2,446 matches
-
ale comicului și ale absurdului în literatura română, ci descoperirea în cadrul acestora a reverberațiilor caragialismului, pentru a demonstra că, față de ceilalți "mari clasici", departe de a rămâne un simplu colos în "muzeul" literaturii noastre, Caragiale a a avut o influență covârșitoare, întrucât a creat o operă care a germinat neîntrerupt. Recunoscut ca întemeietor de dinastie literară cu mulți descendenți, mai mult sau mai puțin loiali, mai mult sau mai puțin originali, Caragiale este scriitorul român a cărui posteritate nu s-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în restul lumii deriziunea care "constă mai cu seamă în a te distra pe seama lumii, în maniera ținerii ei la distanță"11, devine soluția pentru nevoia în creștere de amuzament și detașare. Caracterul proteic și glisant al comicului explică numărul covârșitor de studii care îl au ca obiect, studii sintetizate în această introducere în universul său teoretic. Acest preambul trebuie completat cu referiri la problematica presupusă de necesitatea definirii și a clasificării comicului. 2. 2. Genul proxim și diferența specifică Analizat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atroce. Ca suport ilustrativ pentru diversele forme de umor pot fi menționate și scrierile lui Ion Băieșu. Ipostazele umorului sunt aici diverse, de la cel vesel, iscat din banale incidente cotidiene surprinse în nenumărate schițe, scenete și nuvele, până la cel negru, covârșitor, alături de grotesc și absurd în romanul Balanța. La Ion Băieșu însă, omniprezența modelului caragialian nu pare să complexeze, ci dimpotrivă, să confere un plus de valoare, să gireze buna calitate a comicului. Aglomerarea de întâmplări macabre evidențiind în principal bestialitatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valoare cu semn schimbat, prin donquijotismul personajului caragialesc reabilitat, Mitică. În concluzie, deși în privința umorului negru exemplul lui Caragiale stăruie în orice reprezentare ulterioară, în general umorul pare a fi singura zonă în care autoritatea lui nu s-a exercitat covârșitor, scriitorii care i-au urmat reușind să descopere resurse de originalitate acolo unde geniul caragialian n-a pătruns mai adânc fie dintr-o funciară repulsie pentru melodramatic și dulcegărie sentimentală, fie din cauza preferinței pentru modalitatea satirică sau ironică în redarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Iona și Paracliserul, devine "eroul" absurd în cel mai deplin înțeles camusian. Absurdul și comicul absurdului a stârnit așadar și interesul unor scriitori remarcabili din literatura română din cea de a doua jumătate a secolului trecut, însă nici în proporție covârșitoare și nici ca formulă estetică urmată îndeaproape în scopul afilierii la o direcție fie chiar "postabsurdă" europeană clar afirmată. Tipul de discurs haotic, delirant, incoerența episoadelor, fracturarea și amputarea mișcării dramatice a conflictului, intriga sinusoidală etc. sunt aspecte ale unei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bunului simț cotidian. În ultimă instanță, comicul de factură absurdă, precum cel urmuzian, rezultă dintr-o intenționată încălcare a principiului cooperării, care asigură eficiența oricărui tip de comunicare, subminată în acest fel și de autorul Cântăreței chele. Impresia de prezență covârșitoare a absurdului în textele lui Urmuz este susținută de posibilitatea raportării sau a echivalării tuturor aspectelor comice prezente aici cu acest tip extremist de comic. Astfel, spre deosebire de grotescul caragialian, care se situa în prelungirea ironiei amare, ca în schița Grand
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Urmuz și al lui Caragiale în același paragraf, le relaționează exclusiv în direcția paternității spirituale revendicate în cazul amândurora de către Eugen Ionescu. Nu s-a stăruit, însă, asupra motivului pentru care acești doi scriitori români au amprentat în chip covârșitor creația dramaturgului inițiator pe tărâmul teatrului absurdului. Acesta poate fi, așa cum am demonstrat în paginile acestei lucrări, faptul că Urmuz și Caragiale se înrudesc, la rândul lor, spiritual și artistic. În primul rând comicul absurdului, ca procedeu predilect de antiiluzionare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cu atât mai mult, cuvintele păstrate în textul aferent benzii desenate trebuie alese cu grijă, cu stil, astfel încât să realizeze o simbioză atractivă și eficientă din punct de vedere comunicațional ori artistic cu desenul. Bine realizată, banda desenată deține o covârșitoare putere de influență și constituie un mediu ideal pentru delectare, educație sau, nu în ultimul rând, îndoctrinare. Deși banda desenată nu este o prezență puternică în peisajul cultural românesc, atenția lucidă și evaluarea critică acordată ei este nu doar recomandabilă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
