2,716 matches
-
două scrisori, una către ÎPS Dr. Iuliu Hossu pentru Cluj, și alta către ÎPS Dr. Ion Bălan, episcopul meu de Lugoj. M-am întors la Cluj unde era mare zarvă. ÎPS Dr. Iuliu Hossu, venea de la reședință până la catedrală cu cordon de credinioși ca să nu-l aresteze. În timp ce ÎPS a fost la catedrală, eu m-am strecurat prin fundul grădinii episcopale, la reședință. Poate atunci am fost urmărit. Nu știu. În episcopie era secretarul Oprea, care s-a mirat că pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru tine“1. Un asemenea cuvânt consider că este și „Hobelschatten“. Umbrișul de rindea foșnea și mirosea amărui. În timp ce bunicul juca șah în verandă, înăuntru în atelier eu îmi făceam peruci din úmbrele de rindea scurte. Iar din spiralele lungi - cordoane, volănașe și șaluri. Într-o cutie mare se găseau litere de aur al căror miros pătrunzător de lac îți înțepa nasul. Tâmplarul alcătuia din ele numele morților, lipindu-le apoi pe capacul sicriului. Iar eu îmi făceam inele, lănțișoare și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și leproși, au existat și încă mai există insule-închisori. Nelson Mandela a fost și el deținut pe o insulă, iar Öcalan, liderul PKK, este unicul locuitor al unei insule-închisoare. Dintotdeauna guvernanții s-au slujit de apă ca de un cordon de izolare eficient, ușor de păzit. și cu toate astea, pentru intelectualii vestici „a trebui să te duci pe o insulă“ se asociază cu o droaie de libertăți personale. Nu-i deranjează nici cuvântul insulă, nici că trebuie să te
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de primul semnal sonor emis de noul membru al familiei Aciocîrlănoaiei. Ua! Mama complet epuizată stătea inertă pe salteaua de paie, respirând cu greutate, încercând să-și revină după efortul depus. După clasica toaletare a nou-născutului prin incizia și legarea cordonului ombilical, coana moașă a ridicat omulețul în sus comunicându-i mamei radiind toată de o debordantă fericire ca și cum acesta ar fi fost copilul ei și nu al mamei: Priviți, doamnă Rozalia, aveți un flăcău frumos și sănătos. Să vă trăiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca să clari fice situația fratelui meu, trimis la Paris să studieze me di cina, dar care de fapt se înscrisese la Conservator și urma cursurile lui. Și, desigur, mama m-a târât și pe mine după ea, trăgându-mă de cordonul om bilical. După ce s-au lămurit lucrurile la Paris, mama a făcut o cură balneară de zece zile la Vittel. Stabilimentul balnear de acolo deținea un parc imens, Le Parc des Enfants, unde pacienții își lăsau copiii în seama unor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care le aveam pe dedesubt. Problema era cu ce să asezonăm uniforma la școală și cu ce înlocuim la bairamuri. Colegele mele cele mai inventive sau care aveau mame care știau să croiască își scurtau fusta cu câțiva centimetri, lărgeau cordonul, adânceau decolteul. În ceea ce mă privește, nici eu nu eram inventivă și nici maică-mea nu știa să coase. Așa că eram terorizată de ideea că mă scoate la tablă și că or să se uite toți băieții la mine din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe spate, altele cinci pe dreapta, pe burtă, pe stânga. Aceste minute se repetau în același ritm de două-trei ori după care urma o baie de jumătate de oră în mare. Aveam voie să mergem până la geamandură, unde era un cordon de instructori care ne supravegheau permanent. În ritmul acesta, întrerupt doar de o mică gustare la ora 10, se scurgea toată dimineața, până la ora prânzului, când, tot încolonați și cântând mergeam la cantină pentru a lua prânzul. De pe colina din fața
