2,692 matches
-
Vorbind despre funcțiile și sugestiile cuvântului „dor”, filosoful culturii Constantin Noica reține cu precădere cele doua funcții ale acestui „cuvânt-cheie” al literaturii populare româneștii: cea semantica, ce dovedește că în limba româna noțiuni opuse (durere și plăcere) se pot împăca, contopindu-se, și cea filosofică care sugerează că, în jurul oricărui concept există un câmp, un cuprins, un orizont, care poate prilejui chiar o teorie a câmpurilor de cunoaștere și a celor logice”24. Un desăvârșit artizan al cuvântului a fost și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
Vorbind despre funcțiile și sugestiile cuvântului „dor”, filosoful culturii Constantin Noica reține cu precădere cele doua funcții ale acestui „cuvânt-cheie” al literaturii populare româneștii: cea semantica, ce dovedește că în limba româna noțiuni opuse (durere și plăcere) se pot împăca, contopindu-se, și cea filosofică care sugerează că, în jurul oricărui concept există un câmp, un cuprins, un orizont, care poate prilejui chiar o teorie a câmpurilor de cunoaștere și a celor logice”24. Un desăvârșit artizan al cuvântului a fost și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
de inexistență încă ar fi lumini) și mă scoate din existență, așa cum s-a întâmplat cu mine când am aspirat cloroformul pe masa de operație 365. Imaginea celui care moare, trecând astfel într-un alt posibil nivel al existenței sale, contopindu-se cu natura, este frecvent întâlnită și în primul roman al lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată. Fragmentul amintește de celebrul tablou al pictorului român, Sabin Bălașa, Clay man. Sabin Bălașa, Omul de lut 366 Ideea conform căreia moartea este
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o raționalitate practică imanentă este tocmai faptul că nu mai putem distinge, așa cum făcuseră Aristotel și discipolii săi, între ceea ce suntem (aici și acum) și ceea ce ar trebui să fim (dar nu suntem decît în virtualitate). Actul și putința se contopesc; diferențele dintre ele se estompează (...) iar forma socială în care se manifestă acest eu emotivist este societatea managerială (liberală), dominată de individualism birocratic"35. Suntem încă printre ruinele Babelului... Dar omul rămîne "natura perfectă" (Hermes), Ego integral. În ebraică, cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
căuta să răspundă la între-barea: Ce va deveni "corpul eteric" lipsit de greutate al atomului sau electronului după eliberarea sa de materie, dacă nu un "cîștig informațional"? Potrivit lui Hermes, "este necesar ca, la sfîrșitul lumii, cerul și pămîntul să se contopească". Lungul drum al sinelui spre desăvîrșire presupune că fiecare își determină propria via-ță, potrivit legii divine. Pentru aceasta, el are nevoie de informații, iar universul metafizic și necauzal e plin de informații și guvernat, asemănător legii conservării energiei, de o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de unitate națională a poporului român.Rezultat firesc al cerințelor unei societăți în care tendințele de înnoire trebuia, să se împletească cu preocupările pentru trecut, istoriografia pașoptistă ne apare, înainte de toate, ca produsul unui efort colectiv, în care s-au contopit diferitele inițiative și acțiuni individuale. Afirmarea ei nu s-a realizat totuși decât treptat; de pe altă parte, Dacă sub raportul atitudinii față de trecut și față de importanța cunoașterii acestuia, cărturarii vremii se plasează pe poziții asemănătoare, identice chiar uneori, contribuția concretă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
marilor acte naționale de la sfârșitul anului 1918, aceasta a primit un puternic impuls de pe urma realizării lor. Și în perioada anterioară primului război mondial, legăturile dintre istoricii din diferitele regiuni românești fuseseră deosebit de puternice, ceea ce făcuse ca activitatea lor să se contopească într-un efort comun; unitatea demersului istoriografic românesc se realizase cu mult timp înainte de realizarea unității politice. Frontierele politice existente între diferitele părți ale teritoriului românesc au constituit totuși impedimente în stabilirea legăturilor directe între istorici, în libera circulație a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
sau "Dar iezerele unul lângă altul sute, / Când râd arhipelagurile lumii mute / Gheyserii lungi lumina descompun / Ca munții de cristal și alaun //"30. La Camil Petrescu forța orfică se convertește într-o axis mundi, prin care teluricul și celestul se contopesc: "Azvârle orgile planetei jerbe grele / De imnuri spre spiralele de stele.../"31 Extinzând comparația, Lapona Enigel se înscrie în paradigma eroilor solari, ca și cuplul Fred d-na T., plenitudinea lor sufletească devenind manifestă mai ales în prezența luminii: Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sfera Tanatosului decât în cea a Erosului. Simbolul ei este al unei ape în nemișcare, ochii săi nu au nici o urmă de strălucire care să trădeze cerebralitatea, fiind comparați cu o baltă verde, stătută. Prin medierea chipului matern, apa se contopește cu însăși moartea. Complexul matern camilpetrescian și repudierea primei părți a vieții sale fac din Emilia o imagine iconică a arborelui morții (Todtenbaum): "Apa, substanță de viață, este și substanță de moarte pentru reveria ambivalentă. Pentru a interpreta corect capacul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de patemi/ Al mării aspru cânt.../ Ci eu voi fi pământ/ În singurătate-mi.