imperiul scrisului a fost doar o cezură în domnia imaginii, o paranteză în care aceasta s-a retras, aparent, pe un plan secund în conștiința umană, lăsând locul gândirii abstracte. Este, evident, o falsă problemă, deoarece și scrisul, în proporție covârșitoare, a țintit tot spre crearea sau sugerarea de imagini. Dacă ne gândim că termeni precum "imaginar" și "imaginație" se compun pe baza "imaginii", problema încetează a mai fi problemă și devine certitudine. Relația imagine-imaginar este expusă de către Wunenburger: "imaginile sunt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în regimul Dej, fie sub Ceaușescu). Dacă, simplificând, prima perioadă, dominată în cea mai mare parte de Gheorghe Gheorghiu-Dej, se caracterizează prin internaționalismul proletar de factură sovietică în calitate de doctrină directoare și proletcultism ca expresie "artistică", cea de-a doua, dominată covârșitor de "Marele Cârmaci" Nicolae Ceaușescu, expune doctrina național-comunismului creionat în liniile protocronismului.861 În prima perioadă, modelele care domină imaginarul oficial destinat formării tinerilor sunt aproape în exclusivitate de sorginte sovietică, grefă pe care mentalul românesc o respingea structural și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Luminița Roșca, op. cit., p. 141. Pentru sistemul etatizat centralizat, precum cel al României comuniste, "libertatea presei" nu putea avea nicio relevanță, mass-media deținând rolul de menținere a status-quo-ului, în ciuda simulării permanente a nevoii de schimbare, presa în special contribuind în covârșitoare măsură la alienarea individului, la îndepărtarea acestuia de "marile probleme sociale și de marile adevăruri ale lumii în care trăia", devenind, după formula lui Gross, "canale de comunicare narcotizante, puține la număr și limitate ca timp de emisie". Ibidem, p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
flagrant naționalistă, istoria fiind siluită printr-un lung șir de falsificări, chiar dacă prin omisiune (conflictele dintre Moldova lui Vasile Lupu și Muntenia lui Matei Basarab, intenția lui Bălcescu de a unifica revoluția transilvăneană cu cea maghiară, românizarea Dobrogei, în majoritate covârșitoare musulmană etc.). ibid., pp. 159-162. 907 Ibid., p. 270. În anii '80 asistăm la o nouă reabilitare și "îndulcire a istoriei", chiar a lui Carol I și a Brătienilor și a lui Antonescu (limitat însă la studiile de specialitate), dar
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu reușesc nicicum să fac tainica legătură între culoarea rochiei subțiri și adierea covârșitoare a parfumului delicat, vine rândul bunicilor și copiii veseli sar de pe un picior pe altul printre atâția oameni mari ce stau cu ochii pe ei, mai puțin Theo, care e atent numai la glasurile lor, apoi Alex, Cu totul altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lipsă de timp sau de interes pentru un astfel de subiect, ci pentru că multă vreme nu am găsit tonul potrivit pentru a vorbi despre acest miracol cotidian, al cărui impact asupra întregii mele ființe a fost și continuă să fie covârșitor. Nici acum nu sunt sigură că am găsit tonul sau ritmul sau cuvintele capabile să transmită stări, mirări, transformări, spaime, senzații, gânduri, bucurii, îngrijorări și, mai ales, intensitatea unor clipe a căror lumină e atât de orbitoare, încât nimic din
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
târziu. Era clar de ce Jill și Hardacre voiau semnăturile doctorilor din alte țări, care nu stăteau de-obicei decât câteva luni acolo, pentru ca mai apoi să fie ei Învinuiți. Probabilitatea ca aceștia să-și fi luat tălpășița de mult era covârșitoare și nimeni nu s-ar mai fi deranjat să-i caute. Luă cana din cuptorul cu microunde și se uită la ceasul din bucătărie. Era trecut de trei noaptea, deci 10 seara conform orei New York-ului. Se decise să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dacă vreți - ca aceasta își spun: „Păi la așa ceva m-am gândit și eu mai-nainte! L-am cunoscut și eu pe personajul acesta! La fel mi s-a întâmplat și mie!“ Cât de diferiți de cei robiți de un covârșitor prost-gust și necontenit preocupați de ceea ce ei numesc verosimil! Sau de cei care își închipuie că trăiesc treji, neștiind că treaz cu adevărat nu e decât cine e conștient că visează, așa cum cu adevărat în toate mințile este cel conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
