2,185 matches
-
istorie literară la Cluj. Dedicându-se mai ales literaturii scrise în Ardeal ("Ca o imensă scenă, Transilvania ...", 1996), Mircea Zaciu a tulburat apele inclusiv cu al său "Jurnal intim" (4 volume) care surprinde perioada sfârșitului deceniului nouă, anii cei mai crunți ai dictaturii ceaușiste, dar și ai alegerii apelor de uscat, în sensul rezistenței sau defecțiunii caracterelor intelighenției noastre. Ca să revenim totuși la întrebarea pe care singuri ne-am pus-o, răspundem ajutați de citatul din Cioran adus în cauză de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu cafele, coniacuri și fursecuri, așteptînd invitația în sală. Numai că invitația se prelungea suspect de mult! Regizorul tehnic dă telefon acasă la protagoniști să afle de aceștia nu au apărut încă în teatru, spre impacientarea onoratului juriu. Adevărul sosește crunt, exprimat nemțește, adică fără menajamente: reprezentația nu mai putea avea loc deoarece protagoniștii ei... fugiseră, cu o zi înainte, în Germania! Directorul teatrului a făcut o explicabilă criză de nervi, juriul a amenințat cu reclamații, teatrul a pierdut o mențiune
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
arată o categorie consistentă de personaje preluînd rolul persecutorului (chiar dacă temporar, pentru că integrat nu de puține ori schemei comice a ...retroversiei, fatalei viceversa...). Unele dintre acestea, precum ...Bubico, "puiul" Goe, sau tînărul ofițer de roșiori își atrag, prin insolență, o cruntă pedeapsă, iar satisfacția naratorului este neascunsă. Degrabă iritabil, omul caragialian (și poate mai abitir auctorele însuși) se bucură de orice "reparație", chiar dacă micii tirani susamintiți par a fi apărați de însăși condiția lor inatacabilă. Deși "nu face să...", povestitorul exultă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de repede. Ți-e frică de tata. Tata are dreptate, trebuie să-l asculți. S-a retras înfrînt în cameră. Poate aici o să-și regăsească puterile pierdute. A trîntit cu zgomot ușa-n urma lui pentru a-și arăta supărarea cruntă, dar nimeni n-a părut să-l bage-n seamă, cel puțin nu deocamdată. De fapt, dragonul i-a zbierat: Nu trînti ușa! Nu tu o plătești! Dar asta nu era prea mare chestie. Alin s-a aruncat pe pat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu violența verbală și cea fizică, pentru altele cu risipirea zestrei și umbletele soțului pe la cârciumă. Suferința feminină nu se măsoară niciodată după aceiași parametri cacea masculină, ea se simte și se exprimă în cuvinte, gesturi, emoții, trăiri, răni, crize crunte de epilepsie și îmbracă forma durerii fizice. Suferința masculină pare mai de grabă simbolică și se construiește în jurul reputației, onoarei. Gâlceava poate izbucni din orice: ruperea unei ramuri din grădină, neprepararea hranei, lipsa focului din vatră, urletele copiilor, gelozia. Alteori
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ta te cu cele de natură economică, deoarece soțul „ce câștigă cheltuiește la beție“. Ea nu cere separarea, ci numai un mijloc de înțelepțire prin care să fie obligat „ca ce va câștiga să aducă în casă“. Bătăile sunt deseori crunte și dincolo de palme sau pumni orice obiect ieșit în cale poate deveni o armă. Pistolul, pușca, toporul, tesla, cuțitul, sabia, iataganul, bastonul, ciomagul, parul, scaunul se transformă în instrumente ale torturii. Barbu pescarul, de câte ori se întoarce de la cârciumă, își bate
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
tru peas că îi aduce pentru o vreme „ușura rea“, dar nu și dispariția bolii. Epilepsia face parte din viața multor cupluri din secolul al XVIII-lea. De multe ori apare după căsătorie ca urmare a bătăi lor numeroase și crunte suportate de către soție, „m au bătut până am dat în boala loviturii“, se plânge una dintre ele. Cum crizele devin din ce în ce mai violente și mai oribile la vedere, soțul se îndepărtează, „se scârbește“, refuză să mai participe la o astfel de
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
i se pare "absolut bezmetica. Dacă evocam viciile animalelor și încă e de ajuns pentru a simți fiori. Or, viciile oamenilor sunt incomparabil mai rele. Un supraom ar avea, firește, calități excepționale, dar și neajunsurile ar fi cumplite, incomparabil mai crunte decât cele omenești"8. Atât Nietzsche, cât și Cioran sunt maeștri în arta de a gândi împotriva lor înșiși, la fel ca Dostoievski. Eternă reîntoarcere a identicului, văzută ca un adevăr terifiant, ca o teribilă fatalitate, o "reîntoarcere mecanică a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și i-a permis mai ales să străbată perioadele când nu avea să reproșeze nimănui nimic, când era pe deplin mulțumit. Fără ajutorul ei, fără speranță pe care o oferă în