7,769 matches
-
a fi « cu el/cu cel care ma împinge de la spate/să merg.” Iar acest lucru devine posibil numai datorită faptului că “grădina/a făcut un ocol/și mi-a adus copacul în palmă”. În creștinism, acest copac simbolizează arborele cosmic, pomul vieții, iar grădina este Edenul sădit de Dumnezeu la facerea lumii. Acest copac oferă veșnică regenerare. Cu rădăcina înfiptă în pământ și ramurile înălțate spre înalt, pomul vieții face legătura între uman și divin și are caracterul unui centru
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
CONFLUENTE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVA EDIȚII ARHIVA CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZA SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Orizont > Gânduri > "PĂLITURA"COSMICĂ DIN 1906 DIN SÂN FRANCISCO Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 171 din 20 iunie 2011 Toate Articolele Autorului O zi însorită cum au fost cam toate până acum, fără vreun petec de nor pe văile abisale ale
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
fără asemănare din adâncuri țintuiește timpul și devastează spațiul, timpanele oamenilor asurzesc de-a binelea, ecoul amplificat în megafofoanele nevăzute ale aerului rătăcește de-a valma vituperând totul, toate hăurile și toate zările pământului se vor “curată” printr-o “pălitura” cosmică nemaivăzuta și nemaisimțită de oamenii locului, parcă o “asmuțire” astrala spinteca și mărunțește totul, plantele, animalele, oamenii, tot ce este suflu în formele lui cele mai nearticulate, orătănile, lighioanele și câinii orașului rătăcesc în deprinderi haotice, fără noima, în sunete
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
până și ipotetica pânză subțire a “păienjenișului” de deasupra care-l leagă de cer și de Dumnezeu, aceste fire invizibile ce izbăvesc oamenii prin credință de Binefăcătorul lor, pe cale și acestea să se subție și să se rupă ... Groaznice “friguri” cosmice au cuprins California și poate toată întinderea Pământului, “dăruindu-le” miticului zeu Atlas că “pedeapsă” că a ținut Pământul pe umerii săi, nemișcat încă de pe timpul Facerii, în orice caz din timpuri aproape imemoriale ... Aproape un minut de zguduiri apocaliptice
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
de cauciuc, ce permite o înclinație de 125 cm în jurul axului (blocului) central, respectiv 62 cm într-o parte, tot atât în cealaltă, este conceput și verificat să reziste la cutremure de peste 8 grade pe scara Richter. Referință Bibliografica: Pălitura cosmică din 1906 din Sân Francisco / George Nicolae Podișor : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 171, Anul I, 20 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
tale, căci locul pe care calci este pământ sfințit!” [20] Forma detaliată a locului sacru nu este dată de necesitățile ori de imaginația oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui pământ cosmic ce este locuința divinității. Locul sacru este singurul loc de pe pământ, potrivit pentru coborârea divinității. Aici se intersectează tărâmul ceresc cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. Forma detaliată a locului sacru nu
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. Forma detaliată a locului sacru nu este dată de necesitățile ori de imaginația oamenilor, ci ea este oferită de divinitate. Ea poate servi ca un microcosmos pământesc al unui pământ cosmic ce este locuința divinității. Locul sacru este singurul loc de pe pământ, potrivit pentru coborârea divinității. Aici se intersectează tărâmul ceresc cu cel pământesc și omul își poate aduce rugăciunile și ofrandele sale lui Dumnezeu. [21] Descoperirea sau proiectarea unui fix
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
de la răsărit spre apus./ Două lumânări dantelate/ și, dincolo de stele,/ o singură stea,/ doar una.” „Apus de soare în oglinda fântânii” Odată cu poezia naturii, Corina Petrescu ne invită să pătrundem într-un nou univers, romantic prin esență, în care elementele cosmice și terestre se află într-o perfectă armonie. În „Instantaneu”, antiteza dintre imaginile calme din debutul poemului, menite să sugereze veșnicia naturii, și versul final evocă din nou, neliniștea, anxietatea, imposibilitatea de a accepta stereotipiile. „Stele galbene/ se odihnesc pe
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
de mine cu aceeași intensitate cu care o făceam în țară și nu că n-ar fi la fel de “bogat” cu de toate, ba din contră, spiritul este același, ceea ce lipsește este, ați ghicit, zăpada, absența ei cu desăvârșire. Frustrarea aceasta “cosmică” este greu suplinită de orice altceva, mă face ușor descumpănit, chiar pustiit, niște colinde românești ascultate la mii de kilometri de țară mai drege, mai alintează, Hrușcă, Fuego, Tudor Gheorghe, Ioan Bocșa și “Madrigalul” ne scot într-o “sară pe
