2,952 matches
-
El manipula maxilarul inferior, extrăgea cu lingura creierul din craniu, golea orbitele, ne atrăgea atenția asupra limbii desprinse de beregată, ridica falca eliberată de pătura de grăsime - o bucată consistentă - și începea, în timp ce tăia agil tot ce obținuse astfel în cuburi, să înșire tot ceea ce se mai cuvenea adăugat, pe lângă bucata slabă de piept sau de ceafă fiartă deja, în zeama care încă mai fiebea la foc mic: ceapă verde tocată mărunt, castraveciori acri tăiați felii, boabe de muștar, capere, coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
verde tocată mărunt, castraveciori acri tăiați felii, boabe de muștar, capere, coajă de lămâie rasă, boabe de piper negru zdrobite grosolan. Și, după ce feliase fin ardei verzi și roșii - „dar nu din cei iuți“ - și de îndată ce totul, carnea tăiată în cuburi și toate celelalte ingrediente, mai erau date într-un clocot, la urmă, el a adăugat în oala plină ochi, cu un gest festiv, ca și când ar fi turnat agheasmă din fantoma unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mod deosebit. Dacă aș fi citat din ele, aș fi devenit mai credibil. Sau poate că eu nu am scris odată cu ceilalți, în timp ce maestrul îndeplinea ca pe o acțiune sacră fiertul la foc mic, dezosatul, desprinderea și tăierea cărnii în cuburi, amestecul ingredientelor și apoi turnarea solemnă a oțetului? Poate că hârtia mea de scris din proviziile făcute la Marienbad, foile pe care altminteri nu făcusem decât să mâzgălesc poezii care pipăiau carne de fată și chipurile mototolite de infanteriști hârșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
șuetă, Ismael Querido, deschide, sau mai bine zis Întredeschide, porțile aproape legendarei incinte Les Cinq Saveurs, chiar În spatele Panteonului. Imobilul e primitor și modest. Plata prealabilă a unei sume modeste oferă eventualului consumator cinci alternative: un cubuleț de zahăr, un cub de aloe, o ostie de vată, o coajă de grepfrut și un granum salis. Articolele apar enumerate În primul meniu oferit nouă spre consultare Într-un oarecare cabinet bibliographique al orașului și portului Bordeaux. La Început, alegerea unuia te priva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au Înțeles. Odăița era rotundă, văruită, cu acoperișul jos, cu lumină de neon și fără vreo fereastră care să slăbească tensiunea claustrofobiei. Era locuită de patru personaje sau mobile. De aceeași culoare cu pereții; materialul - lemn; forma - cubică. Pe fiecare cub - unul mai mic, cu grătar, și, sub acesta - fanta unei cutii poștale. Dacă priveai grătarul cu mare atenție, observai alarmat că din interior te privea ceva ca niște ochi. Crăpăturile emiteau, la intervale neregulate, un cor de suspine sau glăscioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
formând un cenaclu. Nu știu câte minute au trecut. Atunci a intrat doctorul și mi-a zis: — Iartă-mă, Bustos, că te-am făcut să aștepți. Am fost să-mi iau bilet la meciul pe care Îl Excursioniștilor. A continuat, arătându-mi cuburile: Am plăcerea să ți-i prezint pe Santiago Silberman, copistul În retragere Ludueña, Aquiles Molinari și doamnișoara Bugard. Din mobile au răzbit sunete slabe, mai curând incomprehensibile. Imediat am Întins o mână și, fără să am plăcerea de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mâncăruri grele, tutun, sau alcool, cu excepția, la orele potrivite, a unui bun whiskie, Îmbuteliat În țara de bașină. Nu ceda nerăbdării. Nici vorbă de două luni, i-am răspuns. Una e prea destul. Ies de sub anestezie și sunt un nou cub. Aveți numărul de telefon și adresa mea: mai vorbim noi. Reveniți cel târziu vineri. La plecare, mi-a dăruit chiar În ușă o carte de vizită a doctorului Nemirovki, care avea să-mi Îndeplinească toate formalitățile testamentare. Am mers cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mână. Nu poți să-l transmiți prin mijloace de comunicare electronice. — Înțeleg. — Îmi pare rău, domnule Johnson. Să le spun și celorlalți? — Nu, nu e nevoie. În curând vom ieși la suprafață. După ce vom arunca o ultimă privire pe astronavă. CUBUL DE STICLĂ De data aceasta, odată ajunși Înăuntru se despărțiră: Barnes, Ted și Edmunds continuară să cerceteze nișele neexplorate; Norman, Beth și Harry rămaseră În ceea ce numeau acum cabina de pilotaj, ca să caute „cutia neagră“. La despărțire Ted le spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Hai s-aruncăm o privire, spuse