8,691 matches
-
în Țara Severinului ("Terra Cevrin") și-au făcut apariția, în 1235-1237, "harnicii dominicani" (Iorga), pentru convertirea locuitorilor ("multitudo gentium") Severinului. Românii erau asaltați deoarece la sud de Carpați, ca și la est, în Episcopia cumanilor, catolicismul era o armă de cucerire politică. În concluzie, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, o mare parte a teritoriilor românești din nordul Dunării au fost incluse în aria de dominație a regatului ungar, în diversele formațiuni teritorial-politice ale acestora. Expansiunea rapidă a regatului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale ierarhiei catolice. Astfel, în 1254, regele Bela IV întrevedea posibilitatea de a extinde controlul regatului său asupra întregului curs al Dunării de Jos, cu ajutorul cavalerilor ioaniți. Dar, revenită la Dunărea de jos, pentru a combate primejdia mongolă ce zădărnicise cuceririle ei anterioare, cruciata servea și ca înveliș ideologic-religios al regatului ungar în Europa sud-estică. Numai că un nou asalt al puterii mongole, în 1260-1261, și ofensiva bulgarilor la nord de Dunăre au pus capăt prezenței cavalerilor cruciați în această regiune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Coborârea de pe cal (descălecarea!) a năvălitorului a fost înțeleasă ca voința (fapta) de a se așeza peste cel cotropit și a-l stăpâni... Prin urmare, a descăleca înseamnă a cuceri, a coloniza, sensul de a întemeia e doar consecința, urmarea cuceririi și colonizării". Autorul insistă și arată că un astfel de termen (descălecare) alipit de tradiția întemeierii țării de către Negru Vodă nu poate avea decât o expicație: "se ținea minte din neam în neam că Țara Românească fusese întemeiată de un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se ținea minte din neam în neam că Țara Românească fusese întemeiată de un voievod, venit cu ceata lui din afară". Cuvântul apare și în cronicile vechi, Letopisețul Țării Moldovei, Letopisețul cantacuzinesc, iar la noi se vorbește despre "descălecatul dintâi" cucerirea lui Traian și colonizarea romană și "descălecatul al doilea" întemeierea statelor românești. Dar la ce dată a fost descălecatul? În legătură cu întemeierea Țării Românești, o problemă acută este "golul documentar" dintre acțiunea lui Litovoi, din 1277 și Basarab, "marele voievod", din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu-și avea locul în practica social-politică medievală. Dar, în epoca aceasta, a fi seniorul sau vasalul cuiva era o necesitate și o asigurare. Legătura aceasta tipic medievală trebuia să plece de la ceva, de la un fapt material concret, incontestabil: o cucerire, un apel la ajutorul vecinului, o danie de pământ. În acest fel ajunge cineva a fi vasal, căci raporturile nu sunt între persoane, ci între teritorii, a căror statut determină rangul persoanelor în ierarhia medievală. Românii nu luptă, așadar, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apoi "Ivanco Basarab, socrul său, cu tătarii negri, care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima intervenție militară fățișă" a noului stat, Țara Românească, este împotriva sârbilor, porniți spre cucerirea Balcanilor. La Velbujd, în Macedonia, sârbii ies victorioși, iar țarul Mihail este ucis. Un cronicar din Raguza consemnează: "de teama românilor și ungurilor, sârbii n-au preluat Bulgaria, iar la Târnovo se urcă pe tron Ivan Alexandru, ginerele lui Basarab
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contemporane cu evenimentele sau acte de adeverire ale unor capitluri (Alba Iulia, 1331) și opere narative, cronica lui Petru de Duisburg și, mai ales, "Cronica pictată de la Viena", redactată sub Ludovic I. Regele angevin nu urmărește, prin această campanie, o cucerire propriu-zisă a teritoriului Țării Românești, ci doar un act de supunere a lui Basarab față de suzeranul său. El evocă un tribut, plătit anterior, de voievozii români Coroanei ungare, în mărci de argint, a cărui plată este refuzată de voievodul transalpin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spune: "...pornind oastea noastră, am ajuns în niște ținuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ținute pe nedrept de către Basarab, fiul lui Tihomir (Thocomerius), schismaticul, spre marea noastră nesocotire și a sfintei coroane; acest Basarab, necredinciosul nostru român". După cucerirea Severinului fără luptă, îndemnat de voievodul Transilvaniei Toma Szecsenyi, regele se aventurează apre Argeș, centrul stăpânirii muntene. Nu se cunoaște bine traseul oastei regești, dar se presupune că el a înaintat prin Tismana, Tg. Jiu, Horezu și Vâlcea, apoi peste
