8,430 matches
-
Întâlnindu-mi privirea, el dădu din cap cu un aer mohorât. Weisthor a fost ultimul care s-a ridicat în picioare. Se clătină pentru un moment ca și cum ar fi fost cât pe ce să cadă, iar Rahn îl prinse de cot. Weisthor îi zâmbi și lovi ușurel mâna prietenului său, cu recunoștință. — Îmi dau seama după chipul dumneavoastră, draga mea doamnă, că fiica dumneavoastră a venit. Hildegard aprobă din cap: — Vreau să vă mulțumesc, Herr Weisthor. Vă mulțumesc foarte mult că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
23. Vezi, asta nu-mi place mie în spațiu, că niciodată nu știi la cât e ceasul. Pe vremea mea timpul nu era relativ. Dacă se stabilea o oră, ora H de exemplu, aia rămânea. Acum trebuie să calculezi ora cot la cot cu toți nespălații. Stejeran! — Păi nu vă poate răspunde! zise Getta 2. E scos din priză. — Așa e, da, că eu îl scosei. Fii bună, te rog, și introdu-l matale. Getta 2 luă cablul și îl conectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
asta nu-mi place mie în spațiu, că niciodată nu știi la cât e ceasul. Pe vremea mea timpul nu era relativ. Dacă se stabilea o oră, ora H de exemplu, aia rămânea. Acum trebuie să calculezi ora cot la cot cu toți nespălații. Stejeran! — Păi nu vă poate răspunde! zise Getta 2. E scos din priză. — Așa e, da, că eu îl scosei. Fii bună, te rog, și introdu-l matale. Getta 2 luă cablul și îl conectă la priză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Andromeda Roșie”, Felix S 23 și tovarășii lui începură să-și facă obișnuitul program de seară de deparazitare a circuitelor și verificare a funcționării ansamblurilor mecanice sistem autohton din care erau alcătuiți, insistând mai ales asupra pârghiilor sistem import de la coate care cam scârțâiau, când, deodată, la ușa principală a „Bourului” se auziră bătăi puternice și-n difuzorul de captație exterioară răsună un glas disperat: — Tovarăși, deschideți! Roboții noștri se repeziră la hublou să vadă cine bate la ora aceea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Amărășteanu -, direcția s-a blocat, iar viteza crește fără să-i fac nimic. Aciobăniței se șterse la ochi, se aplecă deasupra bordului și privi. — Da, văd, mormăi el. Trebuie să fie ceva... Ia vezi, nu te-ai pus cumva cu cotul pe vreo clapă sau manetă dintr-astea fără să-ți dai seama? — Ei, tovarășe comandant!... răspunse jignit Amărășteanu. Doar nu e prima oară când conduc! — Adică pilotezi, spuse Aciobăniței, că de condus eu conduc. E o nuanță. — Mă rog, pilotez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe Viață tristă, ruptă-n coate, Mai mult rău, decât se poate, Lacrimi, trudă si nevoi, Trece timpul, ca și noi. Suflet biet, lovit de soartă, Cu speranța ca și moartă, Te agăți cu disperare Să culegi raze de soare. Te împiedici, te ridică, Fără zbateri
Efemeride by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83371_a_84696]
-
sul lung, de har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când, pe coate, Guri spurcate Suflă vânt Să dărâme Din pământ... Când, pe sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu opt sărici Stă covrig. Stă de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vânt Să dărâme Din pământ... Când, pe sloi, rupând din pită, Baba Dochia-nvălită Cu opt sărici Stă covrig. Stă de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gândul sus, la el, Șoptii: "Melc încetinel, Cum n-ai vrut să ieși mai iute! Nici viforniță, nici mute Prin păduri nu te-ar fi prins... Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-i împiciorogească. Ce mai cârd de iezme goale. Ea le dă să bea din oale Și mi-i vindeca de boale. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Te căzniră pezevenghe! Cobză strânsă, cot la cot Și căluș de păr la bot... - Prea erai și tu de tot Că nu te mai stâmpărai Și umblai și la serai Și la toate te băgai... Cu trei alte mai bătrâne Duceai vorbe la cadâne Vorbe dulci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ce mai cârd de iezme goale. Ea le dă să bea din oale Și mi-i vindeca de boale. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Te căzniră pezevenghe! Cobză strânsă, cot la cot Și căluș de păr la bot... - Prea erai și tu de tot Că nu te mai stâmpărai Și umblai și la serai Și la toate te băgai... Cu trei alte mai bătrâne Duceai vorbe la cadâne Vorbe dulci și leac
