5,945 matches
-
Mă interesează tinerii, însă voyons, nici dumneavoastră, domnule Stroeve, nu credeți că e vorba de vreun talent în cazul de față. — Îți dau cuvântul meu de onoare că nu există astăzi vreun pictor de al cărui talent să fiu mai convins. Te rog să mă crezi pe cuvânt, pierzi o afacere foarte bună. Într-o bună zi tablourile astea o să valoreze mai mult decât tot ce ai în magazinul dumitale. Aduți aminte că Monet nu a putut face pe nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ton destul de impresionant. Dna Strickland și cu dna Ronaldson rămaseră cu ochii în pământ, cu o expresie ușor evlavioasă care, eram sigur, arăta că după părerea lor citatul ar fi fost din Sfânta Scriptură. Ba chiar nu eram întru totul convins că Robert Strickland nu le împărtășește iluzia. Nu știu de ce mi-am amintit deodată de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Legă la loc atent baloturile, ascunzând orice urmă a cercetării. Apoi ieși, chemându-l sec pe paznic. Cu siguranță, omul Îi urmărise mișcările și avea să se ducă să cotrobăiască, de cum se va fi Îndepărtat. Veni lângă el, prea puțin convins. Continua să fixeze masa baloturilor. Dante i se adresă pe un ton Îngrijorat. - În balotul de sus, zise el arătând spre acela În care descoperise prima placă, sunt ascunse niște fâșii suspecte. Ciumă, adăugă el mimând un fior. Va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fost de față. Dar, cum am spus, eram doar un novice care se Îndeletnicea cu serviciile cele mai umile. Confrații nu Îmi Împărtășeau, firește, secretele lor... admițând că ar fi existat așa ceva. Bernardo Își plecă fruntea, gânditor. Părea prea puțin convins. Își ridică din nou ochii către Arrigo, iar filosoful Îi susținu privirea cu fermitate. - Deci așa stau lucrurile, bolborosi el. Poate că e Într-adevăr așa cum spui dumneata, reluă el mai apoi, ridicând nițel tonul. Ei bine, e vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Oltrarno. Poetul Își mușcă buzele. Apoi, Încercând să Își mascheze temerile, Îi dădu drumul omului. - Întoarce-te imediat la treburile tale. Voi transmite eu Consiliului mesajul tău. N-avea altă grijă. Trimisul aruncă o privire perplexă spre ușă, prea puțin convins. Mai Întâi păru decis să insiste, Însă mai apoi se hotărî să se răsucească pe călcâie și să se Întoarcă de unde venise. Dante Își Încordă auzul, temându-se ca cineva să nu Îi fi auzit cuvintele. Însă priorii erau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adunarea aceea, din barul cu multă lume, cu bărbați tineri, atletici, frumoși. Numai pe tine te iubesc, îi spunea ea totdeauna celui ales, era atât de ușor. — Doar pe mama n-o puteam stăpâni, era avocată în Suceava, pe atunci, convinsă că meseria ei este cea mai importantă și că ea a dus o viață nefericită, am să scriu o carte despre justiția română, ne zicea, un roman despre cum am intrat eu în profesie ca tânără avocată cinstită și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
caldă, masculină, te unge pe ovare. Ană, mândra mea frumoasă,/ Lasă-mă și nu mă lasă, Anăăă!, prelungește cuvintele bărbatul. Termină cântecul și deschide radioul cu un gest rapid, pentru că este atent la șosea, cineva vorbește pe nu știu ce post, extrem de convins: dacă Van Gogh ar fi avut cele 200 de milioane de lire sterline - valoarea de astăzi, 6 octombrie 2005, a lui Damien Hirst - pe când se afla în lanul de secară cu pistolul la tâmplă, ar fi apăsat și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Mâine În zori. O să iau o cameră la Commodore, o să intru În vana cu apă fierbinte și o să-mi tai venele. — Devine morbid! — Ai nevoie de Încă un highball, bătrâne. Vorbim despre asta mâine, cu toții. Dar Amory nu se lăsa convins să renunțe, cel puțin de dragul polemicii. — Ai fost vreodată În starea mea de acum? a Întrebat el confidențial, fortaccio. — Sigur! — Des? — E starea mea cronică. Ceea ce a provocat alte discuții. Cineva a spus că uneori era atât de deprimat, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
