1,606 matches
-
care n-avea și, în unele zone, nu are nici azi așa ceva. Orice substituire am face, ea ne arată că, folosind cuvîntul „han”, poetul n-a greșit în nici un fel: „Singur, singur, singur,/într-un (h)otel sau într-o (crîșmă), departe” sună prozaic. Iar „Doarme și hangiul,/Ulițele-s deșarte” sună și mai strîmb. Dacă „hanul” e în oraș (și n-am nici o îndoială că așa a fost),3) mai rămîne de precizat ce înseamnă acel „departe” de ce, sau în raport cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și introducerea unor „reglementări” referitoare la prostituție, care exista legal („cu condicuță”), dar și clandestin, în zeci de „focare”.8). Un instrument orientativ pentru autorități, regulamentul le crea acestora posibilitatea să acționeze. Prin urmare, ele încep controalele, în echipă, în crîșme, hoteluri, brutării, băcănii, covrigării, cîrnățării etc. Lectura proceselor verbale de contravenții uimește și îngrețoșează. Am să citez numai două exemple. Crîșma lui Grigore Sichitiu (str. Bacău-Focșani, nr. 1), considerată dintre cele bune (în ea se organizau adesea „banchete” politice) e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
instrument orientativ pentru autorități, regulamentul le crea acestora posibilitatea să acționeze. Prin urmare, ele încep controalele, în echipă, în crîșme, hoteluri, brutării, băcănii, covrigării, cîrnățării etc. Lectura proceselor verbale de contravenții uimește și îngrețoșează. Am să citez numai două exemple. Crîșma lui Grigore Sichitiu (str. Bacău-Focșani, nr. 1), considerată dintre cele bune (în ea se organizau adesea „banchete” politice) e găsită „foarte murdar(ă), nemăturat(ă) pe jos, gunoi și hîrtii depozitate prin toate colțurile, toate alimentele ce sînt puse în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și aruncate în dezordine pe tejghea; toate odăile hotelului murdare: praf pe pereți și (pereți) plini cu păianjeni, toate cearșafurle și fețele de perni murdare, pe sub pături nemăturat și diferite resturi de mîncăruri, urină prin oalele de noapte”10). în crîșmele și hotelurile/hanurile din cartiere mizeria era și mai groasă. De altminteri, în acel moment, ea era, cu excepția a mici porțiuni din centru, o caracteristică a întregului Bacău. Ca să îndrepte lucrurile, „în interesul higienei”, Primăria emite nu o dată „Ordonanțe”, amenințîndu-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de toamnă”), „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/De glod și coceni” (din „Proză”) plus altele, multe, despre oameni trudiți, bolnavi, pierduți. Indiscutabil, „urîtul” e dominant în poezia sa: „garduri bătrîne”, „ziduri vechi ce stau în dărîmare”, „becuri cu pală lumină”, „crîșmă umedă, murdară” etc. Imaginea sărăciei e prezentă nu numai în poemele despre tîrgul de provincie, ci și în cele despre „orașul mare”, „enorm”. Un boem, Bacovia n-a coborît, totuși, niciodată sub pragul decenței. Nu l-a descris nimeni rupt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am fost cîndva,/ Tîrziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna”, care evocă urgența comunicării cu „iubita”, încercare, din păcate, eșuată. Moneda folosită de poet putea fi, așadar, un „nikel” (rest de la crîșmă) sau, mai probabil, o piesă mare, de argint, obișnuită pentru un anumit gen de plăți, cum lasă să se-nțeleagă aceste versuri dintr-o „Romanță”, scrisă și publicată în același an cu „Nervi de toamnă”: „De vei veni/ Cînd n-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a existat, „basmul” va fi fost, presupun, o mică fabulă improvizată de cineva din familie, un avertisment despre consecințele patimii băuturii: strigoii sînt - rezultă din ea - inși care, în timpul vieții, pentru a și-o satisface, și-au amanetat bunurile la crîșmă, un loc malefic, iar acum, din remușcare, vor să le recupereze. Estompînd partea moralizatoare, Bacovia transfor 154 Constantin Călin mă „basmul” într-o notă explicativă la o viziune policoloră: „Dar cînd despre ziuă cocoșu a cîntat,/ Cad buzna, din pod
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Deci numai în aceste condiții! Locul „inspirațiilor” și „gîndirilor” sale e, de cele mai multe ori, parcul, zăvoiul, cîmpul,- mai rar odaia sau iatacul. Dar - singur recunoaște - „să scrii în aer liber nu e ușor”5). Și nici în cafenele, berării, restaurante, crîșme. Scrisul e fixare a „inspirației”: „Cu un creion de grafit, culoarea gri, sau plumb, am transpus cîteva momente aici [într-un local aglomerat - n. m.]; am plecat să continui într-alt loc, mai favorabil, o inspirație poetică”6). Mă îndoiesc
