1,685 matches
-
162/779) că venind tot de la Abó Hurayra, si a doua, proprie unei vechi tradiții ši‘ițe, avându-l că sursa pe ‘Al, prin intermediul lui Sulaym"n b. Mihr"n, foarte probabil așa-numitul al-’A‘maš (un „recitator” al Coranului, m. 148/765). Toate aceste liste tradiționale au, la rândul lor, variante. Ordinea numelor este arbitrară; există o anumită logică de amănunt, căci uneori sunt reproduse secvențe prezente în Coran sau, mai ales în lista lui Wald, numele apar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
foarte probabil așa-numitul al-’A‘maš (un „recitator” al Coranului, m. 148/765). Toate aceste liste tradiționale au, la rândul lor, variante. Ordinea numelor este arbitrară; există o anumită logică de amănunt, căci uneori sunt reproduse secvențe prezente în Coran sau, mai ales în lista lui Wald, numele apar în perechi antonime: al-q"bið al-b"si”, al-mu‘izz al-mu:ill, al-mu≤y al-mumț, al-ð"rr al-n"fi‘ etc. Nu se observă însă nici o încercare de grupare sistematică
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lista lui Wald s-a impus că cea mai cunoscută, celelalte nu au fost excluse de comentatori; aceștia le-au îmbinat adesea, ajungând să trateze până la 130 de nume. Nu toate numele din aceste patru liste sunt atestate în Coran. Există însă și o a cincea lista de 99 de nume divine cărora li se indică explicit originea coranica. Ea nu se prezintă că un ≤adÖ profetic; gramaticul al-Zamm"m (m. 337/949) o atribuie cunoscutului tradiționist Sufy"n
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o atribuie cunoscutului tradiționist Sufy"n b. ‘Uyayna (m. 196/811), contemporan cu Wald b. Muslim. Această listă are un caracter coerent și sistematic. Cele 99 de nume pe care le cuprinde sunt citate în ordinea apariției lor în Coran, inclusiv în interiorul fiecărei sure. Vom prezenta, în cele ce urmează, lucrările mai importante consacrate în întregime sau parțial comentarii numelor divine, lucrări aparținând 2.1. unor autori musulmani 2.2. unor orientaliști. 2.1. Lucrări ale unor autori musulmanitc "2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
comentariul numelor care i se cuvin lui Dumnezeu potrivit esenței, iar în vol. XXb, pp. 186-236, sunt comentate numele care i se cuvin lui Dumnezeu potrivit acțiunilor lui. • ‘Abd al-labb"r, Tanzh al-Qur’"n. La sfârșitul acestui comentariu la Coran, autorul a inserat un scurt comentariu al celor 99 de nume divine din lista lui Sufy"n (singura care are la bază numai Coranul). • Abó Ya‘l" al-Q"d (m. 458/1066), al-Mu‘tamad f ’uœól al-dn, ed. Hadd
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeu potrivit acțiunilor lui. • ‘Abd al-labb"r, Tanzh al-Qur’"n. La sfârșitul acestui comentariu la Coran, autorul a inserat un scurt comentariu al celor 99 de nume divine din lista lui Sufy"n (singura care are la bază numai Coranul). • Abó Ya‘l" al-Q"d (m. 458/1066), al-Mu‘tamad f ’uœól al-dn, ed. Hadd"d, Beirut, 1974, pp. 115-124. Deși acest autor se considera hanbalit, abordează numele divine dintr-o perspectivă comparabilă cu cea a lui lubb"’ sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bunul plac. Autorul face acest lucru invocând o multitudine de contexte și aprofundând, cu această ocazie, si semnificația mai multor nume divine importante: al-H"d, al-Ghafór, al-‘Afów, al-Taww"b, al-Ra≤m, al-Wadód. La aceste lucrări se adaugă: • Comentariile la Coran, care, inevitabil, au de explicat și numele divine. E vorba de comentarii generale (în primul rând ale lui Tabar și Tus) și selective, cum sunt cele ale lui Ibn Qutayba (Tafsr gharb al-Qur’"n și Ta’wl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fără a menționa, ca sursă, vreo lista tradițională; de altfel, nu apar decât 80 de nume. Rubricile sunt: „All"h în sine și pentru sine” (35 de nume), „All"h în raporturile sale cu creația să” (17 nume atestate în Coran, la care se adaugă 10 care nu apar ca atare în Coran, dar ale căror rădăcini sunt aplicate în mod obișnuit lui All"h) și „All"h în raporturile sale cu omenirea” (28 de nume). La fiecare nume, autorul da
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
decât 80 de nume. Rubricile sunt: „All"h în sine și pentru sine” (35 de nume), „All"h în raporturile sale cu creația să” (17 nume atestate în Coran, la care se adaugă 10 care nu apar ca atare în Coran, dar ale căror rădăcini sunt aplicate în mod obișnuit lui All"h) și „All"h în raporturile sale cu omenirea” (28 de nume). La fiecare nume, autorul da o traducere, arată când epitetul respectiv se poate aplica și omului și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sunt aplicate în mod obișnuit lui All"h) și „All"h în raporturile sale cu omenirea” (28 de nume). La fiecare nume, autorul da o traducere, arată când epitetul respectiv se poate aplica și omului și, în cazul atestării în Coran, îi menționează frecvență. Dacă este rar, sunt date referințele; altfel se indică doar că apare „deseori”. La sfarsitul primelor două grupări de nume este o concluzie, în care autorul formulează succint ideile despre Dumnezeu pe care le conține respectivă rubrică