//" Acceptând fără rezerve ideea inspirată a Svetlanei Paleologu-Matta din care deducem că, pentru Eminescu, atât Maria, tânăra din Ipotești, prematur trecută dincolo, cât și Poezia se contopesc în imaginea Animei 273, am putea conchide că tanatofilia sa este, în fond, asumarea Erosului tragic, iubire fatală întru creație. Tragicul este dublat de faptul că, înainte de moarte, poetul cunoște "sminteala" specifică geniilor care au cutezat "saltul" de la inițiere la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și senzație de protecție, tulburate de puseele autoritare ale tatălui: "Copiii o iubeau mai mult decât pe tată, pentru că, blândă și miloasă, îi apăra și îi ascundea de vajnica mânie pedagogică a acestuia."291. Poezia naturii, care la Eminescu se contopește o lungă perioadă cu cea erotică, își are sorgintea tocmai aici. Iubirea este un caz particular al unui sentiment mai vast de atașament față de natură, ambele derivând dintr-o relație armonioasă cu Mama. Marie Bonaparte, unul dintre primii critici care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
urmatoarele forme de grupări: "Plia" (trad."bisericuța" este costituită din 4-6 adolescenți care par a fi prieteni atașați. Plia este de obicei alcatuită din indivizi de același sex și este o caracteristică a preadolescenței. In mod gradat, aceste grupulețe se contopesc Într un grup mai larg, format din mai multe clici de băieți și fete, grup numit "banda"(gasca. Banda se dislocă pentru a forma clici heterosexuale, ajungându-se În final la "cupluri". Dunphy considera că banda se constituie, În general
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
instaurîndu-se astfel o vrajă sublunară, un teritoriu acustic de mare rezonanță afectivă, muzicală si emoțională. Putem asemăna această monodie incantatorie cu starea de rugăciune a anahoreților, cu veghea și psalmodiul repetitiv, cu starea de beatificare În care ființa rugatorului se contopește cu rugăciunea, cu alchimia teologică a imaginarului deesc, cu amplitudinea discursului monosilabic, cu vraja auctorială a sinelui căzut În transa rugăciunii. La fel și Cătălina asemeni călugărilor penitenți psalmodiază mantrele În pusee respiratorii de isihasm combinat cu incantațiile de minaret
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de unitate națională a poporului român.Rezultat firesc al cerințelor unei societăți în care tendințele de înnoire trebuia, să se împletească cu preocupările pentru trecut, istoriografia pașoptistă ne apare, înainte de toate, ca produsul unui efort colectiv, în care s-au contopit diferitele inițiative și acțiuni individuale. Afirmarea ei nu s-a realizat totuși decât treptat; de pe altă parte, Dacă sub raportul atitudinii față de trecut și față de importanța cunoașterii acestuia, cărturarii vremii se plasează pe poziții asemănătoare, identice chiar uneori, contribuția concretă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
marilor acte naționale de la sfârșitul anului 1918, aceasta a primit un puternic impuls de pe urma realizării lor. Și în perioada anterioară primului război mondial, legăturile dintre istoricii din diferitele regiuni românești fuseseră deosebit de puternice, ceea ce făcuse ca activitatea lor să se contopească într-un efort comun; unitatea demersului istoriografic românesc se realizase cu mult timp înainte de realizarea unității politice. Frontierele politice existente între diferitele părți ale teritoriului românesc au constituit totuși impedimente în stabilirea legăturilor directe între istorici, în libera circulație a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
O, dragoste,/ zeu cu două fețe,/ una mușcând-o pe cealaltă,/ însângerând-o,/ insomnie a clipei,/ levitație tristă,/ lentoare..."), mai ales în șirul de invocații având ca pretext drama celor uniți printr-o iubire vinovată. Același zeu multiform, veritabil Hermes contopit cu Hades, pare a-și lumina, succesiv, câte una dintre fețele mai întotdeauna demonizate, în Poemul iubirii, Mărturisirea lui Hipolit, Consternați, el și ea, Nunta patetică ș.a. Motivele subsecvente sunt cele specifice eroticii agonice: îndepărtarea/ prezența-absență a Celuilalt, convertită în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a modernității, este de remarcat apariția romanelor care au tematizat efectele interacțiunii timpului cu individul uman, "procesele sociale fiind relevante prin destinele personajelor" [Tiutiuca, p.235, subn.n.]. Este de subliniat în această ordine de idei capacitatea românului "de a contopi problemele timpului în caractere umane memorabile" [Bilețchii, p.10, subn.n.]