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar părea - inevitabil și va fi întrebuințat, cu alt suflu, și de Bacovia în poemul în proză „Iarmaroc”: „Căruțe dejugate stau în drum, drumul e plin de paie, țăranii cinstesc rachiu, vin cald, bere caldă, bragă și limonadă colorată; prin crîșme, soldații strîng în brațe țărance și servitoare grăsune și pline de sudoare”. Poemul e ritmat de exclamația „I... haa...”, pusă la începutul a patru paragrafe. Ea sugerează mirarea, amețirea, absența inhibițiilor, nepăsarea momentană de consecințele faptelor proprii, cheful, inconștiența. Intrat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
are... / Căci Mititelu, mic e el,/ Dar văd că bea cît unul mare”. („Curentul Bacăului”, 7, nr. 310, 21 august 1939, p. 1) în 1938, după așa-numita „revoluție din februarie”, făcută de Carol II, au fost închise mai multe crîșme cu proprietari evrei, între care și localul „Gutman”, frecventat de intelectualitate. Ecourile durerosului eveniment au fost surprinse astfel de pomenitul Sphynx, în două catrene ce oscilează între tristețe și mobilizare: „S-a tras oblonul veselei «Sorbone» (parodie a versului «S-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vezi „Viniada” de Sandu Rusu-Saru, în „Curentul Bacăului”, iunie 1939) în funcție de afinități și posibilități (grade de temeritate, rezistență, capacitate de plată): „lumea bună” la „Consum”, „artiștii”, „băutorii de pradă” - la „Tic-Tac”, membrii corpului didactic, avocații - „La Filip”, la „Atta”, în crîșmele de pe Lecea etc. Poezia lui Bacovia e dintre cele cu multe „găuri”: fraze neterminate, întreruperi abrupte. Ele sînt fie rețineri, ezitări, fie efecte „tehnice”, căci - spunea odată Macedonski - „pauza...cîntă ca o poemă, vibrează ca o orchestră wagneriană”. Aceasta nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iunie 1844 îl arată pe socrul său, Vasile Iurașcu, la Corni, ca vechil al Epitropiei casei răposatul postelnic Iancu Cananou, iar arbitrul, din partea Epitropiei acelei case, era ginerele său, Mihalache Mavrodin 14. La 8 decembrie 1844, Gh. Eminovici cumpără o crîșmă, în tîrgul vitelor din Botoșani, de la Ierihăm Zeilicovici, cu prețul de 70 de galbeni, pe care-i achită deplin 15. În aceeași lună, la 21 decembrie 1844, căminăreasa Ralu Eminovici cumpără de veci, pe numele său, o parte din moșia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și-l scotea din minte pe bădica, să facă gioc. Îi plăcea să vadă lumea veselă și să grăiască tot vorbe de-a noastre. El da țidulă pentru rachiu. Aveau ei un crîșmar, Șmil, cu care se înțelegea, în ascuns. Crîșma era într-un bordei, colo peste gard, cam unde-i ocolul gițeilor. Cîntau trei ursari: doi cu cobza și unul cu scripca. Ehei, da ce cîntare cîntau, săracii! Ieșea și conu Gheorghieș să vadă. O scotea și pe oloaga aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fir de apă, înfigându-i un ac sub piele, la ureche, și-i dă drumul pe apă . Niște femei care spălau grâul au prins sălășelul și au crescut copilul până la 18 ani. Tânărul pleacă din sat și ajunge la o crâșmă, unde dă de tatăl lui; putred de bogat. Acesta îl ia la el acasă ca să-i păzească grădina; îl însărcinează să-mpuște pe oricine ar încerca să pătrundă în grădină. Stăpânul se preface într-un om hâd, intră în grădină
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
șase voievozi, toți reprezentanți de seamă în cultură și știință, posesori ai unei bogate biblioteci. La sfârșitul secolului al XIX-lea Gheorghe Mavrocordat cumpără de la Elena Șubin (născută Ghica) moșia târgului. Ulița Mare continua cu numeroase dughene, cu prăvălii și crâșme, cei mai mulți dintre proprietari fiind evrei veniți din Galiția. Toate ulițele dădeau în piața din mijlocul târgului, cu obor de vite de 3 ori pe săptămână. După ce în toamna anului 1825, Elena Ghica, fiica lui Alexandru Ghica, se căsătorise cu polcovnicul
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
astăzi, mărturie a evenimentelor ce s-au succedat într-un secol și jumătate. Întorcându-ne la început de secol, într-un târg cu vreo 2000 de locuitori proprietatea familiei Ghica, găsim și câteva familii de boieri stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
locuitori proprietatea familiei Ghica, găsim și câteva familii de boieri stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu, D. Solomon, C. Adam, Neculai Chiriac Hagioglu. Unii boieri, descendenți din mari dregători domnești, aveau conace cu slugi scutite de bir: căminarul I. Carp, banul Grigore
