3,263 matches
-
Vine d-na și d-l gheneral și alte schițe, pref. B. Elvin, București, 1958; Opere alese, I-II, îngr. și introd. Niculae Gheran, București, 1962; Scrieri, I-II, îngr. și pref. Niculae Gheran, București, 1965; Unde dai și unde crapă, îngr. Niculae Gheran, postfață G. Dimisianu, București, 1971; Toasturi cazone, îngr. Simion Mioc, Timișoara, 1985; Unde stă norocul, îngr. și postfață Ioan Adam, București, 1989. Repere bibliografice: Mihail Sadoveanu, Mărturisiri, București, 1960, 60; Lovinescu, Scrieri, I, 313-333, II, 248-253, III
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
au despărțit după 3-5 luni de la căsătorie. Mama a avut doar patru clase și a absolvit profesionala la Brașov, lucra ca textilistă. S-au despărțit pentru că nu corespundea pentru ea. Era un vagabond, bețiv și recalcitrant. Am auzit că a ,,crăpat”, Dumnezeu să-l țină acolo... (Mama inculpatei provenea dintr-o familie modestă, cu posibilități materiale scăzute, bunicii fiind persoane credincioase, cu mult respect față de normele și valorile dezirabile, unanim acceptate. Ea s-a angajat într-o relație de căsătorie cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de picioare, să mă-ngroape pân-a nu asfinți, dacă știu ceva de toporul dumitale ! - Ioane, nu-ți fă păcat cu tine ! Ai urma pe omăt din poartă până la șură ș-aduc meliția cu cânele dacă nu dai toporu’. - Să crăp, Dumitre, dacă știu. - Bine, zic, șezi jos și scoate încălțările să-ți văd urma. N-ai fost tu, n-ai de ce te teme. Ion s-așază pe sanie și începe a se descălța. - Ce faci, Ioane, răcnește la el femeia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-ți cetească preutul. Tare-i bine și se liniștește dușmanul. - Da’ ce dușman ! E nesocotit, babă hăi ! Câteodată îi mai zic să lege haita că numa’ gura e de ea... - Las’ că și Ion a’ dumitale i-a’ dracului de crapă chelea pe el. Rămâne-i-ar de cap și de ciolane numai cum mi-a cosit el mie livada. - îl dor mânurile, fumeie hăi ! Nu poate munci, de la ramatizm. în copacii bătrâni de pe gârlă se zărește în coada ochiului
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în trifoi ? se răsti la el Hortolomei. Copilul începui a scânci. Femeile se înduioșară și Jana suspină : - Săracu’, ce știe el! Apoi oamenii luară vorba de vitele pierite în sat. Una a înghițit un paianjen, cel mai multe însă au crăpat în trifoaie. Oaia și vita albă nu-i ca calul : îndată se îmflă. Erau și vaci care au luat cuie din iarbă. Cuiul păscut îi găurește boftul, însă se oprește în floare. Mai rău a fost cu vaca lui Găină
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tare, zic : „De-l poți duce, îți mai dau. Dar să nu te culci în șanț când ieși !...” Și, iaca, vii dumneta peste două zile și zici : „Măi, da cel fel de vin mi-ai dat, dumneta ? Tare, de-ți crăpa capul”. Pofticios, celălalt asculta aprobând. Deodată, mulțimea începu să fugă către sat. Vestea se răspândise ca fulgerul și tot mai mulți părăseau târgul, luând-o după ceilalți. Un om fusese omorât în fața bodegii. Unul din martori povestea emoționat : - Ș-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
răspunse. Ghebosul tăcu și veni la locul lui de lângă fată. Aceasta se strânse, adunându-și poalele peste picioarele desculțe. încruntată, i se încrețise pielea pe frunte. SFATUL MORII Când apa năboia pe lăptoc, hardughiei îi cântau toate mădularele. Oblonul se crăpa, valul de apă umplea cupele și, mirată, roata se zmuncea cu stropi. Urnită, hurduca întreaga șandrama. Ca să ghicească metehnele morii, morarul asculta cu urechea aplecată viersul acesta al pornirii. Trimisese un țigan la stavile. Scăpat dintre năzi și prăvălit pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
baba ce-a făcut ș-a luat un flăcău. Iar Sevastian Ciubotariu, fiind tânăr, mai fugea în sat la muieri ; dar baba îl aducea înapoi cu ulcica. Toată vremea se sfădeau. Sara el ședea la foc în fața vetrei și cânta. Crăpând de ciudă, baba striga : „Te gândești la muieri, spurcăciune !” Și nu zi, nu baba a murit întăi, tot pe Savastian l-a îngropat de tânăr. țin minte, venise baba, vădană de-al doilé, la mama și i-a arătat niște
