2,852 matches
-
silaba OM: acesta este Brahman" [332]. "Cînd, în timpul meditației, indianul se reculege în sine, aplecîndu-se asupra propriului gînd, momentul acestei concentrări pure este Brahman, unicul, în afara senzorialului, ființa supremă, cum îl numește omul: atunci eu sînt Brahman. Această retragere în cuget se verifică atît în religia, cît și în filozofia indienilor, care afirmă că aceasta este beatitudinea cea mai înaltă, căreia condiția zeilor înșiși îi este inferioară. De exemplu, Indra, zeul cerului vizibil, este cu mult mai prejos decît sufletul cufundat
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de prezentarea pe care ați făcut-o cărților mele și traducerii in limba italiană a poetului P. Cerna la Societatea de studii clasice din Iași. Vă mulțumesc călduros". În toate scrisorile sale, magistul Demetrio Marin își dezvăluie discret și familiar, cugetul și sufletul său de român, de "zeu tutelar" al casei, atent la viața academică din țara sa umbrită de dictatură. Prin opera sa proteică, prin spiritul său renascentist, prin virtuțile sale de om de carte, luminat de logos, ethos și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
iuglio, 1956, p. 2. 1957 Alberto Gitti (necrologio), "Atene e Romae" n. s. 2-3, 1957, pp. 188-189; in "Annuario dell' Universita degli Studi di Bari", 1956-57, pp. 428-430. Influsso del pensiero indiano antico sul concetto di uomo in Mihai Eminescu, "Cuget Românesc" (Pensamiento Rumano, Buenos Aires) 6, 1957-58, pp. 13-43. 1958 Intorno alle cause dell' esilio di Ovidio, in Ovidiana. Recherches sur Ovide, publiées par N. I. Herescu, Paris, 1958, pp. 406-411. Ovidio fu relegato per la sua opposizione al regime augusteo?, "Acta
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
populară. Stilul pildelor e cam căutat. Dintre ele ne-a plăcut mai mult cea intitulată Pițigoiul și scatiul prin varietatea ei. Păsărarul puse-odată Într-o strâmtă prinzătoare Pe-un scatiu ușor de minte, cursă pentru zburătoare. El făcu din păsărică cugetului său unealtă Și, cu glasuri prefăcute, după un copaci ascuns, Zădărea bietul scatiu să mi-i dea cîte-un răspuns. Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți Ș-amăgise Ș-o pățise Pițigoiul cu iubire al său cântec își cînta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Dante accepe, și ei plecă. În midlocul callii viețaei nostrae Me reaflai într-o selbă obscură, 3 Quoci callea directă era perdută. Nu e d-a spunne quît era de dură Astă selbă silvestra-aspră și forte 6 Quoci și în cuget reinnoe frica! E atât d-amară quît picu e mai morte, Ci spre a tracta d-el bine que aflaiu acolo 9 Spunne-voiu d-altele que avui-nainte: Cum iți întraiu, nu sciu bine a redicce, Eram plin de somn
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
câte zece posturi plătite din bugetul patriei. Un întreg program de studii din cele mai folositoare se desfășură dinaintea ochilor sufletului nostru, pentru a face din tânărul prinț un cunoscător adânc a tot ce e mai mizer, mai lipsit de cuget, mai fățarnic și mai pervers pe toată coaja pământului. Aci și numai aci, din timp în timp, la venirile patrioților la putere, prințul va putea studia patologia socială, înmulțirea, prin anume sistem, a bacteriilor în corpul unei națiuni. Scârbit de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
despre viață și moarte, despre rostul gestului uman"32, ceea ce-i dă mai mult o aură de profet, de preot al pământului dacic: Nu căpetenie de norod ci înțeleptul cetății noastre trăind istoria nu numai în acțiune ci și prin cuget, și în primul rând ca filozof"33. Viața lui este așezată de Eminescu sub raza unei stele, precum a celorlalți "aleși" din poemele sale (vezi Povestea magului...). Și, deși este doar un punct ("Eu am fost puntul care-n marea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Vienei și Berlinului să facă cuceriri fără a cere partea lor, ceea ce însemna că Austria și Prusia să lucreze la sporirea puterii lor; de aceea sistemul de alianțe în vigoare era convenabil pentru toată lumea. Cum sistemul echilibrului de forțe domina cugetele și faptele oamenilor politici în epocă, Kaunitz excludea pasivitatea Austriei într-un moment politico-militar mobil, dinamic. El se destăinuia lui Friedrich al II-lea, la Neustadt: dacă în războiul ruso-turc succesele ar fi rând pe rând de o parte și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în istoria popoarelor există, păstrând proporțiile, câte un an care nu se reduce la un datum cronologic. Își poate cineva imagina Franța modernă fără 1789 sau U.R.S.S. fără 1917? Sunt ani de explozie produsă prin deversarea acumulărilor în simțire, cuget, progres material și acțiune practică. Urmările „micii uniri” au tot atâta importanță ca și actul în sine, ele conferindu-i, acestuia din urmă, măreția în întregul ei. Contemporanii înșiși, de la adversari la amici, de la Prokesch-Osten la Thouvenel, de pildă, i-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
