1,864 matches
-
Augusto se luă după ochii ei, ca magnetizat și fără a-și da seama. Și așa o stradă, și alta, și alta. „Dar ce-o fi făcând- își spunea pe drum Augusto, care mai degrabă vorbea cu sine decât gândea - copilașul ăla, lungit pe burtă? O fi contemplând vreo furnică, sunt sigur! Furnica, uf!, unul din cele mai ipocrite animale! Nu face decât să se vânture de colo-colo, făcându-ne să credem că muncește. E ca puturosul ăla, care merge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de vină.“ Și alteori: „Gata cu asta, gata cu asta!“ Dar a născut și totul s-a schimbat. Parcă ne-am fi trezit dintr-un somn și parcă abia ne-am fi căsătorit. Eu unul am devenit orb, total orb; copilașul ăla m-a orbit. Atât de orb sunt, încât toți spun că Elena mea a rămas absolut desfigurată din pricina sarcinii și-a nașterii, că e un schelet și că a îmbătrânit cu cel puțin zece ani, iar mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Intri în ele ca într-o saună semiînchisă, nici nu te încingi, dar nici nu îți deschizi porii. Trăiești la intensități călâi și spui, cel mult: o, ce interesant! 17 septembrie Am citit toată dimineața. Apoi am plecat la Maria. Copilașul venit pe astă lume abia de trei săptămâni dormea și, ce să facem noi în jurul pregătirii budincii de ciuperci? Am întrebat-o despre politica lor. Plecam deja de la flashuri: teama că un punct de vedere advers Guvernului Bush trece drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pici cu ceară. Dar povestirile despre partea de bucătăria lucrului sunt plicticoase. Oamenii consumă rezultate. Voi vedea eu ce o ieși. Azi am fost la o conferință despre feminismul victorian, dar de la care am ieșit prematur. Maria venise cu Codruț. Copilașul a tăcut el la partea introductivă, a avut un pic de răbdare și după, dar la un moment dat a cerut imperativ să se plimbe. Drept să spun, mi se părea mai plăcut să mă preumblu cu copilașul prin toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Codruț. Copilașul a tăcut el la partea introductivă, a avut un pic de răbdare și după, dar la un moment dat a cerut imperativ să se plimbe. Drept să spun, mi se părea mai plăcut să mă preumblu cu copilașul prin toamna bloomingtoniană. Mă încearcă o mare tristețe pe Gender Studies, așa cum sunt acum făcute în America. Te îneci în tema Sexualities. Da. Se pare că în războiul Sexul sau Capul, dat între conservatorism și feminism, bătălia actuală este câștigată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vremea este atât de caldă, că la prânz stai în tricou. Doar densitatea frunzelor de pe jos, lipsă din copaci, te face să înțelegi că e toamnă. Până acum, clima este realmente superbă. Ne-am întors la mine să își alăpteze copilașul. I-am spus Mariei că de vineri, de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să își alăpteze copilașul. I-am spus Mariei că de vineri, de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e descutecit, tras de piciorușe („unu merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor au apărut la ușă cu pălării cu Spider și Iepuraș. Maria e un centru comunitar. Vine lumea la ei ca la Mecca, au mulți prieteni. Aseară, o doamnă care pleca la o petrecere a venit și și-a parcat copilașii peste noapte, prieteni cu Dylan. Din Iowa veniseră Melissa și Brian (arhitectul lor), niște tipi excelenți. Pe ei am stat să îi ascult cum cântau împreună cu Dan, o bluegrass music, extrem de rafinată și de cultivată, trecută prin școli înalte. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dus decât la două paneluri, unul despre prostituție în estul Europei și altul despre China. Maria a fost chiar foarte bună și mă tot întreb cum e cu putință o asemenea forță a naturii. Lucrarea asta a fost produsă când copilașul ei avea sub o lună, în plină lăuzie, când, în mod normal, mintea unei femei se distribuie între memoria pânteceului, senzația laptelui, dragostea cea nouă, oboseala permanentă. Fata asta alăptează la 9, își aduce copiii la doica negresă, unde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ne‑am înțelege de milioane, pentru că, evident, am descoperi și că avem același simț al umorului și tot. Și dup‑asta aș lua avionul spre casa ei luxoasă și m‑aș întâlni cu Michael Douglas și m‑aș juca cu copilașul lor. Ne‑am simți foarte bine unul în compania celuilalt, ca niște vechi prieteni, și o revistă ar face un reportaj despre cei mai buni prieteni ai celebrităților și am apărea și noi în el, și poate chiar aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la neurologie. Să asiste și doctorul Antoniu. Notează, Florine. Să fie anunțat doctorul Antoniu, neurologul, pentru vineri. — Fost, fost doctor Antoniu!... rânji inocentul. Ha, am fost Antoniu. Doctor Antoniu spus înainte. Tot înainte pionieri, tot înainte, spus Antoniu... țopăia, înveselit, copilașul. Femeia făcea semne în spatele lunganului, să nu fie luat în seamă. — Ce ai lucrat tu? — Ha, chelner, dom’ doctor. — Bravo, Ionel, bravo. Să vii vineri. Vivi Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă inchisa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
masă, lângă mâinile mici, durdulii, cuunghiile aranjate la salonul de manichiură, ale doctorului Marga. Auzi, să vii aici cu gândul confesiunii! Îți trece cheful, de l-ai avut vreodată. Auzi, certificate, rețetă, internare... Și cât de hotărât venise, ca un copilaș... întoarse palmele în sus, să se vadă complicatele linii ale destinului. Își privi palmele, destinul. Am visat scrisoare, rosti, cândva, pacientul. — Care scrisoare? — Păi... scrisoarea. Fă-ți idee... de alaltăieri-seară până azi-dimineață, într-un chef!... Un vis, de seara până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbă lat, puțină tină din colbul adunat pe opsasul încălțării, ori mai în grabă, lua funingenă de la gura sobei, zicând: „Cum nu se dioache călcăiul sau gura sobei, așa să nu mi se dioache copilaș ul !” și‐mi făcea apoi câte‐un benchiu boghet în frunte, ca să nu‐și prăpădească odorul ! ... și altele multe încă făcea ... Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi‐aduc aminte; și‐ mi aduc bine aminte
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să plâng în tăcere. Mângâierea mea de‐acuma, E credința‐ n Dumnezeu. El ne dirijează viața și la bine și la rău. Bucium, 15.07.1998 RUGĂCIUNE Mama plânge și suspină și cu dorul potolit, Se roagă mereu să vină Copilașul ei iubit. Moartea surdă, nemiloasă, I‐a răpit ce‐ avea mai drag; și de‐ atunci așteaptă‐ntr‐una, Să apară poate‐ n prag. În zadar, deșartă casă Nu mai este cum a fost; Nu mai sunt perechi la masă, Viața
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dezmeticească. - Știi tu toate astea câte le-am făcut cu morala aia de tremuram toată numai pentru tine? Mă trezeam noaptea și veneam la patul tău și te priveam și-mi venea să urlu, „de ce ,Doamne, îi chinuiești și pe copilașii ăștia, nu destul îi lași pă securiștii ăștia de la partid să ne belească, cum le vine lor cheful, ce-are copiii ăștia nevinovați de trăiește și crește ca niște gândaci?“ Venea tac’tu și mă luam la palme, că de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorâtă și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mea se pleacă-n jos, În sus rămâi cu fața, Să ne privim nesățios Și dulce toată vieața; {EminescuOpI 175} Și ca să-ți fie pe deplin Iubirea cunoscută, Când sărutîndu-te mă-nclin, Tu iarăși mă sărută". Ea-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă, Și-i zise-ncet: - "Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ieșit Iuda, Isus a zis: "Acum, Fiul omului a fost proslăvit, și Dumnezeu a fost proslăvit în El. 32. Dacă Dumnezeu a fost proslăvit în El, și Dumnezeu Îl va proslăvi în El însuși, și-L va proslăvi îndată. 33. Copilașilor, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta, și, cum am spus Iudeilor că, unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot așa vă spun și vouă acum. 34. Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