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu cît astăzi iar voi avea o zi goală, ca aceea de ieri, și-mi voi pierde timpul umblînd de ici-colo, căutîndu-i pe cei de la construcții-montaj. La ieșirea din bloc mă întîmpină un aer tăios, de primăvară timpurie. Îmi strîng cordonul și-mi scot mănușile de piele din buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, trăgîndu-mi-le din mers. Pe trotuar, în fața debitului de tutun, mă întîlnesc, ca de fiecare dată cînd ies de la Livia, cu același bărbat cu servieta sub braț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ți-am mai dat eu parcă niște exemple de scriitori: fac pe grozavii și scriu despre ce-a fost... Vechea poveste cu vitejii de după război... Mă uit lung la el în timp ce-mi închei scurta îmblănită și-mi strîng cordonul. Spune-mi, Petre, îl întreb, impresia asta ți-am lăsat-o eu? Primul pas e făcut, Mihai. Ce pas?! mă mir. Livia, surîde el. Pe dracu' ! exclam eu. Ce-are-a face una cu alta?! Livia o să-mi fie soție, n-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din mers, în fața portăriței, geanta deschisă. Ultima e Teona: are un mers calm și o ținută dreaptă, cu capul lăsat pe spate, atît cît buclele părului ei castaniu să-i atingă gulerul pardesiului bej, dintr-o stofuliță fină, strîns de cordon pe talie; la gît poartă o eșarfă de mătase naturală, vopsită în cîteva nuanțe de verde crud, cumpărată de la Fondul plastic; pantofii, geanta și mănușile îi sînt maro amănunte care doar azi, pentru prima oară, mi-au atras atenția. Deschide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Pardesiul acela bej și eșarfa de culoarea firelor de iarbă, pe care le-am rupt dimineață deasupra depozitelor, zdrobindu-le între degete... Parcă îmi vine să întind mîna, să ating eșarfa care-mi stăruie în ochi, apoi să desfac încet cordonul pardesiului, eliberînd mijlocul. Mi-e dor să aud spunîndu-mi-se iar: "Nu!... Nu, Mihai, te rog!... Nu acum... Nu aici... Ar fi păcat să risipesc cîte puțin tot cît am adunat... Tot cît am adunat pentru tine. Vreau... vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
inimă... Și-n ce, mă rog, se măsoară "tragerea de inimă"? În... În sticla de coniac primită de la pacient? întreb eu cinic. În exploatarea sentimentelor umane în condiții limită? Livia tresare și mă privește fix, cu mîinile încleștate pe capetele cordonului de la capot. Hm! surîde ea ironic, eu încă nu am fost dată disponibilă... Nu, că de tine e nevoie. Ai un capot foarte frumos... Ce vrei să spui? îngînă ea stupefiată. De unde știi c-am fost propus să fiu dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce-ai găsit la Brîndușa? Ridic brusc privirea, gata să-mi ridic și palmele, s-o lovesc pe Livia, dar, oare, e o soluție?! Poate că ironia ar fi... Bag mănușile în buzunarul scurtei, întind mîinile, prind între degete capetele cordonului de la capotul ei și le întind încet. Îți va fi tot mai dor de gestul ăsta, îi spun apăsat, cinic și trag brusc de capetele cordonului, desfăcînd nodul. Livia a încremenit. Părțile capotului, strînse de cordon, cad acum încet una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ironia ar fi... Bag mănușile în buzunarul scurtei, întind mîinile, prind între degete capetele cordonului de la capotul ei și le întind încet. Îți va fi tot mai dor de gestul ăsta, îi spun apăsat, cinic și trag brusc de capetele cordonului, desfăcînd nodul. Livia a încremenit. Părțile capotului, strînse de cordon, cad acum încet una lîngă alta, desfăcîndu-se. Eu ridic mîna dreaptă, arătîndu-i cordonul. Îl vezi ? Ar trebui să-l las să cadă, iar palmele mele, însetate de atingere... Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prind între degete capetele cordonului de la capotul ei și le întind încet. Îți va fi tot mai dor de gestul ăsta, îi spun apăsat, cinic și trag brusc de capetele cordonului, desfăcînd nodul. Livia a încremenit. Părțile capotului, strînse de cordon, cad acum încet una lîngă alta, desfăcîndu-se. Eu ridic mîna dreaptă, arătîndu-i cordonul. Îl vezi ? Ar trebui să-l las să cadă, iar palmele mele, însetate de atingere... Te rog, Mihai! Nu..., scutură încet din cap Livia. Gîndește-te bine, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
va fi tot mai dor de gestul ăsta, îi spun apăsat, cinic și trag brusc de capetele cordonului, desfăcînd nodul. Livia a încremenit. Părțile capotului, strînse de cordon, cad acum încet una lîngă alta, desfăcîndu-se. Eu ridic mîna dreaptă, arătîndu-i cordonul. Îl vezi ? Ar trebui să-l las să cadă, iar palmele mele, însetate de atingere... Te rog, Mihai! Nu..., scutură încet din cap Livia. Gîndește-te bine, îi spun, înapoindu-i cordonul. Cine gustă o dată din poezia gestului încărcat de dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
