8,426 matches
-
pe Benjamin Disraëli, Eugène Sue, Lord Seymour, marchizul de Custine. Să mai pomenim Însă măcar câteva nume de Lei celebri ai vremii, pentru care catalogul Întocmit de noi se va dovedi neîncăpător: Nestor Roqueplan, Roger de Beauvoir, contele de Gambis, contele Demidoff, Casimir Delamarre, Charles Laffite, prințul Belgiojoso, Charles de Mornay, Alfred de Dreux, Emile de Girardin. Ce diferență e totuși Între the Lions și les Lions? Aceeași care separă structural, prin istorie, cultură, temperament, Anglia de Franța. „În Anglia, dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
model și cu nume englez, „Jockey Club”. Firește că nu toți membrii săi sunt dandy, dar nu-i mai puțin adevărat că a fi inclus În prestigiosul club sporește aura oricărui Leu. Între ilustrele figuri, contemporanii și-i amintesc pe contele Demidoff, pe Charles Laffitte, fiul excentric al marelui bancher, angloman impenitent, pe Eugène Sue Însuși. Cu circuit extrem de Închis, „Jockey Club”-ul francez Îi va refuza candidatura lui Alfred de Musset, dar Îi va accepta, din rațiuni secrete, pe Alfieri
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a se fi stins din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine care Îi dau un aer de nabab, prin cupeul negru, căptușit cu saten de culoarea somonului, ci și prin fastul veșmintelor: redingote În culori pale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
rege al simboliștilor” și Întrupare a noului duh elitar, e Stéphane Mallarmé. În jurul său și al revistei Mercure de France se adună, precum fluturii absorbiți de lumina lămpii, o parte dintre cei mai „stricți” dandy ai Parisului. În primul rând, contele Robert Montesquiou de Fezensac, „stăpânul suavelor miresme”, pe care Mallarmé Îl primește cu Încântare, fascinat de costumele sale gri, albastre sau verzi, după cum Îi e starea de spirit. Marelui poet i se datorează, În fapt, nașterea lui des Esseintes, deoarece
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Esseintes, deoarece el mediază Întâlnirea lui Montesquiou cu Huysmans, determinându-l pe acesta din urmă să Își compună celebrul personaj, În a cărui piele se străduiau să intre toți decadenții. La ora când Îl cunoaște, În casa lui Mallarmé, pe contele de Fezensac, parizianul de adopție, olandezul-francez Joris-Karl Huysmans e deja un scriitor consacrat, acceptat de mediile literare (ce-i drept, cu precădere de către naturaliștii lui Zola, pe care Însă Îi va trăda estetic În curând). Întâlnirea cu Montesquiou Îl tulbură
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ritm frenetic, zi și noapte În saloane și teatre. La o simplă lectură a numelor, un ochi avizat descoperă două lucruri. Întâi, că toți bărbații enumerați sunt dandy „cu acte” și că deasupra tuturor tronează ca un astru Robert Montesquiou, conte de Fezensac. El rămâne singurul - spun toți admiratorii - care mai păstrează nestinsă grandoarea adevăraților Lei. Aristocrat plin de rafinament, excesiv de prețios după gustul unora, „profesorul de frumusețe” Își merită pe deplin locul În marea paradă a dandy-lor. Ecourile acestui „dandysm
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se descoperă frați: „Ce revelațiune! Eram toți români!”. Români, dar nu și dandy, chiar dacă toți se străduiesc să țină pasul cu moda, chiar dacă Îi admiră pe spilcuiții francezi. Între aceștia, de pildă, un tânăr mărunțel, extrem de bogat și elegant, un conte cu care Ghica se Împrietenește la Paris. Felul În care Îi descrie veșmintele În scrisoarea intitulată Generalul Coletti la 1835 și expediată lui Alecsandri În 1881 lasă să se Întrevadă ceva din șicul parizian. Iată-l transpus În savuroasa frazare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ignacy Witkiewicz, Tom Wolfe. BalzacHonoré de Balzac (1799-1850). Cine ar putea bănui un dandy, fie el cât de mic, În acest monument de măreție, cu un corp uriaș, cu o operă gigantică? Și totuși, Honoré de Balzac, stins, ca și contele d’Orsay, la doar 51 de ani, epuizat de miile de pagini, devorat de grandioasele proiecte și de o viață trăită paroxistic, stă la loc de cinste În acest catalog al dandy-lor. Oricât ar părea de ciudat, el se lasă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
