55,062 matches
-
au găsit în amintirile mele nu doar fragmente ale propriilor lor biografii, ale trăilor lor. Au descoperit ceva în sensul mesajului că, fiind femeie, mamă, soție nu trebuie să cedezi în fața adversităților sorții, ci să pășești hotărât pe pământ, cu credința că va fi mai bine. Ce înseamnă să fii un om liber, stăpân pe tine însuți? Să te bazezi în primul rând pe tine însuți, să nu contezi pe alții. Să nu te amesteci în chestiunile personale ale altor oameni
„Politica trebuie să se oprească la pragul casei mele“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2458_a_3783]
-
poet pe care foarte puțini oameni sunt în stare să-l guste”. Gustul propriu e o condiție a lecturii adevărate și presupune autenticitate, afirmație reluată în Dante, unde precizează că metoda optimă de a cit este o „fericită suspensie a credinței personale”, un abandon în spațiul lecturii, unde „vei crede în teologia lui Dante exact așa cum crezi în realitatea fizică a călătoriei lui; adică vei suspenda atât credința, cât și lipsa de credință”. Conceptele se ating, critica fiind proprie nu doar
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
unde precizează că metoda optimă de a cit este o „fericită suspensie a credinței personale”, un abandon în spațiul lecturii, unde „vei crede în teologia lui Dante exact așa cum crezi în realitatea fizică a călătoriei lui; adică vei suspenda atât credința, cât și lipsa de credință”. Conceptele se ating, critica fiind proprie nu doar criticului, ci și poetului, prozatorului, dramaturgului: „S-ar putea ca cea mai mare parte a muncii de creație a unui autor, când își compune opera, să fie
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
de a cit este o „fericită suspensie a credinței personale”, un abandon în spațiul lecturii, unde „vei crede în teologia lui Dante exact așa cum crezi în realitatea fizică a călătoriei lui; adică vei suspenda atât credința, cât și lipsa de credință”. Conceptele se ating, critica fiind proprie nu doar criticului, ci și poetului, prozatorului, dramaturgului: „S-ar putea ca cea mai mare parte a muncii de creație a unui autor, când își compune opera, să fie o muncă critică: muncă de
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
făcea era de semeție cerbească. De aceea, deși rupt de filosofie, îi păstrase intacte tabieturile, pe care le folosea ca metodă de expunere a psihanalizei, drept care prelegerile de care am avut parte doi ani nu erau de psihanaliză, ci de credință psihanalitică înfățișată după calapod filosofic. În cursuri, hirotonitulapostat își înfățișa profesiunea de credință, tocmai de aceea prelegerile lui, în ciuda tonului rece al expunerii, cereau dinspre noi o reacție de asumare sau de respingere. În felul acesta Freud, Adler sau Jung
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
intacte tabieturile, pe care le folosea ca metodă de expunere a psihanalizei, drept care prelegerile de care am avut parte doi ani nu erau de psihanaliză, ci de credință psihanalitică înfățișată după calapod filosofic. În cursuri, hirotonitulapostat își înfățișa profesiunea de credință, tocmai de aceea prelegerile lui, în ciuda tonului rece al expunerii, cereau dinspre noi o reacție de asumare sau de respingere. În felul acesta Freud, Adler sau Jung nu erau simpli teoreticieni, ci misionarii unei credințe față de care ți se cerea
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
hirotonitulapostat își înfățișa profesiunea de credință, tocmai de aceea prelegerile lui, în ciuda tonului rece al expunerii, cereau dinspre noi o reacție de asumare sau de respingere. În felul acesta Freud, Adler sau Jung nu erau simpli teoreticieni, ci misionarii unei credințe față de care ți se cerea nu atît perspicacitate analitică, cît afinitate sufletească. Atunci am înțeles că valoarea unei teorii nu se măsoară după cîte adevăruri conține, ci după gradul de adeziune la ele. Cu alte cuvinte, există discipline pe care
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
formule magice cu putere de exorcizare: sublimarea, refularea, defularea, mijloacele de apărare, întoarcerea refulatului, complexul lui Oedip și complexul castrării, regresia la stadiile copilăriei și fixarea pe stadiul anal al libidoului - alături de atîtea alte expresii ritualice ce conțin articolul de credință psihanalitică - ne deveniseră ticuri lexicale menite a ne arăta zelul neofitic. Toate formulele aveau pentru noi rolul unui veritabil șperaclu, spărgînd enigma psihicului și dîndu- ne posibilitatea de a pricepe orice conduită, oricît de aberantă. Ne credeam niște inițiați în
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
puținătate de variante e știută. Invariabil te învîrți în jurul acelorași clișee din chingile cărora nu poți ieși decît trădînd psihanaliza, pentru ca, în final, să recunoști că daimonul inconștient, deși nu poate fi învins, poate măcar să fie îmblînzit. Restul ține de credință, iar cînd ea lipsește psihanalistul îți reproșează rezistența pe care novicele o manifestă față de o practică ale cărei beneficii nu le poți intui rațional, ci numai supunîndu-te ordalițiului unei analize personale. Iar la obiecția de principiu că psihanaliza explică superiorul
