3,198 matches
-
însă că m-ai putea numi portarul acestui loc. — Cum adică portar? — De ce ții neapărat să fii răutăcios cu mine? Eu nu ți-am făcut nici un rău. — Nu-l înțelegi pe omul nostru misterios, Gloopy, spuse Sludden, care își îndrepta cravata într-o oglindă. Niciodată nu-i răutăcios. Doar că e foarte, foarte serios tot timpul. Unde are loc cheful în seara asta? — Sîntem în salonul de la parter. Pereții interiori și ușile casei păreau izolate fonic, pentru în hol că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți. înaintă spunînd: — A, Munro, mi-l aduci pe noul meu asistent. Luați loc amîndoi și vorbiți-mi. — îmi pare rău, dar trebuie să plec, îi răspunse Munro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iluminat discret, cu un tavan jos și albastru și covoare albastre. La mese nu era nimeni, iar fețele de masă fuseseră luate, cu excepția unei mese din colțul îndepărtat al încăperii, unde stătea Ozenfant. Era îmbrăcat într-un costum gri-deschis cu cravată și vestă galbene; colțul șervetului alb era vîrît între doi nasturi ai vestei. Tăia o bucățică de pe farfurie cu o plăcere vădită, dar își ridică privirea și-i făcu semn lui Lanark. Locul era luminat de două lumînări puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe străzile astea atît de regulat, că lumea care locuia acolo o să-și potrivească mereu ceasul după el. O să facă parte din existența lor. Ajunse la o fabrică - un cub imens din cărămidă la intersecția a două străzi. își îndreptă cravata, strînse mai bine mapa și împinse ușile turnante din alamă, sticlă și mahon sculptat. Holul de la intrare era un spațiu gol, cu o ușă mică inscripționată INFORMAȚII. Răsuci mînerul și intră într-o încăpere îngustă ca o pană, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deliberat. — E un domn, zise Thaw. Numai să-l cunoști, și te civilizezi. în seara aceea, în tramvai, se simți neobișnuit de conștient de înfățișarea lui: sub talie, pantalonii murdari de vopsea ca ai unui muncitor, în sus, gulerul și cravata ca ale unui funcționar. Trecînd prin parc, cineva îl apucă de mînecă. Se întoarse și văzu o grăsană drăguță care-i zise: — Salut, măi. Ce faci? — Bine. Dar tu? — Nu prea rău. Locuiești pe-aici? — Nu. Vizavi de capelă. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lung unul la celălalt. Grant părea să aibă treizeci de ani, deși avea riduri adînci, verticale, în obraji și pe frunte. Părul scurt și țepos îi era pieptănat cu grijă, și era îmbrăcat într-un costum albastru curat și o cravată roșie. — Te cunosc, zise el. Cînd eram tînăr, bîntuiai pe la Elite, cu șleahta lui Sludden. — Nu mult timp, spuse Lanark. Cum măsori timpul? Ai ceas? — Am puls. — Numeri bătăile inimii? — Le estimez. Toți am cultivat acest talent în magazine, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urlă Macfee. Lanark o închise fără chef. Corpurile încă se învîrteau ca într-un balet într-un vîrtej de praf. Două motociclete se zdrobiră provocînd o explozie uriașă, apoi scena fu înlocuită de capul și umerii unui bărbat purtînd o cravată cu modele viu colorate. Ne cerem scuze pentru întreruperea acestui program, dar urmează un anunț urgent al primarului Sludden, șeful executivului orașului Unthank-ul Mare. Pentru că anunțul conține un avertisment serious referitor la pericolele de sănătate la care sînt expuși locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea întrerupe colocviul dintre aceste două iubiri. îl aștepta o baie caldă, apoi rămase într-un halat, în timp ce Jack îl bărbieri și-i aranjă părul, iar Frankie îi făcu manichiura. Se îmbrăcă în lenjeria nouă și curată, șosete, cămașă, o cravată albastru-închis, și un costum cu vestă din tweed gri-deschis, și pantofi negri minunat lustruiți; apoi se retrase în toaletă, se ușură într-o oală de noapte din plastic instalată în vasul de WC și trăi sentimentul confortabil că altcineva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am spus și am pornit încetișor spre casă. * Inventariind obiectele folosite de cititori ca semne de carte