4,763 matches
-
opriră pe malul acela, află ceea ce bănuia deja. Tânăra femeie era balkară. Descendenta unuia dintre popoarele caucaziene deportate în l944. Unii oameni încercau să se întoarcă în mod clandestin, dar erau prinși cu mult înainte de a fi zărit zăpada de pe creste. Îi arătă în zare satul ei: o uliță pustie, livezi cu crengi culcate la pământ sub inutila abundență a fructelor, iar în curtea unei case, pe o frânghie, un rând de rufe puse la uscat, făcute zdrențe. Se instalară la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prima strălucire a dimineții dădea deja impresia unei zile frumoase, cu soare, caldă, de trândăvie. Atunci când te ridicai, puteai simți vântul care înspumase marea și care ciuruia obrazul cu minuscule înțepături de nisip. De altfel, chiar și așezat, zăream pe creasta dunei vârtejuri care se înălțau pentru o clipă și cădeau iar cu un foșnet sec, izbind tufele de ierburi lungi și încâlcite. De două sau trei ori, un zmeu a tăiat aerul deasupra crestei, apoi s-a făcut nevăzut, luând
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
altfel, chiar și așezat, zăream pe creasta dunei vârtejuri care se înălțau pentru o clipă și cădeau iar cu un foșnet sec, izbind tufele de ierburi lungi și încâlcite. De două sau trei ori, un zmeu a tăiat aerul deasupra crestei, apoi s-a făcut nevăzut, luând-o pieziș, într-o traiectorie încordată și șuierătoare... Mă trezisem cu mult înainte să se facă ziuă, fără să fi dormit cu adevărat, și, mergând spre mare, o surprinsesem încă în vigilenta ei încetineală
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
zile balneare, avea să se umple de trupuri bronzate, de strigăte, avea să se imprime într-un clișeu fotografic al unei vacanțe frumoase. Mă grăbisem să mă retrag din clișeul ăsta care se developa, urcasem pe dună (se vedeau de pe creasta ei, în zare, primele case și terasa cafenelei unde Vinner trebuia să vină să mă întâlnească, peste două ceasuri și jumătate), mă instalasem pe banca aceea, la adăpost de vântul care mătura deja coama valurilor. Liniștea însorită a acestui loc
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
creând astfel o stare emoțională puternică. Acest tip de atac îl întâlnim în marele reportaj: O vale adâncă și largă, tăiată în carnea de piatră a Alpilor. Jos, în adâncuri, apa Innului. Cețurile înserării cuprind cerul în lumini bizare, colorează crestele în umbre albastre și portocalii. În mijlocul acestei încrețiri muntoase, suspendat între cer și pământ, la 1 700 de metri înălțime, se află satul Guarda, adunat din case vechi de piatră în jurul unei biserici cu turlă înaltă, tăioasă. „Iau sun, tu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dată însă erau din nou puse pe măsele și, în sporul vorbelor cu tâlc, moara uruia iar. Când prăbușiri de trăsnet tunau adânc și fulgerele spintecau cerul cu zarea luminată, porneau ploi ce umflau gârla. Apa firavă creștea prăpăstios, prăvălind creste tulburi și năboind din matcă. De sus se prăbușea potopul. Pe mal arborii erau luați în vârteje. Bulboana îi răsucea, rotindu-i cu rădăcinile către cer. Puhoiul năzuia la opust, așezătura se clătina iar apele făceau vârteje cu spumă. Grinzile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile se încordau asupra umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite ale
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se schimbase. O parte din felul în care gândeam se schimbase radical, iar eu nu aveam nimic de obiectat. Unele lucruri nu-mi mai erau străine și nici respingătoare. Așa trebuia sa gândesc de la început! Valul puterii mă purta pe creasta sa și îmi plăcea. Am conștientizat, atunci, pentru un scurt moment, că eram, într-adevăr, în anumite limite, nemuritor. Am decis în acea secundă că trebuie să fiu pe deplin etern, iar acești tirani din mintea mea să nu scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mai aruncă încă o privire în