resortul ei intim”. În acest spirit a conceput Alexandru Zub studiile sale de istoriografie românească, care se apropie de stadiul asamblării lor într-o sinteză încă nerealizată la noi, cu virtuțile și în dimensiunile ce se conturează. Și, ca întotdeauna, cugetul său respinge extremele, mișcându-se într-un remarcabil echilibru pe trasee „cuminți”: „la începutul secolului XIX, când Europa traversa în mare o epocă de efervescență națională, de speranțe fără limită, istoria putea să-i apară lui Goethe ca o sursă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a pus sub semnul întrebării existența unor principii sau valori morale universale, putem remarca, începând cu anii '90, o adevărată mișcare de renaștere a eticii. Această tendință este bine sesizată de G. Lipovetsky, care afirmă: "Un nume, un ideal unește cugetele și însuflețește iarăși democrațiile occidentale în acest sfârșit de mileniu: etica. De vreo zece ani, efectul etic este din ce în ce mai puternic, invadând mass-media, stimulând reflecția filosofică, juridică și deontologică, dând naștere la instituții, aspirații și practici colective inedite. Caritate mediatică, bioetică
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
accident neprevăzut" și se supuneau pedepsei așa cum se supun oamenii unei maladii, unei calamități sau morții, fără revoltă, cu un fatalism curajos 44." Ei concepeau remușcarea într-un mod foarte apropiat de definiția pe care Spinoza o dă mustrării de cuget, morus conscientiae, adică ca o "tristețe născută din imaginea unui lucru trecut, de realizarea căruia ne-am îndoit"45. Potrivit lui Nietzsche, grecii antici s-au folosit de zeii lor pentru "a se feri de orice veleitate a "conștiinței încărcate", pentru
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
iar pe cele ale răului să le Înlăturăm de la Început. Buruienele patimilor apar dacă nu știm cum să ne gestionăm primele impulsuri. Fizionomia Începutului de drum determină tot ceea ce urmează. „Dormim așa cum ne așternem”, spune un proverb autohton, iar acest cuget primește semnificații grăitoare și În acest context. Cochetarea cu răul gândit presupune o extindere a sa și la nivelul faptelor sau al gesturilor. Alchimia Începuturilor se va perpetua mai departe, fără să știm, fără să recunoaștem. Dacă Începi rău, sfârșești
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
în raport cu motivul originii, al statului și al destinului românesc. Exemplificarea și analiza aserțiunilor teoretice se modulează, ca și la Blaga, pe trunchiul creației folclorice și al tradiției anonime, tinzând să sistematizeze „letopisețul metafizic” în trei cronici - cea a Firii, a Cugetului și a Exilului; în conformitate cu ele, „povestind în-ființarea omului ursit la gospodăria sa, recitând legenda întemeierii țării sau a descălecării în istorie a neamului”, demersul ajunge la „modelul etic românesc de a fi în lume”. Odată cu problema intrării în universal a
AMARIUŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
traduceri din literatura universală. Semnează versuri C. Ignătescu, Liviu Marian, Sandu Teleajen, D. Teleor, Const. T. Stoika, iar proză - Al. Terziman, N. Dunăreanu, Jean Bart (Dincolo, peste Ocean, februarie 1923, republicare din „Viața Românească”), Gh. Brăescu (Primul pas, republicare din „Cugetul românesc”). Două traduceri în proză rețin atenția: Acarul de Peter Rosegger, în tălmăcirea lui I. Tudescul, și De plictiseală de Maxim Gorki, traducător fiind M. Sevastos. Sumarele anilor 1922-1925 grupează materia în „Profesionale”, „Cronici statistice”, „Vesele”, „Juridice”, „Interne” și „Externe
ARHIVA CFR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285441_a_286770]
-
le traducteur recourt parfois à la recréation des figures de l'œuvre source, solution qu'il qualifie d'" audace ".1193 À notre avis, la démarche de Paul Miclău représente, en effet, un travail d'interprétation. Par exemple, la métaphore " a cugetelor mele mireasma, poezia ", est traduite par " parfum de pensée, source de poésie ", l'épithète devient métaphore en français (" o gingașa mlădița "/" rameau de candeur "), tandis que le syntagme " pe sfârșit " est transformé en métaphore dans la langue cible : " la mort