dar, paradisul însuși mi s-ar părea cea mai cruntă dintre tortúri. De câte ori nu mi-am spus că, de nu ar fi ideea sinuciderii, ne-am lua zilele pe loc! Mintea pe care pune ea stăpânire o răsfăța, o idolatrizează, așteaptă de la ea să facă minuni. Aidoma unui om pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de ele, ne îmburghezim în abis"5. Dar iubirea septuagenarului Cioran pentru efemera Friedgard, tânără studentă la filozofie care, sucindu-i capul "eternului sinucigaș", îl face să zburde pe piscurile extazului erotic, dar și să cadă în prăpastiile celei mai crunte gelozii?6 Altă "pierdere" care îl mâhnește pe filosof, ca și cealaltă de care pomenește în scrierile sale despre melancolie. Sorin Alexandrescu, în opera citată, analizând "cazul Cioran", face trimitere la Freud, care distinge între termenii trauer (doliu, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce poți face e să păstrezi distanța, să țipi, să urli, să ameninți de departe cu ciomagul, însă fără folos. Coarnele nu aveau doar un rol estetic: de data asta "Bruna" a avut câștig de cauză. Printr-un atac mai crunt decât celelalte, și-a aruncat adversara într-un mărăciniș uriaș. "Murga", blânda și bătrâna "Murga", a ieșit cu mare caznă de-acolo. Rănile făcute de coarne nici nu se comparau cu rănile orgoliului, ale amorului-propriu. Și acum mă cuprinde mila
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
trimise razele de foc prin desișul codrilor, ca s-o răpească și s-o ducă în împărăția lui cea strălucitoare. Domnița însă se ferea din calea lor, temându-se de prietenia prea fierbinte a soarelui. Zadarnic era amenințată cu o cruntă răzbunare, că ea a rămas neclintită în hotărârea ei. Dar tocmai în acea vreme a venit la vânătoare pe plaiurile acelea un crai vestit, cu numele de Uz, îmbrăcat cu zale de argint ce străluceau în desfătarea razelor de soare
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
succes în Franța. Ne permitem să afirmăm că pionul central a motivului pentru care revolta a fost înfrântă în cele din urma este chiar Ludovic. Protestatarii se luptau cu o imagine, aceea a regelui, care reprezenta motivul sărăciei și foametei crunte care lovea Franța. Însă regele era încă minor, aflat în grija mamei sale și a prim ministrului. Învinuirile nu puteau fi îndreptate către Ludovic, din cauza incapacității fizice a acestuia de a decide în deplină cunoștința de cauză. Iar pentru a
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
deloc ușoară. Nu putem să negăm meritele acestor doi mari politicieni: crearea condițiilor favorabile pentru instaurarea monarhului absolut. Dar cu ce preț? În 1661, Franța și cei aproximativ douăzeci de milioane de locuitori ai săi se luptau cu o sărăcie cruntă. Mai ales datorită valului de frig - mica eră glaciară cum a fost numit- care a cuprins Europa în secolul al XVII-lea, multe culturi agricole au fost compromise. Următoarea scrisoare, pe care dorim să prezentăm, este reprodusă atât în lucrarea
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Cunosc locurile, îl imploră Solange. În curând nu ne vom mai putea întoarce. Toată plaja va fi inundată... Hai, Emanuel, ascultă-mă... Îl enerva faptul că ea avea dreptate și că nu se vedea nicăieri vreo pantă spre faleză. Ce cruntă și sublimă satisfacție ar fi avut ca să apară deodată urcușul și într-o minută să fii sus pe țărm. Într-un sfârșit, obosit, plictisit, întoarse trăsura. Era însă puțin cam târziu. Oceanul invadase o parte din plajă și acum trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fost subordonat romantismului apus la jumătatea secolului al XIX-lea79 (Cimpoi: 1995, 106). La consacrarea imaginii romanticului au contribuit poemele alese de Maiorescu pentru publicare. E drept, când a îndrăznit să îl scoată în lume pe Dan-Dionis, receptarea a adus o cruntă decepție pentru poet. "Eterna reîntoarcere" a mișcării în cerc nu l-a mulțumit pe Eminescu, poetul pronunțând cu adevărat inspirat uimitoarea formulă "curba în infinit a universului", pe care Einstein o va dezvălui mai târziu (vezi și imaginea din Scientific
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întîi că marinarii, vag vizibili la bordul navei ce se apropie, fac, prietenește, semne cu mîna, și dezvoltă un întreg scenariu entuziast pe tema iminentei salvări. Apoi, pe măsură ce perspectiva asupra realității se îmbunătățește, "autocorecția" fenomenologică îl aruncă în cea mai cruntă disperare: pe corabia în cauză sînt numai cadavre intrate în putrefacție și legănate de vînt, iar ceea ce părea un zîmbet binevoitor este doar maxilarul unui matelot, dezvelit lugubru de procesul mumificării. Aventura finală însă, din insula Tsalal, pare să ascundă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
