2,935 matches
-
ei, însoțit, de o parte și de alta, de colegi mai în vârstă. Era mai înalt cu un cap decât amândoi și mai tânăr cu cel puțin zece ani. Ochii îi erau de un albastru-închis, iar părul, negru ca pana corbului, fără nici un firicel încărunțit. —El e Marcus Black, îi spuse bărbatul, făcând semn către cel din stânga sa. E din sucursala de la New York a InvestorCorp. Iar el e Douglas Lomax, de la sediul central din Edinburgh. Și pe mine mă știi deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
privirile ca un magnet, așa că am început să mă uit cu atenție la fată. Avea picioarele desfăcute, ca pentru o partidă de sex, iar după poziția lor îmi puteam da seama că avea oasele rupte. Părul ei negru ca pana corbului nu avea nici o picătură de sânge închegat, de parcă ucigașul ar fi șamponat-o înainte s-o arunce acolo. Oribilul rictus al morții îmi păru de-o barbarie zdrobitoare. Dinții sparți, care-i ieșeau din obrajii ciopârțiți, m-au făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Gordon, când o voce febrilă curmă ritmul antrenant al lui Billie’s Bounce: „Întrerupem transmisiunea pentru o știre de ultimă oră: a fost reținut un suspect important în ancheta cu privire la uciderea lui Elizabeth Short, fata exuberantă cu părul ca pana corbului, cunoscută drept Dalia Neagră! Inițial cunoscut autorităților doar ca „Roșcatul“, bărbatul a fost identificat drept Robert „Roșcatul“ Manley, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, un agent de vânzări de la o firmă de feronerie din Huntington Park. Manley a fost prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a fost greu să pun lenjeria de pat deasupra lor și să le acopăr complet. De îndată ce mi-am aranjat hogeacul, m-am dus să caut niște articole de recuzită. La Western Costume am găsit o perucă ciufulită, neagră ca pana corbului, iar într-un magazin second-hand de pe Boulevard o agrafă galbenă. M-a apucat din nou un tremur nervos - mai rău decât înainte. M-am dus la Firefly Lounge, cu speranța că încă mai funcționează cu aprobarea celor de la Moravuri, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
anume în ce face, și vorbește ca să mintă, și se îmbracă! Bietul stăpân! Curând îl vor îngropa într-un loc menit acestui scop. Oamenii își păstrează sau depozitează morții, fără a-i lăsa să fie devorați de câini sau de corbi! Și ca să rămână singurul lucru pe care orice animal, începând cu omul, îl lasă pe lume: o mână de oase. Își depozitează morții! Un animal care vorbește, se îmbracă și-și depozitează morții! Bietul om! Bietul meu stăpân, bietul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
greu. Mă apuc totuși să citesc. Acțiunea se petrece În apropierea ruinelor de la Port-Royal-des-Champs. Deși povestitorul eșuează din prima pagină ca hangiu, bucătar și cititor, Don Juan Îi intră cu motocicleta În zid, aterizînd În grădină. Descriere natură: fluturi, viespi, corbi, cuci, muște, șopîrle care se Împreunează. Copaci, flori, crăci. Mai tîrziu apar și mașini de poliție, de pompieri, plus ambulanțe. Don Juan observă Înainte de căderea-n scenă o pereche de Îndrăgostiți (și ei motocicliști) care fac dragoste cu ea deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
încremenise într-o poziție nefirească, îndoită de la brâu, cu crenguțele subțiri și firave trosnind la fiecare adiere a vântului uscat. În fața lor, lacul înghețase într-o mișcare ușor încrețită, verzui-albicios, deasupra pluteau în elipse largi cârduri de ciori și de corbi croncănitori și se părea că li se aude fâlfâitul rar al aripilor puternice când coborau pe întinderea de gheață, săltau țopăind un timp, apoi se înghesuiau unii în alții, încremenind cu ciocurile în vânt în jurul câtorva găuri ce vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ar fi un calvar“. „Ce drum?“, l-a întrebat din nou. „Un drum.