6,333 matches
-
pe Popa. Peste șaizeci de ani sau mai mult, pe zidul acestei clădiri va sta o plăcuță memorială: „Aici a locuit Halterofilul din Vitan, cetățean filantrop al României și Statelor Unite ale Americii. Veșnică admirație”. Aici, la cofetăria Hotelului Continental, Mișu se așeză cuminte în fața farfurioarei cu tiramisu. Era o vreme în care nu-și permitea să mănânce aici o prăjitură. Și acum, uite, printr-un noroc chior... peste câteva luni va putea să cumpere cofetăria cu totul! Mișu, zâmbind satisfăcut cu buzele dulci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
păcălit!” și căzu la pământ lepădându-și pielea de Dumnezeu, apoi pielea de Popa, apoi pielea de șarpe, transformându-se într-o nouă Contesă, grasă și bătrână. Acum în visul Contesei erau un singur Popa - poetul - și trei Contese: una cuminte, una cu buze roșii și una grasă și bătrână. Din copac privea originalul Popa, căruia visul Contesei îi plăcu foarte tare și se decise să rămână poet, împreună cu cele trei muze. Așa că se transformă în măr și căzu jos. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
senin și nepăsător fructele pomilor fructiferi. „Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit!”, începu să strige Contesa bătrână și grasă, în totală discordanță cu anotimpul belșugului, și Contesa cu buze roșii îi făcu observație, scăpând-o din ochi pe cea cuminte, care se repezi imediat la un măr, mușcă cu poftă, dar mărul îi rămase în gât și atunci Popa îi săpă o groapă mare, sădi flori udate cu lacrimile lui, scrijeli cu unghiile un ultim haiku pe piatra ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu e nici un emigrant printre victime, deși unii oficiali americani se scăpaseră cum că la originea ciocnirilor rasiale se aflase un român. Dar ce treabă să aibă Mișu cu negrii? Și luptele începuseră înainte să plece el. Nu, Mișu era cuminte. Dar parcă morții nu fuseseră cuminți? Din cauza emoției, Mariana se trezea de multe ori compătimind la marea teamă a doamnei Popa: amândouă în lipsa bărbaților, amândouă susceptibile să piardă sarcina de atâta frământare. Uneori, din ce în ce mai des; Mariana se gândea și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nou. Că putea oricând să o ia de la capăt. Împotriva lui Horațiu nu prea existau probe. Cu toate sforile lui Gabrielescu și cu toate pistele lui Will Smith, heruvimul nu mai putea să stea mult în închisoare. * Maica Tereza stătea cuminte pe scăunel. Lângă ea stătea la fel de cuminte nea Ovidiu. Îi părea rău că pleacă și-l lasă singur pe Horațiu, dar nu putea să refuze o minune. Minunea era, așa cum aflase tăcută, dar încântată și Maica, că Mișu îi trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de la capăt. Împotriva lui Horațiu nu prea existau probe. Cu toate sforile lui Gabrielescu și cu toate pistele lui Will Smith, heruvimul nu mai putea să stea mult în închisoare. * Maica Tereza stătea cuminte pe scăunel. Lângă ea stătea la fel de cuminte nea Ovidiu. Îi părea rău că pleacă și-l lasă singur pe Horațiu, dar nu putea să refuze o minune. Minunea era, așa cum aflase tăcută, dar încântată și Maica, că Mișu îi trimisese banii luați din casă. În schimbul unui mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe mine să mă exprim artistic. Scriu în fiecare zi câte o poezie, dar de câteva zile poeziile mele au o „tentă erotică” și nu mă risc să găsești caietul înainte să faci optsprezece ani. O fată trebuie să fie cuminte! Am început și lecții de pian, dar merge greu, dacă n-am învățat când eram mic. O să am grijă de tine să faci. Contesa se roagă mereu să fii o fetiță cuminte și bună. Eu nu știu să mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
faci optsprezece ani. O fată trebuie să fie cuminte! Am început și lecții de pian, dar merge greu, dacă n-am învățat când eram mic. O să am grijă de tine să faci. Contesa se roagă mereu să fii o fetiță cuminte și bună. Eu nu știu să mă rog, mai bine îți scriu ție, e greu când ai îmbătrânit să-ți schimbi concepțiile de viață, am observat din experiență, deși unii devin religioși la bătrânețe. Dar eu nu sunt încă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ziariști care-și spun cu emfază analiști, unul mai prost ca altul, bolnavi de nervi sau pur și simplu saltimbanci de duzină, băieți care au dreptul să spună ce le trece prin cap la televizor, așa ca să înțeleagă și oamenii cuminți că la stele trebuie să se uite, la nori și la vânt, la colbul drumului în fapt de seară, lucrurilor normale și oamenilor normali nu li se acordă timp de antenă. Am făcut la Masca un eveniment care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