romantică: - E așa cum m-am gândit, Juan, așa cum m-am temut: ești sentimental. Nu semeni cu mine. Eu sunt o micuță materialistă romantică. - Nu sunt sentimental - sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o Încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura. (O mai veche distincție de-a lui Amory.) - Calambururi. Eu plec acasă, a zis ea tristă. Să coborâm de pe căpiță și să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alter ego al Contesei. Coincidențele fuseseră atât de dure astăzi cu el, încât era convins că merită și o surpriză plăcută. Și ce, Maria Magdalena nu fusese o femeie simplă? Contesa îi recomandase cu căldură lectura Codului lui da Vinci, convinsă că Horațiu se va lămuri, o dată pentru totdeauna, de rolul suprem pe care îl putea juca o femeie în viața omenirii. Dar Horațiu preferase desenele animate, pentru că numai trăind ca un copil își putea păstra puritatea unuia. Deci da, Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dracului neom, îmi bagă deștu-n fund, am răcnit, normal, și m-am dat cu capul de perete de l-am spart cât cuprinde. Au fost, cum spuneam, mulți; cu foarte puține excepții erau de treabă, împăcați cu soarta și apărători convinși, pe viață și pe moarte, ai teatrului românesc și mai ales ai Teatrului Național, un bun al lor, ceva ce nu putea exista fără ei, așa cum nu putea exista fără ceilalți, ăia marii, dar era un fel de familie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
bine mă întorc la Paris unde, repet, foșgăiala aceea de tineri ascunși prin toate cotloanele era extraordinar de tonică. Nu știu câți dintre ei au ajuns actori, dar ceea ce făceau acolo era de domeniul teatrului profund, adevărat. Lecoq nu era un adept convins al pantomimei, dar o preda, cel puțin în aspectele care îi erau strict necesare actorului. De exemplu ne-a arătat într-o zi cățăratul pe un zid; ne-a plăcut teribil, pentru că nu era vorba doar de o tehnică oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dată, la fără un sfert, totul era gata. Aproape că îmi vine să cred că am visat, că, de fapt, chestia nu s-a petrecut. Acum, după ce am îmbătrânit, parcă îmi place să fac film, deși nu sunt chiar foarte convins. Mă duc la Institut, așa cum am mai zis undeva înainte, căci mă chemase Cotescu. Intru în biroul lui, era o dezordine artistică acolo, tot felul de reviste de teatru și film, niște tablouri, o atmosferă stil, destul de greoaie față de bonomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dar pe atunci, când trăiam jucând rolul voluptății și al viciului, amețită de cocaină, ecstasy și șampanie Încât nu mai aveam nici măcar putere să mă țin pe picioare, când, dacă aveam migrene, Îmi Înfundam tâmplele cu heroină, eram pe deplin convinsă că nimic nu putea sta În calea energiei pe care o simțeam În mine. Kyōko ne-a făcut să ne dăm seama de multe lucruri și ne-a servit ca ocazie pentru a face următorul pas În aventura noastră. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
agățase de umerii bărbatului și plângea În hohote. Voia să-i spună: „Da, mă duc să fac duș, dar trimite-o acasă pe femeia asta Înaltă, te rog, hai să rămânem numai noi doi“, dar nu putea rosti cuvintele. Era convinsă că a comis o greșeală impardonabilă. Dispăru, la fel de confuză, În sala de baie. „De ce m-am udat În halul ăsta?“ Își repetă ea de nenumărate ori În timp ce-și spăla coapsele, apoi Își Înfășură un prosop pe deasupra bikinilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de lux și acolo Își petrecea timpul cu Keiko, de seara până a doua zi după prânz, abandonându-se drogurilor și celor mai neînchipuite forme de sex. De multe ori apela la serviciile unei firme de escorte. Keiko era lesbiană convinsă. Atunci când Îi scădeau puterile din cauza excesului de droguri, cel mai bun mijloc de excitare era spectacolul oferit de două lesbiene, spunea el. Așa ceva era peste putința mea de Înțelegere. Pe vremea aceea, Yazaki vorbea mult despre orice. Încă nu căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