urmă, la cuburile lucioase de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din cochilii de scoici. Meșterii care au trudit la această fântână au știut să nu multiplice inutil nuanțele. Predomină albastrul închis și roșul ca focul, puse în valoare de puțină pulbere de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Totodată, era necesară realizarea unui "plan general de aliniere"2665 prin care "administrația va fi împiedicată, în viitor, de a da autorizații de construcție după bunul plac"2666. Pe de altă parte, Scarlat Vârnav arăta că "un bulevard croit pe creasta dealurilor care mărginesc portul urmează să înlocuiască actuala cale ferată care deservește viile"2667. Prefectul județului Constanța propunea, chiar, construirea unei linii de tramvai între Constanța și Techirghiol, astfel încât, "numeroșii vizitatori ai băilor de la Techirghiol vor putea (...) locui la Constanța
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mirosul de hrană, la fel și ei se adunaseră în Ogatsu adulmecând zvonul că misionarul sosise aici. Cerul era senin, însă sufla un vânt rece. Fără îndoială la Edo sălciile făcuseră deja mâțișori verzi, dar aici zăpada încă mai acoperea crestele îndepărtate ale munților și pădurile nu se treziseră la viață. Primăvara nu venise încă. Într-unul din centrele de lucru, misionarul aștepta în picioare răbdător ca unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gânduri priveliștea meleagurilor natale care li se desfășura agale în fața ochilor, fiecare cu amintirile și gândurile sale. Doar valurile se spărgeau de vas cu un clipocit ascuțit pentru ca apoi să se stingă în străluciri ca de cioburi. Câțiva pescăruși săgetau creasta valurilor și se ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena vasului, iar pescărușii săgetau în zbor bordul corăbiei la fel ca și acum. Pe atunci el își aruncase privirea în larg unde tălăzuiau valurile cu crestele lor albe ca niște colți și își spusese că un destin neștiut avea să înceapă pentru el. Acum acel destin neștiut se încheiase, iar el se întorcea acasă. De ce oare în loc de bucurie nu-i mai rămăsese în suflet nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
petrecanie. E un leu splendid. Atunci Îl văzu și Macomber. Stătea În picioare, În profil, cu capul său mare Întors către ei. Vântul ușor de dimineață, care sufla Înspre ei, Îi zburlea coama Întunecată și leul părea uriaș, profilat pe creasta malului În lumina cenușie a dimineții, cu greabănul masiv și cu trupul umflându-se ca un burduf. — La ce distanță e? Întrebă Macomber, ridicându-și carabina. — Vreo șaptej’ de metri. Dă-te jos și termină-l. — De ce să nu trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
al lucernei? Poteca urca printre dealuri și, vara, vitele erau sperioase ca niște căprioare. Și toamna, când le aduceau Înapoi la vale, mugetele și zgomotul continuau, și grămada aceea de trupuri se mișca Încet ridicând praful. Și cum se vedeau crestele profilate În lumina Înserării și felul În care luna Își arunca strălucirea asupra văii spre care coborau ei călare. Acum Își amintea cum cobora prin pădure, ținându-se de coada calului atunci când nu mai vedea nimic, și-și amintea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pălăria sa de fetru. Și apoi trecură peste primele dealuri pe care urcau antilopele, pe urmă peste munții cu văi adânci, acoperite de păduri verzi și povârnișuri pe care creșteau păduri de bambus, și apoi iar păduri dese, sculptate pe creste și În prăpăstii, până trecură de munți și se ivi altă câmpie, fierbinte, cafeniu-purpurie, vălurită din cauza căldurii, și Compie se uita Înapoi, să vadă cum zboară. Apoi, În față se Înălțau alți munți Întunecați. Și după aia, În loc s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ți-e frig, cu vântul ăsta. E o zi mizerabilă și oricum n-o să ne distrăm. — Bine, spuse ea și urcă malul acoperit de iarbă. Peduzzi coborâse lângă râu și n-o observă decât când ea aproape că dispăru după creasta dealului. — Frau! strigă. Frau! Fräulein! Nu pleci nicăieri. Ea dispăru după creasta dealului. — S-a dus! spuse Peduzzi. Plecarea ei Îl șocase. Scoase elasticul care ținea undițele strânse și Începu s-o monteze pe una dintre ele. Păi ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