Norman, Îndreptându-se către ușă. Mai văzuse Înregistratoare de zbor Înainte: erau niște cutii paralelipipedice, semănând cu niște seifuri, vopsite În roșu sau portocaliu aprins. Dacă asta era... Se opri. Avea În față un cub de sticlă transparentă, cu latura de treizeci de centimetri, În interiorul cubului se vedea o rețea complicată de linii fine de un albastru strălucitor. Printre liniile strălucitoare, mai multe lumini albastre pâlpâiau. Pe partea superioară erau montate două supape de presiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Mai văzuse Înregistratoare de zbor Înainte: erau niște cutii paralelipipedice, semănând cu niște seifuri, vopsite În roșu sau portocaliu aprins. Dacă asta era... Se opri. Avea În față un cub de sticlă transparentă, cu latura de treizeci de centimetri, În interiorul cubului se vedea o rețea complicată de linii fine de un albastru strălucitor. Printre liniile strălucitoare, mai multe lumini albastre pâlpâiau. Pe partea superioară erau montate două supape de presiune și trei pistoane; și mai erau o serie de dungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
superioară erau montate două supape de presiune și trei pistoane; și mai erau o serie de dungi și dreptunghiuri argintii, pe suprafața exterioară din stânga. Nu semăna cu nimic din ce mai văzuse până atunci. — Interesant, făcu Harry, zgâindu-se la cub. Cred că e vorba de un soi de memorie optronică. Așa ceva nu s-a construit Încă la noi. Atinse benzile argintii exterioare. — Nu e vopsea, e un material plastic. Probabil ceva care se poate citi cu vreo mașinărie. — Cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
argintii exterioare. — Nu e vopsea, e un material plastic. Probabil ceva care se poate citi cu vreo mașinărie. — Cu ce? Firește că noi nu putem face asta. — Nu. Ar putea fi un fel de dispozitiv de recuperare robotizat. — Și supapele? — Cubul este umplut cu un anumit gaz sub presiune. Poate conține componente biologice pentru a se obține densitatea asta. În tot cazul, cubul este un dispozitiv de memorare. — Un Înregistrator de zbor? — Da, ceva echivalent. — Cum „intrăm“ În el? — la priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
noi nu putem face asta. — Nu. Ar putea fi un fel de dispozitiv de recuperare robotizat. — Și supapele? — Cubul este umplut cu un anumit gaz sub presiune. Poate conține componente biologice pentru a se obține densitatea asta. În tot cazul, cubul este un dispozitiv de memorare. — Un Înregistrator de zbor? — Da, ceva echivalent. — Cum „intrăm“ În el? — la priviți, spuse Beth, Întorcându-se spre consolă. Începu să apese pe diferite porțiuni ale consolei, activând-o. — Să nu mă spuneți lui Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
observă cu atenție fiecare om și pare că noul V. seamănă, cumva, cu fiecare. Iată-l: născut în foc, el amestecă și ciocnește bucurie și suferință, naștere, boală, moarte ca și nuntă, înrobire și mîntuire căutînd potrivirea suprafețelor unui imens cub rubik, sperînd că alăturarea finală va fi chipul lui Dumnezeu pe care nici el singur nu-l va putea vedea, fiind cuprins cu totul, cu început și sfîrșit, în mecanismul său. Un perfect oarecare pe care banalitatea îl dezbracă de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
deasupra capului, oare îi prinde picioarele între picioarele lui, râzând, aducând-o la o delicioasă stare de neajutorare în timp ce el se mișcă lent, lipit de ea, înnebunind-o de dorință, așa cum mă înnebunea pe mine? Oare o sărută cu un cub de gheață în gură, înfrigurându-i gura și înfierbântându-i trupul de dorință, așa cum mă săruta pe mine? Oare îi mușcă tandru curba gâtului, umărul, trimițându-i fiori de dorință prin tot corpul, așa cum îmi trimitea mie? Când se trezește dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care ceașca a atins mahonul, am realizat că, în mod automat, pregătisem cafeaua exact așa cum îi plăcea lui James. Eram furioasă! Nu puteam oare măcar să mă prefac că uitasem? Nu puteam să-i dau o cafeaua cu lapte și două cuburi de zahăr, în loc s-o fac neagră, fără zahăr și îndoită cu apă rece? Apoi, când James s-ar fi înecat cu ea și și-ar fi oblojit gura arsă și mult prea îndulcită, să-i fi spus ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dispoziție. Sincer vorbind, mă comportam ca un copil. Muream de nerăbdare să am ocazia să zic ceva. M-am gândit că mi-ar fi plăcut să experimentez o voce stil Joan