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Oricum trebuia să mă duc la spital mâine dimineață. Mă lasă să iau bebelușul acasă. Dar Desdemona n-o ascultă. Își deschide valijoara pregătită din vreme, pipăind printre cămașa de noapte și papuci, În căutarea mătăniilor. Chihlimbarii ca mierea Înghețată, crăpate de căldură, ele au ajutat-o să treacă prin masacre, un marș de refugiați și un oraș În flăcări, așa că le Înșiră În timp ce taxiul hurducăie pe străzile Întunecate, Încercând să fie mai rapid decât contracțiile ei... ...iar Zizmo străbate gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de metri... șaptezeci... nouăzeci... până când, dintr-o dată, se aude altceva. Acoperind vuietul motorului, apare un zgomot de crăpătură, urmat de un tremurat care se simte sub tălpi când Packardul atinge o pată Întunecată pe lacul Înghețat. Ca și gheața, viețile crapă și ele. Personalitățile. Identitățile. Jimmy Zizmo, ghemuindu-se peste volanul Packardului, s-a schimbat deja dincolo de orice capacitate de Înțelegere. Acesta este punctul În care urma se pierde. Până aici pot să vă aduc mai departe nu. Poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
el. Avea dreptate. În ciuda activității asidue a bunicului meu de umplere a paharelor și de ștergere a tejghelei, barul de pe strada Pingree Își pierduse strălucirea. Vechea piele de zebră, pe care Încă o mai avea pe perete, se uscase și crăpase. Fumul de țigară Înnegrise romburile tavanului de tablă. De-a lungul anilor, Casa Zebrei absorbise emanațiile clienților permanenți din industria auto. Locul mirosea de la berea și loțiunile lor capilare, de la suferința lor pontată, de la nervii uzați, de la sindicalismul lor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jumări. Îi vedem pe Milton și pe Eleni stând deoparte. Își mușcă buzele. Dar iată: clienții zâmbesc și dau din cap! Eleni se grăbește să le umple ceștile de cafea. Apoi Milton, În alte haine, primește noi clienți, Jimmy bucătarul crapă ouăle cu o singură mână și Lefty arată lăsat de izbeliște. ― Dă-mi o două wisky-uri! strigă Milton, etalându-și noul jargon. Alb sec, 1968, fără gheață! Prim-plan cu casa de marcat deschizându-se și Închizându-se cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
exact În acest minut! -, de Paștele Grecesc, În 1959, e pe cale să se Întâmple. Gena e pe cale să-și Întâlnească geamănul. Când spermatozoidul ajunge la ovul, simt o izbitură. Se aude un zgomot puternic, un bubuit, și lumea mea se crapă. Simt cum mă deplasez, pierzându-mi deja fragmente din omnisciența prenatală, mă rostogolesc spre tabula rasa a existenței personale. (Cu urma de omnisciență care mi-a mai rămas, Îl văd pe bunicul meu, Lefty Stephanides, În noaptea nașterii mele, nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
seama că nu mai pot să-l Împiedic. În cele din urmă, chiria pe teribilul meu apartament micuț a crescut și sunt evacuat. Așa că ridic un pumn (gest tipic masculin) și Încep să bat În pereții oului meu până când Îl crăp. Apoi, alunecos ca un gălbenuș, mă arunc spre lume cu capul Înainte. ― Îmi pare rău, fetița mea, spune mama În pat, mângâindu-și burta și vorbind deja cu mine. Aș fi vrut să fie mai romantic. ― Romantic zici? spune tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând de Brățările cu Talismane și printre Acele de Kilt, Calliope se duse, șchiopătând, și mai adânc În vestiare. Acolo unde gresia de pe jos era crăpată și tencuiala era Îngălbenită, sub neoanele care pâlpâiau, aproape de țâșnitoarea cu bucata de gumă preistorică În grătarul de scurgere, acolo m-am grăbit eu, acolo unde Îmi era locul, În nișa mea din habitatul local. Nu eram singura din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asigurate profilactic! Fire de păr negru ca tăciunele se Înfășurau În jurul săpunurilor. Stăteau presate ca tulpinile de flori Între paginile cărților. Răsăreau din tocuri de ochelari, din felicitări onomastice și o dată - jur! - dinăuntrul unui ou pe care Tessie tocmai Îl crăpase. Pisica vecinului de alături dădu Într-o zi afară un ghem de păr și părul nu era al pisicii. ― E așa de scârbos! țipă Becky Turnbull. O să chem Protecția Animalelor! În zadar Încerca Milton să mă convingă să port o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stați s-o auziți și pe asta! Ai trăit ca femeie până la vârsta de douăzeci și nouă de ani și apoi ai Început să trăiești ca bărbat. Are caracteristicile anatomice atât ale unui bărbat, cât și ale unei femei. Să crăp dacă vă mint! El mai spusese: ― Acum urmează partea care nu mai e așa de nostimă. Aceste suflete vii, de