n-o să ne distrăm. — Bine, spuse ea și urcă malul acoperit de iarbă. Peduzzi coborâse lângă râu și n-o observă decât când ea aproape că dispăru după creasta dealului. — Frau! strigă. Frau! Fräulein! Nu pleci nicăieri. Ea dispăru după creasta dealului. — S-a dus! spuse Peduzzi. Plecarea ei Îl șocase. Scoase elasticul care ținea undițele strânse și Începu s-o monteze pe una dintre ele. Păi ziceai că mai avem de mers juma’ de oră până acolo. — Da, dacă mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
puse mulineta și apoi trase firul. Nu se simțea-n largul său și se temea că-n orice clipă ar putea s-apară un paznic sau o poteră a cetățenilor din oraș. Vedea casele din oraș și campanilele de dincolo de creasta dealului. Își deschise cutia cu momeli. Peduzzi se aplecă și-și băgă două degete late și groase În ea, printre gutele umede. — Ai ceva plumb? — Nu. — Tre’ să ai niște plumb, spuse Peduzzi agitat. Tre’ să ai piombo. Piombo, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
separa calea ferată de câmpiile acoperite cu păduri de pini. Șoseaua se Întindea Înainte, Înclinându-se din când În când, dar urcând mereu. Nick urcă Înainte. În cele din urmă, urmând drumul paralel cu ținuturile arse și deluroase, ajunse pe creastă. Se sprijni de o buturugă și lăsă sacul să-i alunece de pe spate. În fața sa, cât putea vedea cu ochii, se-ntindea câmpia acoperită de pini. Ținutul ars se termina aici, la stânga, odată cu dealurile. În față vedea pădurile de pini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-te și zboară și tu undeva. Îl aruncă În aer și-l privi cum zbură până la o buturugă carbonizată de peste drum. Se ridică-n picioare. Își sprijini capul de boccea și-și trecu brațele prin curele. Stătu un timp pe creasta dealului, cu sacul În spate, privind ținutul până la râul ce se vedea În depărtare, și apoi Începu să coboare dealul pe partea care se Îndepărta de șosea. Terenul era bun pentru mers. După ce coborî două sute de metri, trecu de linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ajungă cât mai În susul râului, cât de sus putea ajunge Într-o zi de mers. O insulă mare de pini care ieșea În evidență deasupra terenului denivelat Îi tot atrăsese atenția În timp ce mergea. Coborî și apoi, În timp ce urca Încet spre creasta dâmbului, făcu stânga Înspre pâlcul de pini. Sub copaci nu creșteau tufișuri. Trunchiurile se ridicau verticale sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și urca, apoi se dădea În spate, și iar În față, și iar urca, până când, În cele din urmă, am ajuns sus, pe platou. Hârâitul Încetă și În liniștea care se lăsă brusc puteam auzi bolborositul radiatorului. Eram pe ultima creastă de dinainte de Spezia - apoi urma marea. Acum șoseaua cobora În serpentine scurte, ușor rotunjite. Când luam virajele, oaspetele nostru se apleca, mai să tragă după el mașina grea. — N-ai ce să-i faci, Îi spuse-i lui Guy. Instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul. Ștergătorul automat Începu să se miște, Întinzând pelicula fină de noroi pe parbriz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Într-o casă veche. Locatarii Îl priviseră suspicioși și chelnerul rămăsese cu el ca să nu fure ceva. — Deși nu-s vreun instalator, nu știu cum, da’ tot bănuiau c-aș putea fura ceva. Am ieșit din oraș și când s-ajungeam pe creasta unei coline o rafală de vânt aproape că ne răsturnă mașina. — Bine măcar că nu ne-mpinge În mare, spuse Guy. — Păi, pe-aici pe undeva s-a Înecat Shelley. — Asta a fost ceva mai jos, pe lângă Viareggio, spuse Guy. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]