“ Și-a așezat firele de păr zbârlite și amețit de adierea gravă care răbufnea la răstimpuri, ca o răsuflare de uriaș. „O prostie“, a mai zis. Un corb croncănea foarte aproape deasupra lor și liniștea s-a fărâmat în mulțime de cioburi. „E înfiorător“, a zis Ioana Sandi, prinzându-l cu amândouă mâinile de braț și strângându-se lângă el, cu capul pe umărul lui. „E foarte frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-o să fie. Aplecându-se în față, cu capul sprijinit în pumni și coatele sprijinite pe genunchi, îl auzea cum vorbește, fără să înțeleagă ce spune, vorbele lui egale se amestecau cu glasurile de pe malul celălalt și croncănitul rar al corbilor și izbucnirile nervoase ale vântului și se gândea: Doamne, până și vocea și-o stăpânește, abia îi disting câteva urme de emoție, în tot ce spune, deși sunt convinsă că simte tot ce gândește și există sentimente și trăiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi vrut să plece cât mai repede de acolo, n-avea curajul să i-o spună, dar simțea că trebuie să plece cât mai repede pentru că aerul și adierea erau prea reci, lacul înghețat urât și neprimitor, lumina cenușiu-lăptoasă apăsătoare, corbii croncăneau oribil, crenguțele firave ale tufei înghețate trosneau ca niște oase rupte. Își strângea buza de jos între dinți, să-și stăpânească lacrimile pe care le simțea apropiindu-se, asta mi-ar mai trebui - se gândea -, să încep să bocesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful arinului strigă o cioară
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
acasă, așa că trebuie să-și Înghesuie toată munca În funcție de orarul de la școală al lui Max. Nu a putut să vină azi pentru că face ultimele retușuri la o broșură pentru IBM. Alice, cea drăguță la față, tunsă rotund, păr negru pana corbului, vestă de piele, care șade lângă chiuvetă, s-a Întors la regizat documentare care au câștigat premii pentru demascarea corupției În sfere Înalte și a unui tip de tristețe extrem de deprimantă În cele joase. În fiecare noapte, când se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
băiețel va fi mai fericit decât de Crăciun. Intrând În dormitorul meu, am deschis șifonierul și mi-am trecut mâna peste bara de metal până am dat de cea mai bună armură a mea Armani. Un costum negru ca pana corbului. De pe suportul de dedesubt am ales o pereche de pantofi cu toc și botul din piele de șarpe - tocuri pe care e imposibil să mergi, dar ideea nu este să pot merge pe ele. În timp ce mă Îmbrăcam, am trecut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
obsesie pentru ea, stătea În fața televizorului și striga: „Rulează, rulează!“. Striga asta de fiecare dată când ajungea la partea În care Aurora, cu fața ei de păpușă proastă, urcă pe scările interminabile care duc la pod, urmărită de umbra unui corb și hohotitul unei vrăjitoare. Mult timp, nici eu, nici Richard nu Înțelegeam ce o Înfuria pe Emily așa de tare, apoi ne-am dat seama. Voia să derulăm caseta Înapoi, astfel Încât prințesa să nu se ducă În pod, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu vă îngrijorați cu privire la viața voastră, gîndindu-vă ce veți mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decît hrana și trupul este mai mult decît îmbrăcămintea. Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu semănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grînar; și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cît mai de preț sînteți voi decît păsările! Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sfâșie. Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană de cinci degete, mustăți albastre și cenușii de amăreală, violete de luncă cu movuriul lor delicat, par firave și neîndestulătoare. Undeva În ținuturile Întunecoase și nelocuite, sus spre nord, cârâie un corb. Scrutez cerul, Însă e prea departe pentru a putea fi zărit. Străbatem o milă din acest ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