neînlocuit, toate fii și fiice ale Domnului, ființe umane, vor să vă anunțe, printre altele, că exact asta sunt: ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Vino, îi spusei. Ne-am apropiat de negrul albit pe alocuri de cretă. L-am simțit mirându-se și întrebarea "Cum dracu'?" îmi răsună limpede în urechi... în minte, mai bine zis. Cum dracu'? Cele trei proiectile nici măcar nu au crăpat tabla. Nu au trecut prin ea. În schimb, s-au aplatizat întâlnind suprafața tablei. Era antiglonț. Exact așa cum a spus Arvon Mircea! Antiglonț. Imaginează-ți... Dacă acoperim ferestrele cu tablele, n-ar trebui să ne mai facem griji în privința gloanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și mușcase din parchetul de lângă picioarele lui. Perfect! Trebuia să mă fi făcut actor. Aș fi fost grozav! Ce piesă de teatru...și câte roluri trebuia să joc! Câte măști trebuia să port! Și doar una de-ar fi fost crăpată sau un rol jucat greșit... un zâmbet sau un ton al vocii nepotrivit... câte depindeau de prestația mea! Nu câte... ci câți! Nu cred că ne-am prezentat. Eu sunt Corvium! Se uita uimit și un pic speriat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
puteau citi în ochii fiecăruia întrebările evidente. Ce mai era asta? Finalul oare ce aducea? În liniștea tensionată se puteau auzi plăcile metalice ale acoperișului cum se rupeau una de alta și apoi cum înghețau instantaneu. Cărămizile și betonul colegiului crăpau pe alocuri, iar sunetul pe care-l auzea toată lumea nu făcea decât să adauge suspans la o atmosferă încordată la maxim. Când acoperișul părea să nu se mai fărâmițeze, ferestrele de la etajul trei începură parcă să se spargă, iar ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
venite, astfel încât să le împărtășească magazia de muniție. Toate cinci ținteau spre diferite părți ale colegiului. Majoritatea își aveau tunurile îndreptate spre parter. Muzica deranjantă se opri subit și la fel făcură și lunetiștii, care nu mai încercau zadarnic să crape tablele noastre. O voce autoritară bubui apoi din acele boxe din care cu cinci minute înainte explodau ritmurile haotice: Aici este Armata! După codul de luptă, aveți dreptul la capitulare! Prin urmare, aveți trei minute să vă predați și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în treacăt cu mâna pe obraz: — Vei învăța la orele de istorie cine a fost Aeneas. Pe neașteptate, Claudia rostește sentențios: — Va veni un timp când un singur stăpân va împlini jertfele și va apăra Pământul. Unde dai și unde crapă, pufnește iritată Occia. Câteva tinere chicotesc. Nu e prima oară când bătrâna bate câmpii și spune parascovenii. Mai cu măsură, Claudia! o îndeamnă Occia încet. Nu e nevoie ca tot ce-avem în suflet să ajungă și pe limbă. Nimeni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când l-ai eliberat? Dacă vorbim de un copil de maximum zece ani, asta schimbă totul! Scribonius clatină nefericit din cap: — Îl avea dinainte, oftează amărât. Pune mâna pe piept: — L-a ținut ascuns nenorocitul. Dacă știam, îl lăsam să crape în starea lui josnică. Mai suspină o dată. — Nici n o ducea atât de rău. A fost o vreme oaspetele lui Malichus, regele nabateenilor. Asinius Gallus încuviințează în tăcere. Neguțător deci. Și, ca marea masă a negustorilor, aparținea acelei pături a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
na tală din lemn necioplit îi pune un nod în gât. Ce bine s-ar simți șezând cât e ziulica de lungă în fața focului din vatră, strâns bine în veșmânt de piele! Are cu ce să se fălească. Așa, să crape proștii de invidie văzându-i statura, fuduliile și mușchii. Ochii i se aburesc. Să o privească pe Albruna trebăluind prin casă. A strâns avere pentru ea, daruri de nuntă, alese cu grijă. Căci la ei nu femeia aduce bărbatului zestrea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mai ieri era bebeluș, acum e școlăriță. Învață și ea alături de băieți, de Neron de fapt, fratele cel mare. Drusus nu a împlinit încă cinci ani. E într-o altă clasă, pentru a înțelege fără greutate ce i se predă. Crapă încetișor ușa. Gălăgia asurzitoare îl izbește ca un zid. — Așa fac copiii când se adună laolaltă, murmură împăciuitor Tigellin din spatele său. Mda... Plescăie nemulțumit din buze. E drept că, atunci când se află la Roma, și odraslele sclavilor participă la orele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]