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
de boieri stăpâni de dughene, hanuri, crâșme și mici manufacturi. Hatmanul Costache Ghica deschidea în târg, cu aprobarea domnitorului Constantin Moruzi, o postăvărie cu 40 de lucrători; avea 18 dughene și 2 crâșme. Mai târziu, și alți boieri vasluieni deschid crâșme și dughene: D. Arapu, C. Castroianu, D. Solomon, C. Adam, Neculai Chiriac Hagioglu. Unii boieri, descendenți din mari dregători domnești, aveau conace cu slugi scutite de bir: căminarul I. Carp, banul Grigore Hrisoverghi, spătarul V. Miclescu, căminarul N. Constandachi, spătarul
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Creangă și pe Creangă fără Eminescu; Plecau amândoi și se înfundau pe la vreun crâșmar de prin Tătărași, Păcurari sau Nicolina, adică prin părțile exterioare ale orașului. (...) Era o plăcere pentru ei ca să se așeze într-o odaie din fundul unei crâșme, pe lăviți de lemn, cu brațele rezemate de o masă murdară, serviți de un băiețel naiv. Ce făceau ei? Drept masă sau dejun, cereau să le frigă o bucată de pastramă, mai mâncau cârnați cu usturoi și vai de lume
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pp. 169-172 ) * Indignat de acest fapt este și Petru Rezuș, care justifică sarcastic: „Să fim siguri că Mihai Eminescu nu s-ar fi legat prieten cu un om numai pentru că știa să-l înveselească sau pentru că l ducea pe la cele crâșme ale mahalalelor ieșene. Să nu ne închipuim că lui Eminescu îi plăcea să hohotească de râs într-una sau că Ion Creangă era un om lipsit de măsură (...). Omul se acomodase unei anumite mentalități superficiale a întrunirilor bărbătești și oferea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ce locuri veneau. Hrihorov din Târgu Frumos, care avea o prisacă la Belcești, sau evreul orândar Mehăl Naileth, din Hârlău, supus cezaro-crăiesc (austriac, n.ns.), alături de alți patru evrei din Hârlău și un armean din Botoșani, care țineau în arendă crâșmele din Arama, Huc, Poșta Sociei și Spinoasa. Desigur, fenomenul mobilității populației îi implică și pe lăcuitorii fugiți din Belcești, documentul menționând că numărul acestora ar fi fost de 16, dar, de fapt, sunt enumerate numele a 40 de persoane, care
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
și exercitarea drepturilor politice a generat binecunoscuta problemă evreiască, ce a durat, cu grave implicații politico-diplomatice, până la începutul secolului al XX-lea. Prezența evreilor în teritoriul cercetat este semnalată de catagrafia din 1832, care îi menționează, ca arendași ai unor crâșme, pe Șmil și Bercu la Belcești și pe Nusăm la Ulmi73. În 1838 se aflau deja la Belcești 4 evrei orândari și câte unul la Ulmi și Poleni, iar în 1851 erau alți 6 evrei din Hârlău care țineau orânzile
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
Șmil și Bercu la Belcești și pe Nusăm la Ulmi73. În 1838 se aflau deja la Belcești 4 evrei orândari și câte unul la Ulmi și Poleni, iar în 1851 erau alți 6 evrei din Hârlău care țineau orânzile la crâșmele din Belcești sau de la odăile moșiei și unul la Ulmi. Un alt evreu, Hereșcu Beiliș, din Iași, era negustor de vite și avea, la 1851, o odaie pe moșia Belcești. Este interesant de observat că în anul 1844, în cea
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
unul la Ulmi. Un alt evreu, Hereșcu Beiliș, din Iași, era negustor de vite și avea, la 1851, o odaie pe moșia Belcești. Este interesant de observat că în anul 1844, în cea mai mare parte a satelor din Moldova, crâșmele erau arendate de negustorii evrei și într-un număr incomparabil mai mic de către negustorii autohtoni, iar datoriile acumulate de unii săteni - atât din anul respectiv, cât și din anii anteriori - depășeau cu mult posibilitățile lor de solvabilitate. La Belcești, de
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
lor de solvabilitate. La Belcești, de pildă, crâșmarul era, probabil, un autohton, dar la Ulmi, Poleni, precum și la satele din jur: Cârjoaia, Cotnari, Cucuteni, Hălceni, Hodoriștea, Moara Profectorului (azi, satul Armanu, comuna Cotnari n.ns), Totoești, Șoldana, Zbereni și altele, crâșmele erau luate în arendă de negustorii evrei. Dacă valorificarea cerealelor, din această parte a țării, pe piața externă - așa cum am mai menționat - nu era rentabilă, datorită cheltuielilor suplimentare de transport, debușeul de vite din zonă prezenta un deosebit interes pentru
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]