existe, ca să se poată remarca realizările supraomenești. De prin colțuri întunecoase își întind brusc picioarele și aproape că nu există dată să nu se împiedice de ele vreun băiețelu’ mamei sau vreo fetița tatei cu fustiță plisată, în carouri. Colegii cuminți spun că nu rămân niciodată în pană de subiecte de conversație atunci când ies cu prietenul sau prietena la o înghețată. Discută despre cum să‑ți petrecu cu folos timpul liber, despre școală, despre cine s‑a încurcat cu cine de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru că ești la început așa de îndărătnică, iar apoi rezistența ta cedează dulce în mâinile mele. Ca un animal micuț pe care‑l potolești și‑l faci să renunțe la lupta inutilă împotriva sa și a altora și să stea cuminte. Sophie privește cerul, iar Anna face la fel. Peisajul se îndepărtează de Anna fără încetare, nimeni și nimic nu rezistă prea mult în preajma ei. Clarității aerului i se opune neclaritatea spirituală a acestor tineri și ambele elemente se inhibă reciproc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pentru faptă. Cel care a făcut asta trebuie să recunoască, n‑o să i se întâmple nimic, vrem doar să știm cine a fost. Când văd că așa nu merge, urlă ca taurii întărâtați. Rainer Witkowski scrie o compunere surprinzător de cuminte despre Străinul de Camus, dar ceea ce gândește el este liber și neîmblânzit, așa cum sunt întotdeauna gândurile. Părinții își pălmuiesc fetele pentru că ele nu vor să poarte decât pantofi cu toc, ca aceia care au fost distruși, și nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui Akemi care semăna cu o pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea mea de copil care n-a fost cuminte, Îmi spuse ea cu o grimasă. Stătea aplecată deasupra mea și firul de salivă care i se aduna În colțul buzelor cădea pe fața mea de câte ori vorbea. Eu adunam saliva cu mâna care nu-mi era ocupată cu mângâierea cicatricei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
noi avem treabă. După ce ne-o terminăm, te putem lăsa la Drăgănești-Vlașca și de acolo iei trenul. — Cum doriți dumneavoastră, numai să mă duceți pe Terra. — Bravo! zise comandantul Felix S 23. Mă bucur să văd că ești un băiețel cuminte și ascultător. Ia spune, ești pionier? — Da, răspunse micul Benga. — Foarte bine. Cât fac opt ori șapte? — În ce sistem? — Cum în ce sistem? se miră Felix S 23. În sistemul nostru, solar! Fac tot cincizeci și șase? întrebă șovăitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mă simt apoi țărâna zbătându-mă în pieptul durerii cu aortele pline de muguri prin care culoarea îmbracă din nou câmpurile Dacă sunt tristă și îmi scrie destinul cu pietre ascuțite pe suflet hingherii înjunghie în măduva viselor mă așez cuminte pe masa de operație a cerului invocând ploaia care vindeca mărul cunoașterii ascuns în mine îmi scutură vântul abisului încheieturile și scot din toate minele demult închise aur Dacă sunt tristă și valul cel negru își flutură praporii prin odăi
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului Muza asta e nebună, Parcă și-a ieșit din minți, Se ascund și mai cuminți Sub ștergarele-n cunună Speriate de furtună Și icoanele cu sfinți; Nu vă mint, cam de vreo lună Am uitat și de părinți Și de Soarele cu dinți, E atât de rea de bună Că nu vrea să mai compună
♥ MUZA ♥ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364298_a_365627]
-
2013 Toate Articolele Autorului 6 Septembrie 2013 Doină, doină, frunză arsă, Cântec risipit în vânt, Știu că lor nici nu le pasă, Nu au vreme de cuvânt! „ Noroc bun!” ce vorbe sfinte Le-auzeam printre ortaci! Cum să stai atunci cuminte Când vezi răul și să taci? Scriu să îmi astâmpăr focul, Când eram în Munți miner Căutam cu ei norocul În adâncul fără cer! Toată Țara-i o ruină De la nord până la sud! Ofilite flori de mină: Baia, Roșia, Abrud
DOINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364364_a_365693]
-
rămân pe oale de Horez. De iau în palme un bulgăre din marginea câmpului unde zarea a îngenunchiat lutul îmi seamănă. Poate-s oasele străbunilor mei ceva din înțeleptul suflet respirând în conturul măsurat. Mă simt rudă cu acest bulgăre cuminte și-l pipăi simțindu-i respirația în acea dimineață nerăbdătoare când bobul de grâu plesnește în lutul cu străluciri solare. Când mănânc pâinea,urcă până la mine neamurile noastre toate, seva înțelepciunii adusă până la noi de limba ce o vorbesc. Patria
ÎNŢELEPCIUNEA LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364396_a_365725]
-
anunț pe unchiul tău ca să vină să te ia și dacă mai fugi vreodată de acasă, am să te bag la închisoare, ai înțeles? Eu când am auzit m-am făcut mică, mică de frică și am promis să fiu cuminte. După câteva ore unchiul meu a venit și m-a luat acasă. Nu m-a certat deoarece el era foarte bun cu mine și mă iubea mult. Pe drum am mers într-o piață unde el mi-a cumpărat o
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBIRE DE ALB Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului iubire de alb Alb și verde-i la mine în iarnă Și brazii așteaptă cuminți și sfioși Se-aude iar larma vieții ce-ntoarnă Copiii pe deal alergând bucuroși Și-n albul acela eu sunt ca acasă Și iar simt aroma cu moșul Crăciun Că iată-s copilul cu cușma păroasă Ce bulgări aruncă la capăt
IUBIRE DE ALB de LEONID IACOB în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364543_a_365872]
-
superi pe glumele lor, pe veselia și pe glasurile sunând a clopoței? Văzându-i, îi trecură prin fața ochilor imaginile chipurile copii săi dragi, de vârsta lor. Așa erau și ei - năstrușnici și ghiduși dar, parcă puțin mai respectuoși și mai cuminți. Ținând strâns în mână găleata, pășea încet și apăsat pe zăpada proaspăt căzută. Poate cu puțină teamă, să nu cumva să alunece și să cadă. Nu de căzătură îi era teamă, ci de faptul că nu s-ar mai putea
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
Publicat în: Ediția nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului E ziua ta, țara mea! Dar nu ești țara mea; Ești a tuturor și a nimănui! Ești ca o orfană Care vede în orice trecător obosit un tată cuminte, Care vede în orice femeie tristă o mamă duioasă. E ziua ta, țară! Și nu-ți oferă nimeni o floare? E ziua ta, țară, și n-am pentru tine să-nchin un pahar Și nici măcar un mititel să gust nu
E ZIUA TA, ŢARA MEA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364568_a_365897]
-
frumoasă, parcă nici nu-mbătrânești. Am avut și timpuri bune, traiul nu frigea la cost, Toamna îmi aduce-aminte când, pe vremuri, țineam post... Mai mergeam la mănăstire, ne mai închinam la sfinți, Se mirau vecinii noștri cât puteam fi de cuminți. Astăzi nimeni nu se miră, mulți din ei chiar au plecat, Ne mai întâlnim cu unii care au și divorțat. Parcă prea s-a dus din lume tot ce-a fost curat și sfânt; Numai tu îmi ești aproape, cel
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364601_a_365930]
-
cât ea se chinuia să scape de emoții și rușine, el intrase în cadă și dăduse dușul la presiune maximă, după ce golise aproape o jumătate de sticlă de șampon în apă. A întors-o cu spatele la el șoptindu-i să stea cuminte ca să o spele. Cu un braț ținea fata, peste mâinile ei așezate din nou pe piept, iar cu celălalt plimba buretele ușor, calm și calculat, prin mișcări largi, pe tot spatele ei micuț, coborând spre mijloc, pe bazin, pe fesele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
despre Lenin. Nu scriam din rătăcire un astfel de poem, dar știam că dacă nu scriu o astfel de strofă despre Lenin, (despre partid nu am scris niciodată), cartea mea nu va trece. Și eu știam foarte bine că cititorul cuminte, frumos și înțelept, va trece peste strofa asta și va găsi în întreaga carte niște versuri creștinești - nu zic geniale, nu zic frumoase - despre mama, despre pământul nostru, despre limba română pe care eu niciodată nu am numit-o limbă
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]