zi friguroasă de iarnă. Cerul plângea cu lacrimi albe. Într-o seară, în negura nopții, o femeie își lăsă pruncul Ia ușa unei case. În acea casă locuia o familie. Stăpâna casei auzi un scâncet. Ieși afară și văzu un copilaș pe pragul casei. Îl luă în brațe și intră cu el în casă. Îi dădu un nume, apoi îl duse la medic unde se asigură că micuțul era sănătos. Trecură câțiva ani. Copilul își iubea mama nespus de mult. Într-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
am zis niciodată... — Emma, nu te mai obosi. Ridică o mână. N-are nici un rost. Știm amândouă care e adevărul. — S-a Înșelat ! zic repede. A Încurcat borcanele ! Eu i-am zis că nu-mi plac... Îhm... creșele. Știi, toți copilașii ăia mici care... — Știi, am fost destul de supărată ieri, mă Întrerupe Katie cu un surâs ciudat. Dar, după slujbă, m-am dus direct acasă și am sunat-o pe mama. Și știi ce mi-a zis ? — Ce ? zic cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
consuma luna lor de miere. Pe urmă bunica, absolventă de pension, a luat oala de noapte cu ea Într-o țărișoară minusculă Ătot din Europaă, care mirosea a vanilie Ănu-mi mai aduc aminte cum se numeșteă, ca să repare dislexia unor copilași din familii bogate. A ambalat-o Într-o cutie rotundă din cele În care erau vândute pălăriile de damă. Doi ani, cât a stat acolo i-a scris bunicului câte o scrisoare pe săptămână și a folosit oala de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
treptele din lemn, date cu baiț roșu, te-ai fi bucurat. Îți dai seama că vei lăsa fără viață cuvintele dacă vei continua să ameninți, și să gândești numai răul. Aminește-ți ce frumoasă era când pântecele se rotunjise binișor și copilașul Înota În voie În lichidul amniotic. Cât de mult semăna cu portretul făcut de Rembrandt, Saskiei! Îi lipsea cununa de flori de pe creștet ți veșmintele ei nu aveau atâta lumină. ,,E o târfă,, , țipi În telefon, dar vocea de la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la moltonașul roz În care era Înfășat, la brațele care-l purtau prin Întunericul casei, la tifonul din care țâșnea sucul dulceag de morcov fiert, la salopeta de pescar a fostului chiriaș În care te Îmbrăcai așa, din plictiseală, la copilașul care plângea frecându-și piciorușele... Când vecina cu sânii enormi, prostănaca cu voce de țață ți-a adus cozonac cu stafide și câteva ouă roșii ți-ai amintit că era Înălțarea, dar ea plecase și nu aveai cu cine Împărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerșetori care mișună cu iuțeala fulgerului dintr-un vagon Într-altul al metroului, buni actori, și nesecat izvor de invenții lexicale, și muzicale, murdari sau mai puțini murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-a stârni milă sau indignare. Astăzi Antoniu nu se mai repede spre chioșcul de ziare. Nici nu se străduiește să Înmoaie sufletele trecătorilor cu gesturi teatrale. Astăzi, pe Antoniu Îl strivesc valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu o bucată de pânză, ca pe un balot, un prunc de câteva luni, la fel de murdar, pe femeia schiloadă, ce se târăște printre călători, vârându-le pe sub ochi o cutie de tablă În care zornăie câțiva bănuți, pe cei trei copilași care Îngenuchează mormăind o rugăciune În care cuvintele au luat-o razna, și pe adolescentul care și-a atârnat de gât un carton pe care stă scris cu litere de tipar: ,,Fievă milă de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]