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu mare grijă ( să nu-i trezesc pe ceilalți) și am căutat un creion și o foaie de hârtie. Geamul avea un pervaz pe care se aflau 2-3 ghivece cu flori, în special mușcate ( favoritele mamei). M-am sprijinit cu coatele pe acest pervaz și am început să așez gândurile pe hârtie. Lumina lunii era atât de puternică încât se putea scrie fără nicio problemă. Au fost primele versuri și primul sentiment revelator, înnălțător, necunoscut mie până în acel moment. * M-am
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
fițe, e toată numai foc și pară, că n-o mai prind niște rochițe. și vecinii mei, de-o vreme, îi simt cum mă pizmuiesc, că, deși nu mai am slujbă, zilnic, mă aghezmuiesc. și îi văd cum își dau coate, cred că-n sinea lor, (socot), își fac planuri, poate-poate, mâine-or să mă plângă... mort. numai tu îmi ești aproape, numai tu ești mângâiere și plătești ca să îmi sape, scump, pe cioclii ăstei nații, locul veșnic de tăcere. tu
TEMERARA MEA SPERANŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364330_a_365659]
-
partealocului: Țipari, Somn, Știucă, Șalău.Privirile celor din grupă s-au întretăiat și pe fiecare îl ducea gândul spre omasă îmbelșugată cu ciorbă de pește.Trecuseră cam o duzină poate două de ani. Tot pe Dunăre, într-un colțpoate ascuns ,,Cotul pisicii'' se adunau câteva bărci cu prieteni, iarlipovanul ne pregătea o ciorbă gustoasă pe care noi o stropeam cu o țuicăde prune.Tot arucându-ne privirile spre malurile încărcate cu foioase, păsările carene dădeau târcoale ascultam poveștile tânărului Nicodim. Cât despre
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
de pioasă aducere aminte nu au avut parte sutele de mii de ostași-eroi, constată cu revoltă justificată, parcurgând de două ori traseele armatei noastre pe Frontul de Răsărit, dr. Vasile Șoimarude la Chișinău, coordonatorul volumului omagial dedicat ostașilor căzuți la Cotul Donului [1]. 23 august, o zi istorică și pentru noi, în tragic însă, nu în nota apoteotică, indusă de istoricii regimului comunist. Acea zi calendaristică va rămâne în memoria poporului român ca ziua în care, în înțelesul popular, am rupt
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
Stalingrad, care-i ofereau, în pauzele dintre tirurile sovietice, parfumatele țigări nemțești? Dar ce să mai lungim vorba: „À la guerre comme à la guerre”, a zis francezul. Și o zice ades și românul: „La război, ca la război...”. 1. Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare (coord. Vasile Șoimaru), Ed. Balacron, Chișinău, 2012 2. Historia, online ("23 august 1944...") Referință Bibliografică: ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ȘI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 965, Anul III
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
ai dus desprinzandu-te de mine și ți-ai scuturat pe cat zăpadă multă de pe crengi râzând așa ștrengărește.. eu te scutur, dar te superi zăcând că-ți ștric frumusețea momentului și a ceea ce e potrivit anotimpului și-mi aplici un cot în burtă prin întoarcere după cum stăteam în spatele tău, apoi că și când nu era suficient te lași cu putere pe spate, mă dărâmi și pe mine cu putere și astfel cădem amândoi, tu peste mine..ori la așa zdruncinătura, basca
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
pe avocatul acuzării. Înalt și suplu, purtând semeț roba și privind de sus pe cei doi jandarmi care l-au salutat cu respect, nu vedea pe nimeni. - Stai, nu mai vorbi! a șoptit ea imperativ, strângând-o pe Violeta de cot pentru a o atenționa. Am să merg în sală... Să văd ce pot aranja cu doamna judecător. Să intri și tu la trei-patru minute după mine. Te așezi pe o bancă. Te ridici când îți auzi numele și spui „prezent
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