motto-ul, aproape cu evlavie, și îmi aruncă pe urmă ceea ce am bănuit a fi „o privire plină de înțeles“. Am oftat și am clătinat din cap: — Vai, dar m-au lăsat mască. Tocmai tu? Arthur Nebe? Reichskriminaldirektor-ul? Un nazist convins? Ei bine, să-mi zici mie cuțu’. Da, maro pe dinafară, zise el. Nu știu ce culoare am pe dinăuntru, dar nu sunt roșu - nu sunt bolșevic. Dar nu sunt nici maro. Nu mai sunt nazist. — Rahat, în acest caz ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ucis pe partenerul dumitale, Herr Gunther. A venit înapoi aici, s-a schimbat de haine, după care a avut timp să mediteze la ce făcuse, iar remușcarea l-a împins să se spânzure. — Așa s-ar părea, am spus, destul de convins. Dar dacă nu vă supărați, domnule general Heydrich, aș vrea să mă mai uit un pic pe aici. De unul singur. Doar așa, ca să-mi satisfac curiozitatea în legătură cu unul sau două lucruri. — În regulă. Numai să nu-ți ia prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a două ferestre rotunde. Sper că ți-ai luat o căpățână de usturoi la tine, i-am spus lui Hildegard în timp ce parcam mașina. Îmi dădeam seama că nu-i prea păsa de aspectul locului, dar rămase într-o tăcere încăpățânată, convinsă încă de faptul că totul era adevărat. Am mers până la poarta din fier forjat, care fusese decorată cu o varietate de simboluri zodiacale, și m-am întrebat ce credeau despre asta cei doi bărbați din SS care stăteau și fumau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
săi, hedonistul Epicur chefuia, evident... Mai probabil, ele au filosofat absolut de la egal la egal cu Metrodoros sau cu dedicatarii celor trei faimoase scrisori - Pythocles, Herodot și Meneceu. Ceea ce nu putea intra în creierul unui grec obișnuit din vremea aceea, convins, ca toți masculii cu fruntea îngustă de pe planetă, că genul feminin și filosofia viețuiesc pe două planete definitiv străine. -16- Puteri ale contractului hedonist. Ceea ce domnește în Grădină, dar și în relațiile dintre indivizi, fie că fac parte sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cum se dezvoltă rapița în cosmos. Gluma, trebuie să recunosc, a prins, cum se poate vedea. Însă fabrica noastră e de conserve de gogoșari, nu de ulei de rapiță. — Sunteți convins c-a fost o glumă? întrebă Getta 2. — Absolut convins, răspunse responsabilul satelitului. De altfel, au mai pățit-o și alții; mi-aduc aminte de un echipaj trimis pe satelitul „Menumorut” să scoată ovăz și, când colo, s-au trezit în vară cu o foarte viguroasă tarla de năut. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
După câteva minute de stupefacție, am văzut prăpastia ce se deschidea amenințător, chiar sub picioarele mele. În câteva clipe, totul a scăpat de sub control. Adrenalina a făcut ca inima să aibă în jur de 200 de bătăi pe minut. Eram convinsă că va exploda, împrăștiindu-se, pulverizându-se ca și cum nici n-ar fi existat. Durerea era atât de mare, încât am început să strig după ajutor. Tremuram din toate încheieturile când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
minții” (Kahlil Gibran), avem a crede, l-a călăuzit pe Nicolae N. Negulescu, poetul filosof care - în recenta apariție editorială, trilingvă (română, engleză, franceză): „Nunta cuvintelor” (Editura „Singur”, Târgoviște, 2013), s-a dorit în dialog cu Universul, cu Marele Tot, convins fiind că pătrunzând în adâncimile sinelui, va descoperi noi orizonturi. Și, în „unduirile / harfelor / din visul buchetului / de Luceferi” (În raza sufletului), în „eternitatea / Cercului / tăcerii albe” (Apoteoza Cercului), neprihănite, poetul se dorește ancorat de „brațele depărtării”: „Adun și eu
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Parcul Herăstrău, intrarea de la Arcul de Triumf, să salvez pe cineva în agonie, cine mi-a spus, de ce n-am sunat la salvare, unde lucrez... I-am plătit cursa cu anticipație, mai mult decât îmi ceruse și s-a lăsat convins dar cu jumătate de gură. M-a abandonat la intrarea în parc, pe tânăr l-am zărit destul de rapid, își pierduse cunoștința și când mă chinuiam să-l scot pe alee, aud în spatele meu: - E greu, nu? Am tresărit ca
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
primele versuri din cântare, sunt atât de impresionată încât îmi amintesc, efectiv, clipele acelea: am izbucnit în plâns și simțeam că ceva se întâmplă cu întreaga mea viață. Reporter: - In spate era Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt. Angelica Romașcu: - Sunt convinsă. Atunci n-am înțeles. Cât am stat în biserică, am plâns tot timpul. M-am simțit deosebit de bine în biserica aceea și simțeam că ceva se întâmplă cu ființa mea. ?n perioada respectivă eram profesoară, la actualul Colegiu Bănățean, din
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364506_a_365835]