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Encyclopédie de l’Islam, Nouvelle éd. établie avec le concours des principaux orientalistes par B. Lewis, Ch. Pellat et J. Schacht, sous le patronage de l’Union Académique Internaționale, Leiden, E.J. Brill, vol. 1, 1950, pp. 419-423. Autorul distinge în Coran trei teme dominante cu privire la Dumnezeu 9 și le ilustrează cu câteva nume divine corespondențe: 1) Dumnezeu creator, judecător și răsplătitor (ƒ"liq - „creator a toate”, bad‘ - „inițiator absolut”, ≤"kim - „judecător suprem”, rabb, m"lik - „stăpân, rege”); Dumnezeu unic, Unul în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
frumoase nume (cf. 7,180); dacă i se scoate litera cu litera, ceea ce rămâne este tot nume: lill"h, lahu, huwa; formulă prin care cineva devine musulman, celebra Šah"da, îl conține și este prezent la începutul și la sfarsitul Coranului. - al-Hayy al-Qayyóm, „Cel Viu, Subzistent”. Cei care susțin această formulă că Nume suprem se întemeiază pe autoritatea lui Ubayy b. Qa‘b, secretarul Profetului. - 9u al-mal"l wa-al-’ikr"m: ar include toate atributele divine - negative, arătând transcendență (mal"l
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
studiu, ce exclude aspectul „spiritual”, mistic al comentariului numelor divine, limitându-se la cel lexicografic, în sens larg, preocupat de „stabilirea semnificației sau a semnificațiilor posibile ale unui calificativ divin, ținând seama de etimologie, de utilizarea în limba curentă, în Coran dacă e cazul, precum și de ceea ce se știe despre Dumnezeu, de ceea ce spune despre El Coranul, de modul în care șIslamulț își reprezintă ființă Lui, acțiunea Lui în univers, relația Lui cu omul...” 11. Partea întâi, intitulată „Préliminaires”, după ce cataloghează
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sens larg, preocupat de „stabilirea semnificației sau a semnificațiilor posibile ale unui calificativ divin, ținând seama de etimologie, de utilizarea în limba curentă, în Coran dacă e cazul, precum și de ceea ce se știe despre Dumnezeu, de ceea ce spune despre El Coranul, de modul în care șIslamulț își reprezintă ființă Lui, acțiunea Lui în univers, relația Lui cu omul...” 11. Partea întâi, intitulată „Préliminaires”, după ce cataloghează în mod exhaustiv tot ce se știe că s-a scris în Islam pe această temă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că musulmanii nu au voie să-i dea lui Dumnezeu alte nume decât acelea pe care și le-a dat El însuși în revelație; urmează istoricul și analizarea amănunțită a listelor de nume divine, cu variantele lor, raportul lor cu Coranul, problema „numelui suprem” și problema ordinii în care trebuie abordate numele într-un comentariu. În privința acesteia din urmă, distinge o ordine „tradițională”, cea care urmeaza una din listele canonice, una alfabetică, adoptată de Baghdad în Tafsir... și una tematica, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
-le după cum indică un aspect sau altul al lui Dumnezeu. Nu este, totuși, de acord cu rubricile lui Halm, insuficient adaptate, si de aceea își constituie o grilă mai fină, având ca model indicele de la sfârșitul traducerii franceze a Coranului realizate de Régis Blachère. Sub fiecare rubrică, își propune să grupeze nu numai numele și calificativele atestate în Coran și în diversele tradiții, ci și pe cele ce țin de limbajul tehnic al teologilor: atât pe cele admise, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m, insuficient adaptate, si de aceea își constituie o grilă mai fină, având ca model indicele de la sfârșitul traducerii franceze a Coranului realizate de Régis Blachère. Sub fiecare rubrică, își propune să grupeze nu numai numele și calificativele atestate în Coran și în diversele tradiții, ci și pe cele ce țin de limbajul tehnic al teologilor: atât pe cele admise, cât și pe cele respinse. Semnalează o dificultate de realizare majoră: polisemia multor nume. Nu intenționează să ocolească dificultatea în maniera
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