. Revoluția din 1789 transforma statuile și rolurile, răstoarnă valorile, remodelează identitățile, dă naștere mai multor mișcări de emancipare. Revoluția socială, pariziana prin excelență, a antrenat, în urma sa, alte revoluții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru Paris, deoarece individualitatea capitalei îi asimilează și îi supune individualității sale. Existența Parisului îi dizolva și îi conformează codului sau. Cei ajunși la Paris se deghizează în parizieni, copiindu-le costumele, manierele și, mai ales, felul de a vorbi, contopindu-se cu parizienii autohtoni. Femeile, în special, excelează în schimbarea identității, vestimentația sofisticată a secolului al XIX-lea ajutându-le în acest sens83. Identitatea Parizienei este sursa de confuzie și complexitate. Mai multe tipuri de opoziții și apropieri converg în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
preciza, de exemplu, ca plăcerea generată de metaforele noi, neașteptate, se datorează multitudinii de idei cărora le dau naștere; îndeosebi dacă metaforă e îndrăzneață, altfel spus dacă ideile nu sunt foarte apropiate, așa încât, desi diferite, aproape că par a se contopi una cu alta.168 Procedeele analogice teoretizate în Zibaldone (1482, 1483) ajunseseră un loc comun al discursului critic din deceniile trei, patru și cinci din veacul trecut, prin urmare nu este surprinzător faptul că Anceschi găsea în acest aspect un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vântului sau atunci când este atins de un suflu metamorfic, precum în versurile: Păsările căutau meiul / și brusc erau de nea (Iarnă străveche, trad. MB). Autorul sublimează materialitatea prin eliminarea greutății obiectului (a referentului) care își pierde propriul contur și se contopește cu fundalul, devenind o umbră ușoară, evanescenta. Aură nedefinita, vaporasă și ambigua conferă astfel vorbelor calitatea de vag pentru a folosi un termen leopardian și afectează cuvântul și referentul deopotrivă, transmițând impresia că acestea se întrepătrund. Studiile dedicate conceptului de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această ultimă calitate nu mai este un dat intrinsec codului, ci o caracteristică generată de nedeterminarea referentului. În virtutea celor discutate anterior cu privire la modul în care cuvintele și lucrurile ce împărtășesc o nedeterminare comună tind în opera lui Quasimodo să se contopească, se poate afirma că vagul constituie o latură fundamentală a artei versului quasimodian. Nu întâmplător, Machetti invocă în paginile studiului sau figură poetului filolog Giacomo Leopardi. În cultura italiană el a fost cel dintâi care a formulat conceptul lingvistic de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
curând, pentru o cale de mijloc.267 Salvatore Pugliatti, prietenul apropiat al sicilianului, dar și critic al operei sale rezumă, cu alte cuvinte, aceeași idee: poezia constă în profundă rezonanță muzicală ce conferă fiecărui cuvânt și tuturor cuvintelor ce se contopesc în unitatea diafana și transparența a cantului un sens nou întrutotul spiritual, vibrant.268 Impresia de noutate, prospețime și spontaneitate oferită de unele analogii quasimodiene se bazează pe capacitatea de a crea alăturări surprinzătoare de termeni, transferuri neașteptate de sens
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
stau încremenit îmi uit de mine, / îmi uit de lumea dimprejur și-mi pare / că m-am desprins de trup, că tot ce-i viața / s-a rupt de el, și pacea lui de veacuri / cu liniștea din jur se contopește. (Viața solitara, vv. 23-38).329 Eul poetic începe să fie conturat din momentul în care pășește într-un spațiu cu trăsături speciale, aflat la limita dintre întinderea de apă și pământ. Liniștea dimprejur și imobilitatea apei adâncesc taină amiezii pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Tìndari cea domoala. În vreme ce în Infinitul foșnetul vântului, imagine centrală a construcției lirice, este ancorat în prezent, Quasimodo îl plasează în interiorul amintirii și la finalul experienței tainice, plăcute: vânt adânc m-a răscolit. Alteori poetul ermetic își dorește să se contopească cu adierea văzduhului aducătoare de bine: Și fă-mă vânt ce fericit plutește (Fir tot mai scurt).353 Altundeva eul în perpetua rătăcire dorește să stăpânească vântul ce mâna ființă, asemuita cu o barcă ce plutește către un liman fericit
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
leac pentru perpetua rătăcire a eului și pentru singurătatea să fundamentală: odihnă și reagăsirea sentimentului de apartenență prin contopirea cu universul primordial. 3.3.3. Singurătatea, durerea, moartea Desprinderea de matricea în care, de fapt, omul ar dori să se contopească și distanța dintre viața dorită, imaginata și condiția să reală acutizează singurătatea și nefericirea; cele două motive sunt recurente în toate volumele quasimodiene, dar, mai întâi, în Canturile lui Leopardi care transpusese propriile idei asupra condiției umane în teoria numită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]