niște prieteni pe Stendhal, Gautier sau Balzac. Toți Îl Încurajează, cuceriți nu de stilul celor scrise, ci de felul lui de a fi curtenitor, plin de farmec. O nouă turnură ia viața marchizului din clipa Întâlnirii (În 1835) cu tânărul conte polonez Ignacy Gorowski, la Îndemnul căruia pornește spre Rusia. Îndelungul lor voiaj (În care e Însoțit de amândoi prietenii) se va dovedi providențial. Trădat de Igancy, care o seduce pe Isabela de Spania (spre a se căsători mai apoi cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lui Napoleon sau Sfântului Francisc. Toate sunt forme de excentricitate duse la limita nebuniei. Cum ar fi, Între altele, așezarea În grădină a scheletului unui vechi cuirasat, de pe a cărui punte unicul matelot dă onorul oaspeților mai importanți. DisraëliBenjamin Disraëli, conte de Beaconsfield (1804-1881). Intrarea viitorului om de stat britanic În lumea literaților dandy are efectul unei bombe. În 1826, când În revista Athenaeum e anunțată apariția la editura lui Colburn a unui roman „cu totul unic”, „un nou Don Juan
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îndelung căutată a vestimentației, gesturilor, modului de a-și aranja saloanele sau de a organiza o recepție, ci și printr-o operă literară pe care Însuși Proust nu va Înceta să o elogieze. Hiperestet În tot ceea ce face și scrie, contele de Montesquiou e unul dintre cei mai anturați dandy ai vremii. Sunt văzuți În preajma lui mari scriitori, de la Mallarmé la Proust, de la Verlaine la D’Annunzio, dar și artiști celebri: Whistler, Beardsley, Gallé. Toți Îl imortalizează Într-un fel sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În pagini de jurnal, amintiri, eseuri sau În scrisori. Puse cap la cap, frazele lui Edmond de Goncourt, Proust, Marthe Bibesco ne dezvăluie o prezență cu adevărat fascinantă. Nu mai puțin importante sunt rândurile lui Mateiu I. Caragiale despre familia contelui, chiar dacă trădează o lesne de Înțeles invidie pentru bogăția și luxul la care va râvni o viață Întreagă. Iată-l, de pildă, pe Marcel Proust: „Favoarea de care se bucură domnul Robert de Montesquiou nu ar fi deci neapărat o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din comun, amestec ciudat de insolență și delicatețe, de efuziune și răceală studiată. Dar și pentru legendara sa locuință sau pentru nu mai puțin renumita grădină. Însuși Gallé, inventatorul stilului liberty, Îi ornează interioarele cu hortensii albastre, floarea preferată a contelui. Un subiect ceva mai delicat, pe care Robert de Montesquiou știe să-l protejeze cu discreție, este propria homosexualitate. Poate că aici se află explicația refuzului ferm (și destul de ciudat) de a-l Întâlni pe Oscar Wilde În timpul șederii acestuia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care Robert de Montesquiou știe să-l protejeze cu discreție, este propria homosexualitate. Poate că aici se află explicația refuzului ferm (și destul de ciudat) de a-l Întâlni pe Oscar Wilde În timpul șederii acestuia la Paris. d’OrsayAlfred Guillaume Gabriel, conte d’Orsay (1801-1852). Pentru Barbey d’Aurevilly, În cartea despre Brummell, contele nu e un dandy autentic. Iar argumentele sale, venite dintr-o infinită admirație pentru acest bărbat iubit de toți, par să reziste: „Sigur că a existat un d
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
homosexualitate. Poate că aici se află explicația refuzului ferm (și destul de ciudat) de a-l Întâlni pe Oscar Wilde În timpul șederii acestuia la Paris. d’OrsayAlfred Guillaume Gabriel, conte d’Orsay (1801-1852). Pentru Barbey d’Aurevilly, În cartea despre Brummell, contele nu e un dandy autentic. Iar argumentele sale, venite dintr-o infinită admirație pentru acest bărbat iubit de toți, par să reziste: „Sigur că a existat un d’Orsay, acest leu, În sens de fashion și care nu avea nici măcar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la Londra. Trebuind să subziste, deci să câștige bani, Încep amândoi să se consacre artei. Lady Blessington se apucă de literatură, iar d’Orsay de sculptură și desen. Vechii prieteni, Disraëli și Bulwer, le sunt mereu aproape. Pe bogatul evreu contele d’Orsay Îl introduce În cele mai selecte medii, căci figura sa bonomă, trupul de uriaș, purtat Însă cu atâta grație și eleganță sunt primite pretutindeni cu venerație. Ținuta impunătoare, celebrele mănuși albe, de cele mai multe ori parfumate cu iasomie, gesturile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