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
un târg unelte și bunuri de-ale gurii necesare întoarcerii acasă la vetrele lor, nu înainte de a trăi pe viu vestea proaspătă a zămislirii Învățătorului nostru. De la acest moment încolo, în noaptea vrăjită de mișcarea tainică a stelelor, murmurul lor cosmic indescifrabil și scilpirea translucidă și clară de vedeai conturul umbrei pământului trecând de “stâlpii” cerului către zenit, “bâjbâiala” procesiunii gloatei capătă sensuri noi, acreala, sila și deznădejdea sunt înlocuite cu lumina chipului, seninătatea și bucuria privirii, speranțele renasc pentru că undeva
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
ce își zornăie coasele Sub pașii mei zac înzăpezite iluziile, Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile. Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară, La geam așteaptă moartea inutil ereditară. Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă, Destinul cosmic mă-mparte anticipat în două: Jumătate suspin acasă la noi în grădină, Jumătate înfrânt de dor într-o lume străină. 22.05.17 ... Citește mai mult Suprema așteptareCu mine-am plecat în singurătatea mea aleasăși-n mine îi port calzi, pereții
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
tacit, ce își zornăie coaseleSub pașii mei zac înzăpezite iluziile,Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile.Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară,La geam așteaptă moartea inutil ereditară.Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă,Destinul cosmic mă-mparte anticipat în două:Jumătate suspin acasă la noi în grădină,Jumătate înfrânt de dor într-o lume străină.22.05.17... III. HABEMUS REX, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. Habemus Rex
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
lui Brâncuși și la găsirea ei ne bucurăm ca niște copii. Găsim trei lucrări ale lui, printre care și Pasărea în spațiu (Bird in space) realizată din marmură în 1923. Strălucește ca și cum ar fi luminată de o lumină de natură cosmică. Executată cu delicatețe, de culoare albă, albul însumând toate celelalte culori, concepută fără aripi, fără pene, lustruită și închisă în sine, sculptura lui Brâncuși radiază în jurul său frumusețe și speranță. Îmi amintesc de cele aflate de la Petre Țuțea, anume că
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
la care am fost invitați să participăm, sunt dovezi ale cinstirii de care se bucură scriitorul în memoria urmașilor săi. Am trăit cu toții o zi plină de frumusețe și semnificații, în care soarele cunoașterii a strălucit din plin, chiar dacă cel cosmic a refuzat să își arate chipul pe bolta cerească, o zi în care s-a adeverit afirmația lui Vasile Voiculescu: „Ar timpul, semăn fapte.” A consemnat Elena TRIFAN Referință Bibliografică: CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAȘ DE CULTURĂ ȘI OSPITALITATE / Elena
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
primind în Vrancea o Diplomă de Excelență. I. Patca a subliniat că în urma unei „miraculoase combustii interneˮ, doamna Popan a căpătat „profil de scriitor autenticˮ. Luciana Vlad a vorbit despre conștiința filosofică a artei, subliniind că poeziile Pușei-Lia Popan sunt „cosmice sclipiriˮ și, spre ilustrare, recită o poezie. Antonia Bodea evidențiază că autoarea scrie o „poezie modernă, ușor de înțelesˮ, iar Al. Florin Țene oferă clarificări legate de postmodernism și globmodernism, susținând că din nevoia de „exprimare liberă a sentimentelorˮ, azi
SEARA POEZIEI LA LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI, FILIALA CLUJ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368749_a_370078]
-
Domnului nostru Iisus Hristos vedem că aduce în fața ochilor dialogul dintre cer și pământ, amândouă gravitând în jurul Celui Care, prin Întrupare, „a rămas ceea ce era - adică Dumnezeu - și S-a făcut ceea ce nu era - adică Om", ca într-o horă cosmică ce slavoslovește întru bucuria împărtășirii de binefacerile aduse, pe această cale, întregii lumi. Fundamentul canonic al iconografiei Nașterii Domnului se află în Sfintele Evanghelii de la Sfinții Apostoli Matei și Luca, din care aflăm de tulburarea dreptului Iosif care, văzând că
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
VI. Treapta „pavilioanelor albastre“: Alfa - Obiecte cosmice (1967). În această primă antologie de autor a lui Nichita Stănescu, se află și un ciclu de 39 de poeme „inedite“, Obiecte cosmice, în prelungirea problematicii existențialiste din volumul anterior, 11 elegii (1966). Ciclul Obiecte cosmice se deschide semnificativ, cu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