noi cu titlul Sîmbătă (2006), confirmă pe deplin o asemenea observație. Dacă, în Amsterdam, analiza se focaliza pe trei personaje masculine, unite de relația comună cu o femeie excepțională (acum moartă), iar, în Atonement, pe sentimentele (reprimate de o istorie cruntă) ale unor personaje fără mare aderență la realitate, în Saturday, reflectorul epic se stabilește joycian pe o zi din viața unui om perfect. Ziua în chestiune este sîmbătă, 15 februarie 2003, iar eroul (totodată și narator indirect al romanului) e
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înseși. Intrat în legătură cu un "pinguinolog" din "vechiul regim" (pentru a afla mai multe despre nevoile lui Mișa), scriitorul ajunge să-l îngrijească pe bătrîn, pentru scurt timp, să-l înmormînteze (atunci cînd acesta se stinge, de cancer, într-o mizerie cruntă) și, mai ales, să-i respecte ultima dorință (aceea de a-i incendia apartamentul, cu toate manuscrisele cercetărilor lui de o viață pentru a nu fi citite, cu ochi neinițiați, "de alții"). Primește mii de dolari (în circumstanțe neclare: este
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
MA) Nu în ultimul rînd, "altceva" poate însemna și alt tipar de expresie, căci sfîșierea stăpînită și metodică de sine, recea constatare a decăderii umane nu s-ar fi putut mulțumi cu o limbă jucăușă sau cu dulcegării pișcătoare. Suferința cruntă e nudă, însă frumusețea voalată de ceva ce o depășește încearcă și ea să găsească drumul spre cuvînt. "Mi se întîmplă, totuși, să fiu mai puțin tranșant: nașterea îmi apare atunci ca o calamitate fără de care aș fi rămas neconsolat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al miriapodelor, ultimele constituind pasiunea științifică a lui Manole: "Erau aici, în cuști și în vitrine, urechelnițe de culoare galbenă murdară, cu câte patruzeci și două de picioare, cu antene iscoditoare, alergând repede în toate direcțiile, nesuferind lumina, sălbatice și crunte; șarpele orb, negricios, cu înfățișare de râmă, cu picioare subțiri ca niște peri, apoi scolopendre de toate felurile". Vedeta expoziției este scolopendra gigantică de la Tropice, creatură descrisă cu aplomb și decupată, parcă, din imaginarul bestial al unor Bosch sau Goya
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a respectivelor popoare. Președintele Serbiei și, pentru un timp mai scurt, al noii Federații Iugoslave, Slobodan Miloșevici (1941-2006), și Franjo Tuđman (1922-1999), primul președinte al Croației între 1990-1999, au fost principalii artizani ai renașterii naționalismului balcanic, vinovați, se pare, de cruntele măceluri ai anilor 1990 din acest spațiu geopolitic. Rezolvarea tensiunilor istorice interne dintre ceea ce poate aduce liberalismul și apropiații săi ideologici pentru recrearea României Moderne și înverșunările spiritului față de crimele din cei 45 de ani de guvernare autoritară (1e) depind
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
am găsit în arhive, Hodoroabă se declarase (cel puțin la începutul carierei de edil-șef) „apolitic”. Credem că puținii comuniști existenți atunci în oraș au înghițit în sec de mai multe ori vizavi de această numire dar și-au prezervat crunta răzbunare pentru mai târziu. Așa a și fost. La începutul anilor ’50 profesorul Theodor Hodoroabă, când nu mai era de mult timp primar, a fost arestat de către criminala Securitate bolșevică română și „internat” în lagărul de exterminare înființat cu ocazia
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
satul Toporăști, comuna Cursești, (...) fac instigații în rândul tineretului din sat și școală, lansând zvonuri calomnioase la adresa regimului democratic”. La finalul acestui excepțional document cu valoare istorică imensă pentru cercetătorul zilelor noastre vizavi de cele întâmplate în acei ani de cruntă teroare roșie, tov. Dumitru Cotruță a scris următoarele: „...am tras concluzii că lupta de clasă se ascute în rândurile tineretului dela sate, ÎN URMA METODELOR ÎNTREBUINȚATE DE NOI PRIN DEMASCAREA CHIABURILOR ȘI CELORLALTE CATEGORII DE REACȚIONARI FIIND SPRIJINIȚI ÎN ACEASTĂ LUPTĂ
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
luase următoarele măsuri: „...din inițiativa Primăriei s’a împărțit Spitalului Beldiman, Spitalului Sovietic, Lagărului de triere și diverșilor refugiați și săraci, alimente, tutun și țigări, veselă, feși, medicamente și îmbrăcăminte”. Deoarece și o mare parte a populației suferea de sărăcie cruntă, primarul a decis „...punerea în funcțiune a unei Ospătării populare unde vor primi hrană cei lipsiți complect de mijloace, gratuit, iar ceilalți pentru o sumă minimă”. i. „Cerem bani” Ca orice raport de activitate al acelor timpuri și acesta conținea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]