clipească. „Nu mă poți atinge, urâțenia pământului! Flăcările iadului să te mănânce pentru câtă bătaie mi-ai dat, pocitania dracu’ ce ești! Mergi la baia comunală și te curățește. Îți pute gura de mizerie și ură, animalule! Prinsă ușor de cot de mâna avocatei, care o împingea cu blândețe spre ușa deschisă, Violeta a întors încet capul, dreaptă, mândră și disprețuitoare, depărtându-se cu pași egali, părând a fi calmă și indiferentă. Cartuș clocotea de ură, așa cum l-a simțit fosta
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
loc mai bun dacă am reuși să ne strângem brațele pe langă corp atunci cand trecem unii pe langă alții . Pentru că suntem mai mulți aceia cărora nu ne place să primim ghionturi decât cei care simt teribil nevoia să dea din coate pentru a-și face loc. Dar ...poate ne înșelăm:)Toți știm că adevărata "FBdrama"nu se întâmplă pe paginile principale și vizibile ci în cutiuța cu mesaje sau pe chat-urile personale. Acolo totul este diferit:) Acolo am întâlnit cei
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361502_a_362831]
-
neagră și bogată... - Ce voiau? - Ai matale ceva, ceva care le trebuie, parcă un telefon? Nu te supără, matale te-ai îmbogățit vânzând telefoane, de-ai ajuns să ai vila asta? Și rânji cu subînțeles. Nae Cosor îi dădu un cot în coaste, îndemnqndu-l să continue. - Au zis că-mi scuipa în buzunar 1000 euroi, dacă le dau adresa uneia așa, ca matale.. - Și-ai rezistat tu la suma asta? se uită uimit la el Nae Cosor. - Când ai o oaie
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DULCEA MEA NĂPASTĂ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cuvintele iubirii se zbenguiesc zălude; Te doare-n cot de ele, doar lacrima le ude; Prin barba cu tuleie, zâmbești a nemurire Și, chiar în seara asta, să-mi dai o lămurire De ce o zi întreagă am gânduri haimanale, Și te pândesc la colțuri să-ți cânte osanale, Nici
DULCEA MEA NĂPASTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361577_a_362906]
-
cu niște bocanci enormi! Parcă mergeau să cucerească un vârf de munte din Himalaia. Doi tineri îmbrăcați junkee. Tricourile lor negre cu fulgere și capete de mort, fără mâneci, atrageau cel mai mult atenția. Tatuați peste tot,/ de la grumaz la cot! Rimează, nu-i așa? Unul din ei avea pantaloni baggy lăsați pe vine... de i se vedea crevasa dintre munții fesieri. Celalat, purta niște nădragi army style cu vreo patru numere mai largi. Or fi fost de căpătat!? Poate! Dar
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
ochi, să-și țină lacrimile grele prizoniere. Se sufocă. Se ridică cu greu și, fără un cuvânt, pleacă. Primii pași îi face cu greu, căci genunchii îi sunt de gelatină. Apoi o ia la goană, strecurându-se printre oameni cu ajutorul coatelor. A înțeles acum! Liviu, iubirea vieții ei, nu mai este! Ea-l credea supărat și aștepta răbdătoare (extrem de răbdătoare, căci înveți să fii răbdătoare când trăiești o poveste ireală de dragoste cu un bărbat însurat) ca, spășit, să pună mâna
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
pentru exprimarea fenomenelor, sărilor sale emoționale în complicitate cu liniștea singurătății sau poate a răbdării sale fără liniște. Uneori este încăpățânat ca un copil, alteori , încrezător. Personal, surprinsă de aceste stări constat că niciodată nu și-a făcut loc cu coatele să iasă în față, dar nici nu a permis să fie dat la o parte. Rămase / în umbră / cufundat în meditații. / Ținându-se de mâini, / vorbea legănându-se pe picioare / cu ochii rostogoliți în cap. Nu se ferea / să arate
ENTANGLEND WORDS de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363978_a_365307]
-
Publicat în: Ediția nr. 1149 din 22 februarie 2014 Toate Articolele Autorului De când se poartă “doctorate”, La case mari, doar plagiate, Om serios, cu păr cărunt, Mă simt atâta de mărunt... Am studiat în facultate, Creieri tocindu-mi, pix și coate, S-ajung acum cu-acest sindrom, Că-n lume-aș fi ultimul om; Vecinii buni, de-odinioară, Cu mine,-n lift, nu mai coboară Și sunt tratat de-orice amic, De parc-aș fi om de nimic, Și-apoi, când
PLAGIAT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362783_a_364112]