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Timp fără patrie, construit entièrement sur des vers en miroir qui développent, dans des métaphores inédites, l'idée du temps apatride : Timp fără patrie : rău fără ape, secetă-n albie și sub pleoape. Timp fără patrie : inimi învinse, vârste nerodnice : cugete stinse. Timp fără patrie: sura poveste, vuiet de cetina neagră pe creste. (Timp fără patrie) (Blaga, 2010 : 281) Temps apatride : rivière sans eau, galets secs, et larmes aussi. Temps apatride : cœurs défaits, âges stériles, consciences éteintes. Temps apatride : conte en
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
le couchant ", quelque métaphorique que soit la nouvelle image. " pâraie se cer în adânc " (" des ruisseaux aspirent aux profondeurs ") " leș ruisseaux qui murmurent dans l'abîme " (În marea trecere/Durant le grand passage) (Villard, 2009 : 35) ; " Sângeram din mâini, din cuget și din ochi. On saigne des mains, de la pensée et des yeux ") " On a leș mains, l'esprit, leș yeux ensanglantés. " (Un chant de cygne est descendu du ciel) (Villard, 2009 : 75) ; " îți verși mlădie trupul gol în iarbă " " ton
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
scurt timp director la „Mișcarea literară” (1924-1925), revistă condusă o perioadă de Liviu Rebreanu și la care colaborează E. Lovinescu, Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu, G. Bacovia ș.a. Versurile publicate aici sau în alte periodice („Cronica” lui T. Arghezi, „Flacăra”, „Capitala”, „Cugetul liber”, „Literatorul”, „Salonul literar”, „Puntea de fildeș”, „Sburătorul” ș.a.) vor fi adunate, parțial, în cartea de poeme Clopote peste adâncuri (1927). Cu articole este prezent în „Lumea evree”, „Ora” lui Pamfil Șeicaru, „Gândirea”, „Umanitatea”. În diferite ocazii a afirmat că
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
care creștinul (christianus) face închinăciune lui Dumnezeu (Domine deus), Domnului (Iisus), în biserică (basilica). El (creștinul) se roagă (rogatio)-rugăciune, rugă-îngenunchind, este binecuvântat, se cuminecă (comunicare), după mărturisirea păcatelor-dar spovedanie este slavon-opera celui rău (diabolus), iartă (iertare), are mustrare de cuget, de conștiință, ajunează (ajun, ajunare), postește-postul este slavon-dar fruptul latin, blăstămul se împărtășește, cunună (nuntă), mire, cumătru, înmormântează, mormânt, cimitir-țintirim, în Moldova-altar (popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon), toaca (italian). Sărbătorile (latinul "servatoria") sunt latine, în general, dar Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cultura muzicală și plastică. Cunoaște, de asemenea, pe Rabindranath Tagore și pe R. M. Rilke, din a căror proză traduce Sadhana. Calea desăvârșirii (1922) și, respectiv, Povestiri despre bunul Dumnezeu (1927). În țară trimite versuri și corespondențe la „Ramuri”, „Săgetătorul”, „Cugetul românesc” și „Gândirea”. La aceasta din urmă continuă să scrie și după întoarcerea în București, când își reia locul de la „Lamura”. Are un rol important la ziarul „Cuvântul”, în care aproape doi ani semnează zilnic, și cu pseudonimele Ioan Valahu
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
în guvernul condus de O. Goga (1937-1938). Epurat din învățământ după 1944, a murit în detenție. Debutul liric al lui C. este găzduit în 1919 de efemera „Ferul roșu” din Chișinău, dar abia din 1933 el publică frecvent versuri în „Cuget moldovenesc” din Bălți, la început iscălind și Iorgu de la Cozia sau Gelu Cozianu. Între 1940 și 1944 scoate la Iași revista „Cetatea Moldovei”, unde dă la lumină poezii, note de drum, studii și un fragment dintr-o lucrare dramatică în
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
Zimbrului”, „Românul”, „Dacia”, „Steaua Dunării”, precum și la „Gazeta de Moldavia” a lui Gh. Asachi. La treisprezece ani (1852), C. traduce romanul Palmira și Flaminia sau Secretul de M-me de Genlis și tot din limba franceză, drama Maria sau Mustrările de cuget a unei mame de Al. Duval. Subiectul piesei i se pare imoral cenzorului Gh. Asachi, care cere interzicerea ei. Dar Secretariatul de Stat nu ratifică propunerea, apreciind drept nefondate acuzele aduse traducerii. Prin concepțiile ei politice, susținute cu vivacitate stilistică
COCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
de drum. Soarta i-a fost însă potrivnică. SCRIERI: Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Coce, pref. Iulia A[ricescu], București, 1862. Traduceri: M-me de Genlis, Palmira și Flaminia sau Secretul, I-II, Iași, 1852; Al. Duval, Maria sau Mustrările de cuget a unei mame, Iași, 1852. Repere bibliografice: Iulia A.[ricescu], [Viața Sofiei Cocea], în Operile doamnei Sofia Chrisoscoleu, născută Coce, București, 1862; Radu Rosetti, Despre cenzura în Moldova, IV, București, 1907, 6-7, 45; Emilgar [Emil Gârleanu], Sofia Hrisoscoleu, „Arhiva”, 1902
COCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]