Collins. Afectată și înfricoșătoare. Cuvintele să sune ca niște cuburi de gheață căzând într-un pahar. Și să zic ceva de genul „Eu chiar nu m-aș obosi să vorbesc cu mine, în locul tău. Sunt foarte prost dispusă și nu știu cât o să reușesc să fiu politicoasă cu tine“. Dar în afara unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și a rămas la televiziune Silviu Brucan. DÎnsul l-a liniștit pe Hamza, spunîndu-i că televiziunea e bună, dă sport. În aceste momente, marele profesor filozof avea cărarea fixată pe mijloc. Spre deosebire de Gabriela Neagu, care-i coafată În formă de cub. Hăituită de profesionalism, ea ne povestește mereu că președintele face ceva. Poate citește Anunț la A la Z de unde află că Moartea unui președinte se vinde foarte bine. Iar opera capitală a lui Ceaușescu a ajuns la 250 de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cu Înverșunare dorită pentru o brunetă născută la Leningrad. Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje grotești din jur, grohăitul, guițatul, galaxia de gunoaie cu față umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de aceea nu venea din Guatemala, Goya animat brusc chiar lîngă mine, În fiecare zi, gnomii, gros-planurile cu indivizi grosolani, groapa-n care respiram, grinda, grijania și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Albastră“, Hibiscus 3245, În complexul de apartamente Eagle’s Aerie. Șase arestări pentru corupere de martori, nici o condamnare, apare În acte ca bărbat alb. Dacă e chiar cioroi, Înseamnă că are stil, nu glumă. Bud descoperi complexul și strada: niște cuburi drăguțe, cu tencuială, Hibiscus fiind un loc de prima mînă, cu o panoramă a L.A.-ului Încețoșată de smog. Numărul 3245: zugrăveală Într-o nuanță piersicie, flamingi de oțel pe pajiște, un sedan albastru pe alee. Bud coborî din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Gilette i-a vîndut-o pe Kathy Janeway lui Cathcart, iar Cathcart urma să se apuce de-o afacere cu materiale porno. „Porno“ atinse o coardă - ochii aceia mici tresăriră. Bud Întrebă: — Îți sună cunoscut? Patchett ridică un pahar și agită cuburile de gheață. — Nu-mi sună deloc cunoscut, iar Întrebările dumitale se Îndepărtează tot mai mult de subiect. Ai venit cu o abordare proaspătă și de aceea te-am tolerat. Dar deja mă obosești și Încep să cred că motivele venirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
după treizeci și cinci de ani, în aceeași gară Cornavin, s-a surprins recunoscând fără dificultate ziduri și locuri, peste care timpul parcă nu trecuse, nu ca în Bucureștii ei. Piațeta din fața gării era ușor modificată și altele erau taxiurile, lipsite de cubul din spate, ca un cupeu de trăsură; dar bufetul era în același loc, la dreapta ieșirii. Ulmii din piața Bourg de Four nu mai erau, nici Le Café des Ormeaux sau cafenelele celebre, cu terasă, Le Globe, Le Nord, La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
praf, funigei și puf sălbatic de flori și de arbori scânteind în plutirea lor lentă în curentul de aer firav. Fumează și citește, dar gândul îi fuge departe de paginile tipărite mărunt. Abandonează. Își face o cafea în care pune cuburi de gheață s-o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul îngust din cămăruța lui îngustă, aproape gol în zăpușeala care dă năvală prin fereastra larg deschisă. Nici o adiere nu flutură perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în aer, nemișcate, pete de culoare vrând să fie aisberguri, fiorduri, lacuri, vălătuci de nori și ninsoare. Dintr-odată năvăleau prin golul ușilor-ferestre umbre fără chip și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra cu ele în graba cu care se retrăgeau. Se împiedicau și se călcau în picioare, îmbulzindu-se spre ieșiri, orice umbră căzută se transforma într-o prismă de aer pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de cercuri și linii, răspândite pretutindeni ca focuri de artificii. Liniile lor colorate nevrând să piară, ci întrețesându-se în cercuri, spirale, elipse vibrând luminos în jurul lui, apoi vuind și strângându-se în jurul lui, rămas nemișcat în spațiul răpit în cuburi de umbre. Nu știa ce înseamnă, dar nu avea curajul să întindă mâna și simțea că ascund o primejdie, pe măsură ce elipsele și spiralele se strângeau în jurul lui, colorate, sclipind, strălucind, vibrând, vuind, ca un curent electric, aproape ca niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]