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
Dennett se lărgește tocmai pentru că fiecare nouă replică le pune în lumină premisele asumate tacit. La Plantinga, știința riguroasă e un demers profund spiritual, la Dennett știința e în esența ei atee. La Plantinga religia e călăuză a științei, așa cum credința e busola cunoașterii. La Dennett știința își este sieși propriul ghid, credința fiind o achiziție filogenetică de care nu au nevoie decît firile imbecile (în sens de fragile). Între cele două poziții nil medium est și de aici altercația. Plantinga
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
premisele asumate tacit. La Plantinga, știința riguroasă e un demers profund spiritual, la Dennett știința e în esența ei atee. La Plantinga religia e călăuză a științei, așa cum credința e busola cunoașterii. La Dennett știința își este sieși propriul ghid, credința fiind o achiziție filogenetică de care nu au nevoie decît firile imbecile (în sens de fragile). Între cele două poziții nil medium est și de aici altercația. Plantinga e mai ofensiv și mai rigid, trădînd reflexe de logician arid, pe
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
a fost cel amenințat. Sburlea a depus, în 25 noiembrie 2013, o plângere penală împotriva mai multor tineri care l-ar fi agresat pe fiul său, pe fondul unui conflict. Ion Sburlea susținea că fiul său a fost de bună credință și a mers la întâlnirea respectivă însoțit de un cunoscut. La locul de întâlnire, el ar fi fost așteptat de fiul lui Valeriu Zgonea, care era însoțit de alte șapte persoane. Ulterior, spunea Sburlea, la îndemnul fiului lui Zgonea, băiatul
Cercetările în cazul fiului lui Valeriu Zgonea, acuzat de lovire, continuă. Anchetatorii, în vizorul DNA () [Corola-journal/Journalistic/23808_a_25133]
-
fondul din care scoate versurile e cu sfîșieri și dureri, cu zăvoarele elegiace slobozite de tot: „Cîntece vesele nu cere de la mine,/ Triste le fac eu cîntînd.// Cuvinte de dragoste nu cere de la mine,/ Sunt ploaie de vară, sunt vînt.// Credință și pace nu cere de la mine,/ Sunt moartă de mult - netrăind.// Pasiune, dorință, nu cere de la mine,/ Sunt rece, mereu arzînd.// Calde priviri nu cere de la mine,/ Sunt lacrimi prea multe și timpul e lung.// Iubire pe veci nu cere
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
de prevenire. Dumnezeu, în bunătatea lui, nu e de tot bun, cum nici puterea lui nu e neapărat benignă. Cum o astfel de constatare nu intră în tiparul de gîndire medievală, Damianus iese din norma logicii și intră sub jurisdicția credinței, urmarea fiind că în locul intelectului, pe care îl definește sugestiv ca acies mentis („tăișul minții“, adică facultatea conceptelor menite a tăia distincții), călugărul benedictin pune ratio fidei („rațiunea credinței“, adică flerul mistic menit a ghida noțiunile abstracte). Din acest moment
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
gîndire medievală, Damianus iese din norma logicii și intră sub jurisdicția credinței, urmarea fiind că în locul intelectului, pe care îl definește sugestiv ca acies mentis („tăișul minții“, adică facultatea conceptelor menite a tăia distincții), călugărul benedictin pune ratio fidei („rațiunea credinței“, adică flerul mistic menit a ghida noțiunile abstracte). Din acest moment, pledoaria lui Damianus capătă un accent obsesiv: intelectul, ca să înțeleagă tainele divine, trebuie să se smerească, și pentru asta tăișul minții trebuie să abdice în fața rațiunii credinței, iar la
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
fidei („rațiunea credinței“, adică flerul mistic menit a ghida noțiunile abstracte). Din acest moment, pledoaria lui Damianus capătă un accent obsesiv: intelectul, ca să înțeleagă tainele divine, trebuie să se smerească, și pentru asta tăișul minții trebuie să abdice în fața rațiunii credinței, iar la acest liman se ajunge lesne dacă filosofia acceptă să treacă în condiție servilă. Cu alte cuvinte, ceea ce este imposibil după criteriile intelectului e foarte posibil după puterile lui Dumnezeu, caz în care logica trebuie să capituleze în fața misterului
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
care clericii vor să-i aservească pe filosofi, expresia i-a devenit lui Petrus Damianus blazon de recunoaștere. Puțini îi mai citesc azi epistola, dar mai toți au auzit de verdictul de punere a speculației în slujba revelației. Ministrul (servul) credinței e conceptul, inteligența avînd servitute față de har. Pe cît de firesc suna nuanța aceasta acum un mileniu, pe atît de ofensatoare cade ea azi. Între timp, filosofia sa emancipat de teologie și, în consecință, și-a tăiat craca metafizică de sub
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