privindu-l sever, dar cu admirație, pe d’Orsay, „ca pe un scarabeu de aur”, din fotoliul său desfundat. Întors la Paris abia În 1849, protejat al lui Napoleon al III-lea, numit secretar de stat al Artelor Frumoase, strălucitorul conte, sufocat de griji și datorii, se stinge În acorduri de Chopin (interpretate la căpătâiul său de un mare pianist care Îl adoră) la doar 51 de ani, În plină strălucire. Comparându-l cu Brummell, Jacques Boulenger scrie În 1907, Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se face că Proust Îl descoperă uluit pe regele dandy-lor francezi, Robert de Montesquiou, abia după ce Îi cunoaște pe câțiva mari dandy englezi? Pe Oscar Wilde, de pildă. În 1893 Montesquiou are 37 de ani, iar Proust 22, dar notorietatea contelui e atât de mare, Încât tânărului Marcel i se pare că În fața ochilor săi se află un veritabil monument istoric. Tot ce Îi dezvăluie contele (trecut aristocratic faimos, Înfățișare extravagantă, interioare luxoase, obiecte de preț, episoade picante din propria-i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Wilde, de pildă. În 1893 Montesquiou are 37 de ani, iar Proust 22, dar notorietatea contelui e atât de mare, Încât tânărului Marcel i se pare că În fața ochilor săi se află un veritabil monument istoric. Tot ce Îi dezvăluie contele (trecut aristocratic faimos, Înfățișare extravagantă, interioare luxoase, obiecte de preț, episoade picante din propria-i viață, gesturi pline de bon ton, dar și de neprevăzut, cuvinte sclipitoare) Îl fascinează definitiv. Nu doar o corespondență Înflăcărată, nu doar Întâlniri pline de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o corespondență Înflăcărată, nu doar Întâlniri pline de emoție, ci mult mai mult decât atât: o forță aproape magică de a le transfera personajelor din În căutarea timpului pierdut, cu precădere lui Charlus sau Swann, farmecul decadent, estetismul idolatru al contelui de Fezensac. Dacă ar fi să facem portretul-robot al unui dandy „clasic” (deși am contrazice - a câta oară? - specificul Însuși al dandysmului), s-ar vedea că Marcel Proust ar intra ușor și firesc În tipar prin suficient de multe trăsături
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Să lansezi cu Eugène Sue acest mantou-pelerină Într-o nouă culoare, ca a hârtiei de Împachetat. Să cinezi la Mrs. Norton În compania lui Disraëli, Înveșmântat În catifea neagră, cu pantaloni roșu aprins și vestă stacojie. Să te delectezi alături de contele Germain, strălucind de rubine, la supeurile selecte ale marchizului de Caderousse. Să participi, sfătuit de Norman Parkinson, la dineul anual, din luna mai, oferit de președintele „Royal Automobil Club”-ului. Să-ți Încrucișezi pașii cu Barbey, bătrân regalist, să-l
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1845 - este negrul. Pentru plăcerea ochiului, să trecem În revistă câteva costume celebre, uitându-l o clipă pe Însuși fondatorul castei, George Brummell. Despre el și eleganța sa am mai avut prilejul să scriem. Să ni-l reamintim Însă pe contele d’Orsay, cu eleganța lui măsurată, plină de tact: haina bleu („nuanță Brummell”), cu mâneci bine marcate și nasturi de aur; sau superbul costum alb; sau, spre finalul vieții, negrul select. Dacă ar fi să Îl credem pe Nestor Roqueplan
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
costum alb; sau, spre finalul vieții, negrul select. Dacă ar fi să Îl credem pe Nestor Roqueplan, am spune câteva cuvinte și despre „cobaii” lui d’Orsay, aristocrați englezi de vază, pe care nobilul francez experimentează În primul rând culori: contele de Chesterfield, cedând cu supunere În fața albastrului În care Îl Îmbracă din cap În coadă d’Orsay; sau ducele de Beaufort, pe care Îl asortează cu gazonul și Îl echipează În verde. Stă la loc de cinste În această galerie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plin dezastru financiar, parând printr-o ținută de o eleganță extremă: capă azur, pantaloni negri, cizme văcsuite, mănuși roz. Fac vogă În epocă și costumele de catifea albă sau asortate cu starea sa de spirit (cenușii, verzi ori bleu) ale contelui de Montesquiou, pantalonii liliachii ai lui Paul Bourget, veșmântul gris perle al lui Oscar Wilde, care iese În public ca un porumbel strălucitor, spre a pune astfel În valoare cenușiul mai Închis ca nuanță al rochiei iubitei moștenitorului regal, Lily
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Wilde, care iese În public ca un porumbel strălucitor, spre a pune astfel În valoare cenușiul mai Închis ca nuanță al rochiei iubitei moștenitorului regal, Lily Langtry. Aceeași fascinație pentru griuri se regăsește, de altfel, și la Robert de Montesquiou. „Conte, sunteți cumva În doliu?” e Întrebat celebrul dandy În timp ce se plimbă, Într-o zi de toamnă prin parc: „Oh, da... După frunzele moarte...”. Sau să pomenim costumele lui Drieu La Rochelle, ușor demodate, cu linia lor englezească, insistând mereu asupra
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]