orientalist: el menționează de fiecare dată diversele interpretări ale autorilor arabi și, eventual, argumentele în favoarea unei interpretări sau alteia, și totodată le evaluează. În finalul cărții, în afară de o bogată bibliografie, autorul oferă și indici de nume divine, de citate din Coran, de noțiuni și termeni tehnici și de personalități, școli și comunități menționate în lucrare. • Michel Allard, în teza să de doctorat intitulată Le problème des attributs divins dans la doctrine d’Al-Aš‘ar et des premiers grands disciples, Université de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
teologiei musulmane. Combate ideea răspândită că numele divine adunate laolaltă ar constitui un adevărat tratat de teologie. • Denise Masson, Monothéisme coranique et monothéisme biblique - Doctrines comparées, Desclée de Brouwer (Préface de Jean Grosjean), 1976. Autoarea urmărește demonstrarea faptului că și Coranul și Biblia vorbesc de acelasi Dumnezeu, însă o face pornind de la „sensul profund” al noțiunilor despre El, exprimate cu mai multă sau mai putina claritate, si nu de la simple concordante verbale. În Cartea I, capitolele II-XI, D. Masson caută să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care le conțin numele divine venerate de credincioșii musulmani. Dumnezeirea, infinit de simplă în realitatea să, apare complexă ochilor inteligenței umane, iar numele divine arată modul în care credincioșii au exprimat ceea ce au presimțit cu privire la atributele divine. Numele divine din Coran sunt grupate tematic, după cum se referă la unitatea (cap. III), transcendență (dar și proximitatea) lui Dumnezeu (cap. IV), imutabilitatea (cap. V), veșnicia (cap. VI), atotputernicia (cap. VII), bunătatea (aici intra și „Dumnezeu, Principiu Creator și Scop, precum și Dumnezeu, Domn și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
deschise pentru dialog, cum este Muhammad Talbi, le văd „profunde și ireductibile”12. Singurele convergente fundamentale în care adepții celor trei religii se pot întâlni rămân „Iubirea lui Dumnezeu, cultul adus Domnului și rugăciunea”13. • În sfârșit, diferitele traduceri ale Coranului în limbi de mare circulație sunt adesea însoțite de un prețios aparat critic. În ce ne privește, notele care însoțesc traducerile Coranului realizate de Régis Blachère și Denise Masson, în limba franceză, de Yusuf Ali, în limba engleză, si de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se pot întâlni rămân „Iubirea lui Dumnezeu, cultul adus Domnului și rugăciunea”13. • În sfârșit, diferitele traduceri ale Coranului în limbi de mare circulație sunt adesea însoțite de un prețios aparat critic. În ce ne privește, notele care însoțesc traducerile Coranului realizate de Régis Blachère și Denise Masson, în limba franceză, de Yusuf Ali, în limba engleză, si de George Grigore, în limba română, ne-au fost de mare folos în încercarea de circumscriere a sferei semantice a fiecărui nume divin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
limba engleză, si de George Grigore, în limba română, ne-au fost de mare folos în încercarea de circumscriere a sferei semantice a fiecărui nume divin. Capitolul 1tc " Capitolul 1" Repere metodologicetc "Repere metodologice" Acest studiu asupra numelor divine în Coran și în Biblie este abordat într-o perspectivă interdisciplinara: obiectul de investigat interesează în cel mai înalt grad exegeza teologica și ne vom sprijini pe cercetări de această natură, dar metodele vor fi cele ale semanticii, în privința analizării și grupării
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la rezultate fericite. Am evocat astfel cele două principii fundamentale cu care Ioan Kohn abordează problemă traducerii și a caror funcționare o demonstrează convingător cu exemple de traduceri poetice în limba română 45. Și în traducerile bune ale Bibliei și Coranului aceste principii își găsesc o bogată ilustrare, după cum se va vedea în capitolele următoare. Pentru o fidelitate cât mai mare în redarea sensului referențial și, pe cât posibil, si a conotațiilor, trebuie depășită tentația unei traduceri literale, care face textul ininteligibil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nucleu esențial de sens. Întrucât este imposibil de dat rețete în acest domeniu delicat, Nida se mărginește la indicația generală: „Traducătorul trebuie să fie nu un vânător de cuvinte, ci un explorator atent al domeniului echivalentei de sens”54. Traducătorul Coranului într-o limbă europeană trebuie, de pildă, să evite „biblizarea textului”55. Lucrarea The Theory and Practice of Translation, publicată în 1969 și avându-i că autori pe Eugene Nida și Charles Taber, reia într-o exprimare formalizata, dar totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]