de Bobotează, iar sumele variază în funcție de posibilități. Biserica încearcă să dea dovadă de transparență, dar nu pune la dispoziție un sistem logistic pentru cuantificarea resurselor. Nu se cunoaște exact suma adunată de preoți de Bobotează, dar se merge pe ''buna credință și curata conștiință''. La nivel spiritual aceste noțiuni au un înțeles, dar pentru taxele și impozitele care ar trebui plătite din acești bani, reprezintă o adevărată dificultate. "Banii dați de oameni de Bobotează preoților sunt depuși cu chitanțe în gestiunea
Scindare în Biserica Ortodoxă: Boboteaza şi Sfântul Vasile, bazele reformei Patriarhului Daniel () [Corola-journal/Journalistic/23948_a_25273]
-
destrămării propriei literaturi, fără putința de a reacționa, de a mai lupta, de a se apăra. este irevocabilă. Viu, în sicriul propriei opere Inspirat de Pascal, scriitorul mărturisea, în 24 ian. 1947, în prima însemnare a Jurnalului, o profesiune de credință: „Arta este chipul de a te realiza (de a te face real).” Existența scriitorului „se face” reală într-o scriere cu funcții multiple. De la o situație din ’47, cînd scriitorul avea „pentru întîia dată senzația corpului meu în mijlocul lucrurilor”, existența
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
că preoții nu au avut voie să pretindă bani oamenilor, credincioșii au "plătit" preotul, de bunăvoie. ÎPS Laurențiu Streza spune că nu îi va verifica pe preoți dacă predau parohiilor toți banii strânși de la enoriași, ci se bazează pe ''buna credință și curata conștiință'' a lor, scrie . Totuși, conducerea Mitropoliei Ardealului va verifica dacă preoții întocmesc chitanțe pentru banii primiți de la credincioși. Dacă omul vrea dă ceva, dacă nu, nu este nicio problemă. Noi vom controla și am controlat în fiecare
Mitropolitul Ardealului: Preoţii, obligaţi să predea cu chitanţe banii strânşi de Bobotează () [Corola-journal/Journalistic/23961_a_25286]
-
Credincioșii ortodocși, catolici și greco-catolici sărbătoresc, vineri, Boboteaza, care marchează ultima zi din ciclul sărbătorilor de iarnă, dedicată purificării mediului înconjurător, în special sfințirii apelor. În credința ortodoxă, sărbătoarea reamintește de Botezul Domnului în apă Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a pași în viața publică. Iordanitul femeilor: în satele din nordul țării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva și
Ce obiceiuri se păstreză de Bobotează () [Corola-journal/Journalistic/23999_a_25324]
-
cei trei romancieri, e uimitor să vezi cum autori cu o viață atît de frămîntată au aspirat în intimitate la găsirea unui liman liniștit. Și chiar dacă în viața nu au avut parte de pace lăuntrică (isihia e pacea dobîndită prin credință și rugăciunea inimii), ei i-au compensat lipsa prin urzirea unor personaje cu rol de alter ego isihast. Incursiunile biografice prin care Nicoleta Baciu ne zugrăvește iadul interior al celor trei romancieri ne înfățișează tocmai filonul personal din care s-
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
palamitică a isihasmului (de la Grigore Palama) pune accentul pe mistică cu neglijarea teoriei (mîntuirea cere trăire în duh prin rugăciune, golire a minții de cunoștințe savante), pe cînd latura cabasilică (de la Nicolae Cabasila) privilegiază doctrina (inteligența e o slugă indispensabilă credinței), respingînd fideismul incult. Gîndirea lui Palama e apofatică, negînd putința de a afla ceva despre Dumnezeu cu ajutorul cunoștințelor lumești, pe cînd Cabasila e mai occidental, îmbrățișînd ridicarea anafatică cu puterea minții spre Dumnezeu. Nicoleta Baciu e palamitică in pectore (în
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
deși Iosif nu este tatăl Său după trup, ci tatăl adoptiv, sărbătoarea Crăciunului este în mod deosebit sărbătoarea familiei. Pruncul Iisus sau Dumnezeu Copilul este binecuvântare pentru toți copiii, pentru toate familiile care dau naștere copiilor și îi cresc în credință, învățându-i să devină cetățeni ai patriei pământești, dar și cetățeni ai Raiului, ai patriei cerești. În aceste zile, felicităm pe toți cei care ajută familiile nevoiașe, dar care au mulți copii și de asemenea ne gândim, în aceste zile
Mesajul Patriarhului României cu prilejul Crăciunului şi a Anului Nou () [Corola-journal/Journalistic/24095_a_25420]
-
pentru apostazie, a solicitat azil Oficiului Român pentru Imigrări, însă cererea i-a fost respinsă, migrantul adresându-se mai multor instituții ale statului român, între care și Ministerul Afacerilor de Externe. Acuzația de apostazie (adică renunțarea publică la o anumită credință religioasă; renegarea unei doctrine sau concepții) adusă lui Habib Bastam "se fundamentează pe faptul că acesta s-a născut din părinți musulmani, iar la vârsta maturității a acceptat Islamul, conformându-se preceptelor acestuia, pentru ca apoi să declare verbal și prin
Condamnat la moarte în Teheran pentru că a trecut la creştinism, un iranian cere azil României () [Corola-journal/Journalistic/24088_a_25413]