VI. Treapta „pavilioanelor albastre“: Alfa - Obiecte cosmice (1967). În această primă antologie de autor a lui Nichita Stănescu, se află și un ciclu de 39 de poeme „inedite“, Obiecte cosmice, în prelungirea problematicii existențialiste din volumul anterior, 11 elegii (1966). Ciclul Obiecte cosmice se deschide semnificativ, cu o „ars poetica“, desigur, Poezia, unde se afirmă că poemul își are sursa ființării, „hrana“, în «privirile fixe», adică în „imaginarul“ diurnului, în
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
pavilioanelor albastre“: Alfa - Obiecte cosmice (1967). În această primă antologie de autor a lui Nichita Stănescu, se află și un ciclu de 39 de poeme „inedite“, Obiecte cosmice, în prelungirea problematicii existențialiste din volumul anterior, 11 elegii (1966). Ciclul Obiecte cosmice se deschide semnificativ, cu o „ars poetica“, desigur, Poezia, unde se afirmă că poemul își are sursa ființării, „hrana“, în «privirile fixe», adică în „imaginarul“ diurnului, în ochiul ce receptează realul din lumină. În registrul nocturnului, Poezia «se adapă / din
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
prin vizual și auditiv, în lumea visului, pe tărâmurile oniricului, de vreme ce Poezia «se lasă să fie / visată în somn, / hrănindu-se numai cu legănarea / ciorchinilor de ochi / atârnând de nori.». Poezia are statutul unui androgin interstelar, obârșiile nașterii Poeziei sunt cosmice: Ea are articulații de păianjen / când alunecă-n tăcere pe suprafața sunetelor / și se ridică la stele, / cu sine împerechindu-se, / cu ea însăși îngreunându-se / ca să poată cădea înapoi, spre pământ. Odată născută în zonele stelar-cosmice, Poezia se hrănește
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Ca și cum eu aș fi fost ele. (SAlf, 139 sqq.). VII. Treapta roșie a demnității teluric-celeste: Roșu vertical (1967). În volumul «Roșu vertical», imaginile încep să câștige - programatic - „o densitate aparte“, ca în poemul Un soldat..., unde se reia, din Obiecte cosmice, motivul „norului-parașută“, în plasticizant-revelatoriul „ciorchin de ochi atârnând de nori“ (supra), „ciorchinul“ fiind substituit de „seria vertical-onirică a soldaților“, închipuind o „infinită coloană peregrină“ în arealul dintre sfera-cer și „centrul-de-pământ“: Un soldat ținându-se cu mâinile / de marginea unui nor
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Cântec (Despărțire de o vârstă) din Dreptul la timp (1965), însă întregul noului volum punându-se sub pecețile de taină ale binomului perfecțiunii / absolutului, cu oul / ovoidul la un capăt al balanței, reverberând simbologia universală a seminței / germinației în aventură cosmică, și cu sfera la celălalt capăt, în superbul asediu al viului însetat de perfecțiune, de absolut, „reflex- condiționat“ androginic al erei noastre. Pare „firesc“, în Oul și sfera, ca după o ninsoare cu ochi - Dar ninge. Ninge cu ochi de
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
1980 poetul Ștefan Augustin Doinaș, punându-și „roba“ de critic literar, Nichita Stănescu «și-a stabilit definitiv temele (de fapt, atitudinile posibile față de real și imaginar), și, în volumele următoare, ne va oferi variantele lor, din ce în ce mai explicite; astfel, în Obiecte cosmice (din 1967), accentul cade, din nou, pe increat; în Oul și sfera (1967) predomină un lirism al antinomiilor; Laus Ptolemaei (1968) e o „laudă a neadevărului necesar“ al empiriei, un refuz al rațiunii uscate, geometrizante; Necuvintele (1969) reiau dialectica identității
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
piatră“, „de seu“, un bulgăre, „o turtă“; peiorativ, se atribuie „naivului“, „omului prost, îngrămădit de prost“; Nichita Stănescu înnobilează (reînnobilează) termenul bolovan, redându-i originarul sens sacru reactivat din mitologia română, potrivit căreia Fărtatul / Dumnezeu - în apele primordiale, jur-împrejurul bradului cosmic - a făcut dintr-un bolovan / bulgăre (turtă) de lut (nisip / mâl) întreaga lume (cf. VMR, 240 sqq.), ori dinspre Biblie („Facerea“, 2, 7): «Dumnezeu a făcut pe om, după chipul și asemănarea lui, dintr-un bolovan, peste care a suflat
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
și simplificarea corpului spiritual, după ce se va petrece “ a doua moartea” . Sunt unii care văd lucrul acesta și de frica o iau la fugă în străinătăți și se dezic de romanismul lor, dar sunt și români carajosi, cu o conștiință cosmică avansată, care oriunde s-ar afla își continuă drumul în spiritualitate și cultură, în speranța că Dumnezeu le va scoate în cale “ mielul Răscumpărător “. Sufletul românului se apropie acum de groapă; de „groapă cu lei” a profetului Daniel. Și viața
ROMANIA ETERNA, ISRAELUL SI GRADINA MAICII DOMNULUI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364627_a_365956]