izgonite; dedesubt, prin luminișurile verzi minuscule și Întortocheate, prin grădinile-ramuri, urcă susurul unui șipot de pe Moor, care Într-o bună zi va ajunge să se unească cu marea, departe, În sud. Zgomotul acesta de apă, din nou asemănător cârâitului unui corb, tremoloului unui ploier Îndepărtat, Îți pare a veni dintr-o altă lume, o dată ce te afli În inima pădurii. Bineînțeles că există și păsări... o vrabie de pădure, invizibilă, al cărei ciripit nu se pierde aici, așa cum se Întâmplă de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii, Apa de jos unduia numai din când în când, aruncând sticliri negre, ca o aripă de corb Deci acum priveam la Manuil Fragă, cum cu găleata legată la brâu, se suia atât de încet pe scară, din fuscel în fuscel, de parcă mergea pe un rând de porumb, prășindu-l de-al doilea, pe îndelete Iar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eram muiați În literatură. Că nu mai puteam arunca un bolovan la vale fără se ne gândim la Creangă. Nu puteam face cunoștință cu un scriitor În vogă fără să ne căcăm pe noi. Pe de o parte sătui de corbii poetului Tradem, de cofetării În care intră o gravidă, de nu știu alții cum sunt și de strivit corola de minuni a lumii, pe de altă parte destul de livrești ca să ne ambiționăm să intrăm În literatură. Vrând-nevrând, cum ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
trebuit internată la un spital de boli mintale. Soția, zdrobită în urma groaznicei încercări, căzuse cu trupul și sufletul într-o apatie totală din care nimeni și nimic nu părea să o mai scoată. De atunci, în părul negru ca pana corbului a căpitanului apăruse o șuviță de păr alb deasupra urechii, ce devenea din ce în ce mai lată odată cu trecerea zilelor. Domnilor, sunteți liberi. Locotenent Rădulescu, te rog să rămâi. Aveți alte ordine pentru mine decât cele pe care deja le-am primit? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parte, haotic, într-un carusel delirant al imaginilor, peste care se întinde un întuneric amenințător ca o mlaștină, gata să-l înghită și pe el. Disperat că poate să o piardă, întinde mâna. Strânge cu înverșunare din pleoape, dar un corb uriaș, croncănind isteric, se prăvale peste pieptul lui. Lovește cu ciocul de fier, orbindu-i ochii sufletului, lăsându-l într-un neant amar, golit de vise. "Smaranda! Smarandaaaa! Tresare scurt, cu un spasm al trupului, ce-i eliberează mintea torturată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lu' Pestelcă se certă cu el că-l prinse cu greutăți măsluite, jindariul îl bătu tot pe el, că cică făcuse scandal. Iar la minister sau în parlament, nu tot boieri sunt? Crezi că ăia ne ascultă pe noi? Băi, corb la corb nu-și scoate ochii, ascultă la mine. Că dintre cei puși să facă dreptate, cine ne apără pe noi? Poate acum cu procesul...cine știe? Că domnu' învățător ne scrise plângerile și tot el merse la București să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se certă cu el că-l prinse cu greutăți măsluite, jindariul îl bătu tot pe el, că cică făcuse scandal. Iar la minister sau în parlament, nu tot boieri sunt? Crezi că ăia ne ascultă pe noi? Băi, corb la corb nu-și scoate ochii, ascultă la mine. Că dintre cei puși să facă dreptate, cine ne apără pe noi? Poate acum cu procesul...cine știe? Că domnu' învățător ne scrise plângerile și tot el merse la București să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sociale de sus în jos, din provincie la Londra și apoi la Veneția), suspansul unui roman popular (taverna ca spațiu de întâlnire, isprăvile unor contrabandiști,), pe alocuri ușor "noir" (șeful de bandă emană un miros de putreziciune, îl însoțesc doi corbi vorbitori), trecând în melodramă (Flint se îndrăgostește de patroana tavernei, femeie fatală și întrupare a generozității). Schulz oscilează între universul său, guvernat de prezența unei frumuseți de femeie ... de ceară și plonjarea în Veneția cărții, familiară și străină deopotrivă, pentru că
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
zilele de 9 și 10 decembrie se vor desfășura la Timișoara lucrările Conferinței medicale aniversare - „40 de ani de activitate a Serviciului de Neuropsihiatrie”. Evenimentul va avea loc la sediul Clinicii de Psihiatrie și Neurologie pentru Copii și Adolescenți, strada Corbului nr. 7 (lângă Colegiul Economic „F. S. Nitti“). După cum ne-a informat dl prof. univ. dr. Tiberiu Mircea, președintele Societății Naționale de Psihiatrie și Neorologie pentru Copii și Adolescenți, specialiști de marcă de la secțiile de pediatrie (Clinicile 1, 2 și
Agenda2005-49-05-general9 () [Corola-journal/Journalistic/284455_a_285784]