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politice s-a manifestat și la est de Carpați. În ceea ce privește contextul extern și influența acestuia asupra Moldovei, trebuie să precizăm că moartea hanului Batu, în 1256, și îndeosebi dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei, în 1266, apoi orientarea politicii de cuceriri spre Asia au dus la slăbirea puterii puterii centrale mongole. Ca o consecință a acestei situații, popoarele supuse au încercat să înlăture dominația mongolă, așa cum a acționat cneazul Daniil al Haliciului, în 1257. În același timp, slăbirea regatului ungar a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte dintre români, moldoveni, dar și aceștia, ca și muntenii, erau români. Dacă domnia lui Dragoș era o "stăpânire patronată", cea a lui Bogdan era o "stăpânire liberă" românească. Întemeierea Moldovei, concluziona și Panaitescu, n-a însemnat "nici emigrare, nici cucerire a noilor veniți, ci alegerea lui (Bogdan) ca apărător și domn al țării est-carpatice". În privința momentului pătrunderii lui Bogdan în Moldova, istorici renumiți au susținut (afirmat) că aceasta s-a petrecut (întâmplat) în anul 1359, dată cvasiunanimă, oficializată prin manuale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiul său, Lațcu (1367-1374), "nume rutean" (Iorga), care avea datoria imperioasă de a continua "cruciata", izgonind pe tătari, oprindu-le în robie țiganii și înaintând până la Hotin și Tighina. Altfel, notează Iorga, nu știm mai nimic despre această domnie de cucerire și luare în stăpânire pur militară. N-avem nici un document, nici o monedă. Lațcu urmase tatălui său, mama nu i se cunoaște, n-avem nici un act de la eleste o domnie interesantă prin încercările bisericii catolice de a prelua controlul asupra Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Atanasie Hristopulos, și resimțindu-se de pe urma contactului cu cântecele lăutărești. Cât privește lungimea perioadei, aceasta contrastează cu modicitatea producției literare tipărite în durata ei. Cultivată mai mult ca divertisment, scrisă mai cu seamă de boieri pentru delectarea amicilor și cucerirea inimilor râvnite, poezia este, până la Iancu Văcărescu, de caracter ocazional în cea mai mare parte, și de o mediocră realizare literară, viciată fiind de frivolitate și dulcegării, punctată doar intermitent de formulări sclipitoare, de accente cu adevărat poetice, interesantă, în
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
del gran emperador Marco Aurelio con el Relox de principes (1529). Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 este o vastă lucrare de compilație, pentru o perioadă veche, în care C. discută cu toată atenția izvoarele în legătură cu războaiele dacice, cucerirea Daciei, organizarea și colonizarea ei de către romani. Se ocupă, de asemenea, de originea numelui comun al românilor dat de alte popoare, acela de „valah”, care, după Enea Silvio Piccolomini, ar fi venit de la numele Flac (generalul roman Flaccus), „hatmanul râmlienesc
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
numelui comun al românilor dat de alte popoare, acela de „valah”, care, după Enea Silvio Piccolomini, ar fi venit de la numele Flac (generalul roman Flaccus), „hatmanul râmlienesc”. C. arată că această derivare este inexactă, deoarece originea românilor se leagă de cucerirea Daciei de către Traian. Caracterul erudit al operei se vădește și în mulțimea și varietatea surselor utilizate, autorul citând numeroase izvoare antice, medievale și moderne, latine (pasaje din Metamorfozele lui Ovidiu), ungare și polone. Prea lungi, incursiunile în istoria universală deviază
COSTIN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
1994), care prezintă cele mai importante orientări referitoare la modalitățile de abordare a limbajului poetic în Școala filologică rusă. Lirica lui Lermontov (1983), lucrare subintitulată Considerații tematico-structurale, propune o viziune asupra imaginarului poetului, văzut ca sumă a momentelor fundamentale ale cuceririi și eliberării eului. Sunt urmărite și comentate cu pasiunea dezbaterii teoretice acele elemente care provoacă „separarea orgolioasă a sinelui de realul obiectiv” și, implicit, transformarea universului exterior: insubordonarea la existență și moarte, crearea de simboluri ale timpului și spațiului. Introducere
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
în italiană), scrisă în stil afectiv. E amintit fenomenul translatio studii, numind mutarea centrului vieții culturale, în perioada umanismului renascentist, din Grecia în Italia. Plecând logic de la prezentarea paralelă a împărăției romane și a Daciei, continuând cu războaiele daco-romane și cucerirea Daciei, cele șapte capitole ale cărții reconstituie procesul formării poporului nostru, până la organizarea statelor feudale românești. Pentru credibilitate sunt amintiți istoricii „Dion, Evtropii, Carion, Cavații, Bonfin-ungur” ș.a., precum și mărturii ale contemporanilor italieni, uimiți de asemănarea limbii și moravurilor la italieni
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