una lîngă alta, desfăcîndu-se. Eu ridic mîna dreaptă, arătîndu-i cordonul. Îl vezi ? Ar trebui să-l las să cadă, iar palmele mele, însetate de atingere... Te rog, Mihai! Nu..., scutură încet din cap Livia. Gîndește-te bine, îi spun, înapoindu-i cordonul. Cine gustă o dată din poezia gestului încărcat de dragoste nu se mai vindecă. Istoria omenirii a dovedit-o cu prisosință. Nu se mai vindecă nici dacă va primi în schimb cuțite de bucătărie, confiscate de la mecanicii secției, sau lenjerie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu prisosință. Nu se mai vindecă nici dacă va primi în schimb cuțite de bucătărie, confiscate de la mecanicii secției, sau lenjerie de Lyon ori de Hanovra, arăt eu spre capotul ei, cu etichetă de Hanovra. Livia își strînge din nou cordonul peste mijloc, înnodîndu-și-l încet, cu mișcări lente, ca o părere de rău. Știi, Mihai... Știu! Poți așterne patul și sufla-n cămin, / Eu și fără tine sînt de viscol plin." Versurile sînt ale unuia care a simțit dimensiunea reală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Are o ținută dreaptă, impunătoare, de femeie spre șaizeci de ani, împodobită cu o basma înflorată, în care și-a strîns părul, și cu un capot de mătase, larg la mîneci, arcuindu-se peste pieptul plin, curgînd în falduri de la cordon pînă spre pămînt. Sărut mîinile, doamnă! îi spun, înclinîndu-mi fruntea. Ion se uită neștiutor la cele două femei. Soția sa îi înfruntă un timp privirea, apoi și-o mută spre mama ei. Soacra mai face un pas spre mine, scuturînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
grupul cu care mă văd de zece ori pe zi. Șucuran e pe primul plan al vieței mele de aici; e f. amuzantă. Dan i-a trimis o rochie foarte lungă, pe care o poartă Amidée; ea însă a oprit cordonul alb de pichet cu agrafă argintie, pe care îl pune pe piele înainte de a intra în apă; i-a mai trimes și o pereche mică de chiloți bărbătești americani, pe care îi adoră pentru că au o marcă a fabricei americane
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care îl pune pe piele înainte de a intra în apă; i-a mai trimes și o pereche mică de chiloți bărbătești americani, pe care îi adoră pentru că au o marcă a fabricei americane; intră în apă cu ei și cu cordonul și apoi se plimbă goală, ca tot grupul care stau à poil și intră la fel în apă; schimbă ro chițele aduse, în fiecare zi alta, și pentru că i-am adus și o cămașe brodată, merge pe stradă ridicându-și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
N-am obiceiul să primesc străini, bărbați, ca și cum ar fi din familie.“ Atunci s-au postat în ușa dintre dormitor și sufragerie; și, cum ultimele zece scrisori de la tine erau în dulapul dinspre baie, mi le-am strecurat repede între cordon și chilot; pe urmă, foarte calmă, m-am îmbrăcat și m-am pieptănat repede și m-am întors în birou: radioul, măsuța, biroul, nimic n-a scăpat, totul a fost inventariat. Pe urmă a sunat iarăși și au sosit două
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care o purta la Veneția, îi aranjez cordonul pardesiului micuț, ca s-o trimit în Cișmigiu. III 12 ianuarie [1951], vineri Îmi pare foarte rău că te-ai „închis în carapacea ta“ de sărbători. De ce, pescărușule? Mă crezi în stare de o asemenea pretenție stupidă, crezi că eu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ar fi să fiu sinceră pănă la capăt, ar trebui probabil să recunosc că și locul ăsta e destul de impresionant. — Aici, zice Robyn, luându-mă de braț și conducându-ne pe o scară al cărei acces e barat cu un cordon. Desface cordonul greu și urcăm pe scara grandioasă, apoi traversăm încă un hol enorm placat cu marmură. Oriunde mă uit sunt ornamente sculptate, antichități, aplice de pereți și cele mai mari candelabre pe care le-am văzut în viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să fiu sinceră pănă la capăt, ar trebui probabil să recunosc că și locul ăsta e destul de impresionant. — Aici, zice Robyn, luându-mă de braț și conducându-ne pe o scară al cărei acces e barat cu un cordon. Desface cordonul greu și urcăm pe scara grandioasă, apoi traversăm încă un hol enorm placat cu marmură. Oriunde mă uit sunt ornamente sculptate, antichități, aplice de pereți și cele mai mari candelabre pe care le-am văzut în viața mea... — Dumnealui este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]