el mi-a răspuns de jos, că nu e lichidator la nici o societate de asigurare pentru fixarea pagubelor cauzate de incendiu și că, în calitatea lui, nu poate discuta cu mine decât puncte de vedere literare. În fața unui asemenea argument covârșitor i-am cedat caietul negru, rugându-i să-mi îngăduie cel puțin tipărirea introducerii de față. Așa s-a tipărit „Bagaj” și țin să se știe că paternitatea titlului îmi aparține în întregime. Vina că mă cheamă Ramses cade desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a celor trei litere rostite totuși destul de limpede și fără ezitări. Numai într-o secundă îi cercetau cu de-amănuntul chipul și vestmintele: Cilindrul din piei de șoareci, periat parcă în răspăr, îi odihnea pe cap, înclinat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un prag în întuneric, așezat de-a curmezișul circulației. În zilele albe trec prin parc, plimbându-mi privirea pe întinderile de oglindă ale apelor verzi. Sau le fixez pe reflexul arcuit al podului de piatră. Rămân locului și cuget la covârșitoarea importanță a existenței. Numai când zilele se arată cenușii, stau acasă, să-mi măsor singurătatea. Pornesc, apoi, fără destinație hotărâtă și discut, pe drum, cu ghetele stropite de noroi. Mă opresc la vreo răspântie, cu ochii țintiți pe caimacul noroios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fusurile orare dizolvîndu-se, sub umbrela magică a satelitului, Într-o simultaneitate paralizantă. Atît de concretă, atît de credibilă, realitatea cumulată, strînsă, topită În șuvoiul informațional captează necontenit atenția individului, fixîndu-l inevitabil Într-un prezent perpetuu. Memoria, prima victimă a acestui covîrșitor asalt, se aplatizează. CÎt de viabilă mai este poziția scriitorului În aceste condiții? Nu cumva viziunea, limbajul, personajele sale se supun și ele acestui ritm devastator, iar autorul, În loc să unifice secvențele realității În limpezimea textului, capitulează În fața lor devenind el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
impetuoasă virtuozitate peste noi, ghemuiți În scaune, abia respirînd, cu ochii cît cepele, captivi În tornada melodică În care puteai Însă distinge net, decupată cu maximă precizie, fiecare optsprezecime, tornadă amețitoare ca iubirile lui Scott Fitzgerald, muzica strîngîndu-se uneori În covîrșitoarea tulburare cu care priveam osteogeneza imperfectă, boală extrem de rară, a unui uriaș muzician pitic polifonic, ce-i lăsa totuși posibilitatea să cînte așa cum cînta, cu capul dat pe spate, privind vîrtejul de sunete („CÎnd l-am văzut prima oară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
va mai petrece un timp În capilarele sufletului celor care Încă mai cred În copilăria lumii. Cu lacrimile acum șiroindu-i pe obraji, taximetristul intră În muzică cu Întreaga lui inocență uitată, se pierde În absolut. Momentul este atît de covîrșitor Încît poți plînge și tu, deși nu te filmează nimeni. Pentru că dacă limitele pot fi făcute praf prin muzică sau orice altceva, atunci comunicarea, cea mai simplă și banală formă de comunicare devine sinonimă cu iubirea. O asemenea clipă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-un leu În poală sau ce au cerșetorii acolo, cred că nu, Însă recomand celor cu dare din mînă să strîngă mîinile cerșetorilor conform acestei ilustre pilde. E sigur că le va face o imensă plăcere, iar impresia e covîrșitoare. Pe de altă parte, posibil ca-n loc de bani marele om de stat să-i fi oferit un loc de consilier prezidențial. Tot a apărut Curtea miracolelor, din ’89, ar fi nevoie și de-un exemplar autentic estropiat fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vietăți neevoluate mă face să-mi reconsider multe opinii legate de suferințele evreimii de-a lungul secolelor, incluzînd aici și holocausturile și pogromurile imaginare”. Sublinierea lui. Așa că zic: Neacșule, nu te mai spăla cu săpun imaginar. Mircea Dumitrescu semnează articolul covîrșitor „SÎnt și americani cinstiți”, și-l citează pe unul din aceștia. „Am fost o săptămînă În România, am venit și cu hîrtie igienică, fiindcă mă așteptam să dau peste condiții primitive de viață ale unui popor abia ieșit din Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
băgat la Închisoare, Stensland a spus: „Doar unuia. Dar sînt un cetățean care respectă prea mult legea ca să fac ceva În privința asta“. L.A. Daily News, 6 martie UN SCANDAL TRANSFORMĂ O CURSĂ ELECTORALĂ STRÎNSĂ PENTRU PROCURORUL DISTRICTUAL ÎNTR-O VICTORIE COVÎRȘITOARE Deznodămîntul era așteptat pînă-n ultima clipă În lupta dintre actualul procuror districtual al orașului, William McPherson, și adjunctul procurorului districtual, Ellis Loew, Învingătorul deținînd pentru următorii patru ani postul cel mai Înalt În lupta cu infracționalitatea din Southland. Amîndoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]