nobil polon (Marcu Matczynski), interesat, cum se deduce din prefața închinătoare, de originea romană a poporului și limbii române. Ascendența nobilă este, în concepția lui C., un scut salvator al personalității poporului nostru, încercat necontenit de vremuri „cumplite”. Dacia și cucerirea ei, descălecatul al doilea și denumirea „poporului moldovean și muntean” (îi adaugă pe macedoneni), limba, geografia și organizarea administrativă sunt problemele de fond. Se remarcă primul dicționar etimologic latin-român (aproape o sută de cuvinte din vocabularul de bază), secționat în
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
orbiri și iresponsabilități sociale și politice ce anunță un viitor de violente răsturnări, unită cu forța artei de pamfletar a poetului susțin volumul. Cântare omului e sociogonie în imagini și odă libertății. Secvențele principale ale acestei alcătuiri simfonice relevă treptele cuceririi și afirmării umanului din om: ridicarea din pulbere pe verticala demnității și a cunoașterii, botezul nemărginirii, bătălia minții pentru adevăr, cutezanța prometeică, inventivitatea, munca. Semnificativ, fiecare pas înseamnă ruperea unor împotriviri, rezistențe, inerții. Pentru A., omenescul se câștigă în lupta
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
care s-au păstrat, desigur, doar fragmente) s-ar încadra tipologic în stilul baroc etern și universal (Eugenio d’Ors vorbește de „eonul baroc”), prezentând asemănări cu Machu Picchu, enigmatica așezare incașă din Peru. Eclipsat timp de peste un mileniu, după cucerirea romană, b. reapare în spațiul românesc, avant la lettre, în secolul al XVI-lea, materializat mai ales în arhitectură (biserica de la Curtea de Argeș), dar și în alte forme de artă, inclusiv în literatură (Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
e de datoria lui să-i lase glasul „să se facă auzit” în poemele sale de atmosferă balcanică. Aflat la doctorat în Germania, la Göttingen, sentimental-aprigul matematician-poet duce o viață de boem exuberant, insațiabil. Evoluează „ca un vultur” în domeniul cuceririlor erotice și le inventariază apoi scrupulos, nu ușor (datorită numărului lor), dar cu o vizibilă satisfacție, în scrisorile către bunul său prieten, seriosul și cumintele Tudor Vianu. De dragul acestuia, se mută de la Göttingen la Tübingen, și aici o întâlnește pe
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
dăruit Cleopatrei o parte din biblioteca Pergamului, drept compensație pentru arderea Museionului. În 391 d.Hr., creștinii, luând cu asalt templul Serapis, ard și biblioteca. Rămășițele au slujit în anul 641 la încălzirea băilor lui Amru, aghiotantul lui Omar, după cucerirea Alexandriei, care, când califul l-a întrebat ce să facă cu b., i-a răspuns prin dilema rămasă celebră: dacă ea cuprinde scrieri conforme Coranului, poate fi distrusă, întrucât există Coranul; dacă nu, cu atât mai mult nu-și are
BIBLIOTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285733_a_287062]
-
din punct de vedere geografic, neexistând încă o conștiință clară, bine definită a Europei sociologice. ÎI.1. Context politic: Anglia și Suedia Descris adesea de către istorici ca fiind un secol al confruntărilor, perioada anilor 1600-1700 este marcată de lupte de cucerire și de eliberare, de războaie civile și religioase, care au modificat relațiile dintre țări. Europa nu era o entitate omogena din punct de vedere al nivelului civilizației materiale, după cum nu era nici la nivel politic. Sursă principala de informații privind
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
2282 În pustiuri fără margini, străbătute de nisipuri Se nasc lupi, se nasc hiene, leoparzi cari ia chipuri Omenești, ce[---] neamuri * cu străine porturi, {EminescuOpVIII 204} Ce, mișcând din țară-n țară tot imperiul lor [de] corturi, Ce, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Lung întind aripa morții peste-o lume care plânge. Cu-a lor crime-nfricoșate de tartari zdrențoși și cruzi 2254 Tu, stăpână peste vânturi, nălțătoare de nisipuri, Ridici leul și hiena, [---] [cu] strâmte chipuri Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și cruzi 2254 Tu, stăpână peste vânturi, nălțătoare de nisipuri, Ridici leul și hiena, [---] [cu] strâmte chipuri Ce, cu limba lor pocită, cu pestrițele lor porturi, Mișcă-a lor [î]mpărăție și de turme și de corturi. Da, flămânzi de cucerire și-nsetați adânc de sânge, Ei întind atâtea *-aripe peste-o lume care plânge, Ei împacă între dânșii ale tartarilor certuri De răsare, peste lume steaua roșă din deșerturi. Muhamed, flămând de lume, de măriri și de coroane, Ridică din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
papuci ajungând în mâna îndrăzneților români, ei făcură haz și râs mare de acesta. Buți de vin, goale, prăvălite noaptea pe mare întuneric din cetate, hodorogeau greu prăvălindu-se și speriau pe împresurătorii care nu pricepeau ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit asupra crezutei ușurințe a întreprinderii și zbătîndu-se nerăbdător contra unei petreceri mai lungi în tabăra de campanie, împăratul Alexie hotărî să câștige pacea pe calea tratărilor de învoială, și nici o jertfă nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]