și uitate printre filele volumelor bibliotecii la care lucrează, bibliotecarul francez Louis Périn a notat, în afara cărților poștale, a ilustratelor sau a scrisorilor, cravate, șireturi de pantofi, piepteni, scobitori, frunze de pătrunjel, coji de cașcaval, oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu ochii, pentru orice eventualitate, zăpada drumului. Avea un scop care-l făcea să uite de plictiseala îndatoririlor zilnice și de picurii din streșini. Căuta un portmoneu în care să fie un inel cu diamant sau, poate, un ac de cravată cu rubin, cum avea tatăl lui Jacques, doctorul Margulis. Dar dacă omul-șopârlă a spus adevărul, ceea ce nu-i deloc sigur, nu erau bijuterii. Brusc îi veni o idee mai bună: un bilet de loterie, și tocmai cel care o să câștige
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
urmele în zăpada proaspătă și-am privit ca proasta după ele. Ne-am făcut planul, cu Vasi: prima oprire pe strada noastră, la Marie Rose, modistă, croitoreasă, lenjereasă și multe altele, apoi la Maison Jobin, pe Calea Victoriei, pentru pălăriile și cravatele domnilor, după aia ceva mai jos, la cofetărie. Eu țin cu domnii de la Capșa, Vasilica, mult mai inimoasă decât mine, cu bătrânul Fialkowski, mai ales că e bolnav, sărmanul, iar afacerea i-o conduce altcineva, care nu mai aduce clienți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mare. Aparat complect cu toate necesariile și instrucțiuni.“ O desfătare! În rest, mai erau „Globulele Naibei“ care răspândesc un miros urât, contra oaspeților care uită să plece, șarpe care se mișcă „prin sistem invizibil“ de parcă ar fi viu, ac de cravată și broșă care aruncă parfum, mustăți și barbă și favorite false, pentru balurile mascate. Vasilica spune că-s prostii, a devenit foarte serioasă, de când tot naște. Mie îmi plac toate, numai bani de-aș avea. La plecare l-am întâlnit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului. Îl alungă, deși era prietenos și avea ceva extrem de aristocratic, cu capul lui vioi, alungit, și cravata de păr din jurul gâtului. Își lăsă bastonul cu cioc argintiu în vasul din hol și intră, ca întotdeauna la vizitele lui de lucru, în bibliotecă. Generalul era în doliu, după nevasta lui care murise iarna trecută, în curând avea să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stradă nu încuraja fanteziile vestimentare. În partea de sus a încăperii se vedeau bluze subțiri, mulate, decolteuri bine garnisite cu sâni tineri și coliere ieftine sau cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea, totul era ca o uniformă, și la femei, și la bărbați: aceiași pantaloni albăstrii sau negri, fără dungă, cizme sau ghete comode, care lăsau amprente de noroi pe parchet, după dimensiunea și modelul tălpilor. Și încălțămintea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apreciat cel mai mult la un domn. Îmi place și cum e îmbrăcat. Nimic strident, totul de excelentă calitate, și spune tu, Melania, dacă știi ceva mai rafinat decât un raglan gris souris la un costum gris fer și o cravată neagră cu picouri albe. Splendid! Fii convinsă, vă veți înțelege ad-mi-ra-bil." Bărbatul ocoli capela. Se opri în dreptul statuilor simulând curiozități artistice. Ochii duri scormoneau băncile goale, încercau să pătrundă întunericul ungherelor. În catedrală se afla o singură femeie. Stătea în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se află pe o trambulină extrem de înaltă, gata să plonjeze într-o ceașcă de ceai. Ce zici, Mirciulică? E o ținută destul de convenabilă? Bătrâna se admira în oglinda fixată pe ușa interioară a șifonierului. Îmbrăcase o rochie cafenie cu o cravată verde închis. De la centură, fusta se deschidea în cute adânci. Pe marginea fotoliului își pregătise pardesiul ― un raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta încăpătoare. ― Totdeauna am susținut că maronul este cel mai indicat pentru voiaj. O culoare care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Își culese înțepat jurnalul și se întoarse în fotoliu. Matei îi aruncă o privire peste umăr. Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și cravată din lână galbenă. Frizura complicată îi acoperea iluzoriu craniul. Din cauza chipului pământiu, murdar, hainele păreau stridente. În mod ciudat, pijamaua cârpită și veche i se potrivea mai bine. ― Ce să facem? Matei dădu cu piciorul într-o papiotă goală: Jucăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo! N-am de gând să rămân toată viața în pijama. Sculptorul îmbrăcase un costum sel et poivre la care asortase o cravată îndrăzneață, albastru cu verde. ― Hm, așa s-a gândit probabil și Panaitescu... ― Pușche-ți pe limbă, cobea dracului! făcu speriat Matei, bătând în lemn: Sînteți tîmpiți! Și vă mirați de ce ne suspectează maiorul. Stați ca huhurezii, încotoșmănați, casa crapă de ger
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușă întrerupse cu bîzîitul lui conversația. Tresărind, Hedrock stinse aparatul și-l scoase din priză. Apoi, conștient în mod acut că și-a îngăduit să se lase pradă nervilor și spaimei, își scoase cu gesturi măsurate acul de aur de la cravată si se aplecă asupra biroului. Acolo se afla inelul, o bijuterie mică dar strălucitoare, capul ornamental fiind o replică exactă a aparatului de spionaj cu raze, imaginea acestuia era alcătuită într-o formă solidă prin forțe atomice generate de sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își ținea piciorul stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcîndu-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și murdare. S-au oprit sub monument. Rieux tropăia, scuturându-și unul după altul picioarele lui acoperite cu un fel de grund albicios. S-a uitat la Rambert. Cu pălăria de fetru puțin pe spate, cu gulerul cămășii descheiat pe sub cravată, prost bărbierit, ziaristul avea un aer încăpățînat și îmbufnat. Fiți sigur că vă înțeleg, spune în sfârșit Rieux, dar raționamentul dumneavoastră nu este bun. Nu pot să vă dau acest certificat pentru că, de fapt, nu știu dacă aveți sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înțelegeți. Dumneavoastră folosiți limbajul rațiunii, veniți dintr-o lume a abstracțiilor. Doctorul ridică privirea asupra statuii Republicii și spune că nu știa dacă folosește limbajul rațiunii, dar folosește limbajul evidenței și asta nu e neapărat același lucru. Ziaristul își aranjă cravata: ― Va să zică înseamnă că trebuie să mă descurc altfel. Dar să știți, reluă el cu un fel de sfidare, din orașul ăsta tot plec. Doctorul spune că-l înțelege și acum, dar că asta nu-l privea. ― Ba nu, vă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atât de hotărât să recunoască totul, atât de sincer speriat de ceea ce avea să i se facă, încât după câteva minute nu m-am mai uitat decât la el. Avea aerul unei bufnițe speriate de o lumină prea puternică. Nodul cravatei lui nu se ținea exact în unghiul gulerului. Își rodea unghiile de la o singură mână, dreapta ... Pe scurt, nu insist, ai înțeles că era un om viu. De aceasta eu, mi-am dat seama dintr-o dată, eu care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
replicii. — Ar fi fost imposibil s-o accept. Când l-am văzut pe directorul Departamentului de Cultură Medievală, mi-a apărut pe mâini o erupție albă. Era un om complet lipsit de suflet. A comentat apoi faptul că nu port cravată și a făcut o remarcă ironică asupra canadienei mele din balonzaid. Am fost îngrozit de faptul că o persoană atât de insipidă are curajul să comită o asemenea insolență. Canadiana aceea a fost una dintre puținele bunuri pământești de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
duci să-ți găsești de lucru. — Mi-e și teamă să întreb ce înțelegi tu prin „a te îmbrăca bine“. Am să ajung probabil de râsul lumii. Am să-ți calc o cămașă bună, albă și-o să-ți pui o cravată frumoasă de-a Iu’ taică-tu. Să cred oare ce-mi aud urechile? își întrebă Ignatius perna. — Ori faci așa, Ignatius, ori trebe să pun o ipotecă. Vrei să-ți pierzi acoperișu’ de deasupra capului? — Nu. Nu vei ipoteca această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]