3,441 matches
-
fiind de altfel și reprezentată scenic. Nuvelele lui Z. din Genunchiul stâng sau genunchiul drept impun prin siguranța stilului și coerența lumii ficționale, chiar dacă se încearcă mai multe formule narative și măști, iar subiectele sunt variate. Autorul este un borgesian, cunoscător al tuturor poveștilor, pe care le reia lucid, amuzat, cu sentimentul zădărniciei, dar și cu înțelepciunea celui care a aflat toate secretele. „Odiseea” lui Ulise, uciderea lui Mozart, teme clasice precum alegerea, libertatea, motivul drumului, tema scrisului sau a timpului
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
membrii ai familiei, atitudinea generală a copilului în timpul vizitei, atitudinea părinților sau a altor membri ai familiei față de școală; 4 . probleme noi care apar în legătură cu elevul, cu prilejul vizitei. Pe parcursul vizitelor învățătorul trebuie să dovedească părinților că este un bun cunoscător al preocupărilor și problemelor cu care se confruntă copilul lor, stabilind astfel, cu ușurință o legătură cu părinții elevilor fapt ce va facilita rezolvarea oricărei probleme în viitor. Un exemplu elocvent îl constituie situația următoare. Elevul de clasa întâi se
CARACTERUL CONTINUU ŞI UNITAR AL COLABORĂRII ŞCOLII CU FAMILIA. In: Arta de a fi părinte by Magda Paşca, Ligia Simina Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1417]
-
chestiuni de arhitectură, de istorie ș.a), ceea ce îi dă în vileag diletantismul. A scris și câteva proze (istorisirea naivă Cuibul cocoveicilor, înrâurită de N. Gane, și Cei de pe urmă osândiți la moarte). Împreună cu H. Tiktin începuse un dicționar român-francez-german. Cunoscător al limbii grecești, tălmăcește în 1879 cartea a patra din Istoria lui Herodot, însoțind-o cu o „precuvântare” și cu o schiță biografică și literară. În „precuvântare” profesorul, care recurge la vechea limbă românească, mărturisește că a sacrificat limpezimea textului
SUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290025_a_291354]
-
prin eludări, fie prin exacerbări ale diferitelor momente, ilustrate cu texte din lirica modernă, românească în primul rând, dar nu numai. Munca de redactor, îndelungată și plină de pasiune, la revista „Manuscriptum” o situează pe T. printre cei mai buni cunoscători ai manuscriselor românești, mai ales din literatura modernă și contemporană. A realizat și revizia științifică a ediției Mircea Eliade, Morfologia religiilor (Prolegomene), cu un text comunicat de Mircea Handoca, carte apărută în 1993. SCRIERI: Despre „Istoria ieroglifică”, București, 1971; Eseu
TANASESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
gândească că aerul pe care il inspiră le scurtează viața cu câteva minute. Poate că unii oameni nici nu știu ce este poluarea și ce rău cauzează și atunci noi, cei ce stim ar trebui să-i informam pe cei mai puțini cunoscători pentru că și prin acest pas, mic, să putem contribui la această luptă împotriva poluării. De aceea, toți cei cărora le pasă și-au luat un angajament față de viitorii locuitori ai Terrei, să pornească numeroase campanii care să tragă un semnal
Noi împotriva noastră? Până când ?. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Canureci Veronica-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1200]
-
superlativ al lui aléthes: alethestaton (alhqestaton), care înseamnă „cel mai adevărat”. Este o cunoaștere heliologică, absolută, care surprinde „ideile” sau „esențele” lumii; numai astfel pot fi sesizate Ideile Eterne: Adevărul (Alétheia), Frumosul (Kalós) și Binele (Agáthon). Cunoașterea heliologică este interioară. Cunoscătorul se contopește cu eternitatea Ideilor. Cunoscând Adevărul, omul devine adevărat; cunoscând Frumosul, omul devine frumos. Dar interiorizarea Binelui (to agaqón) presupune o schimbare dramatică în sufletul cunoscătorului. El se simte responsabil față de semenii săi rămași în peștera apaideusică. Un imbold
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Ideile Eterne: Adevărul (Alétheia), Frumosul (Kalós) și Binele (Agáthon). Cunoașterea heliologică este interioară. Cunoscătorul se contopește cu eternitatea Ideilor. Cunoscând Adevărul, omul devine adevărat; cunoscând Frumosul, omul devine frumos. Dar interiorizarea Binelui (to agaqón) presupune o schimbare dramatică în sufletul cunoscătorului. El se simte responsabil față de semenii săi rămași în peștera apaideusică. Un imbold puternic îl îndeamnă pe posesorul cunoașterii absolute să se întoarcă în peșteră pentru a-și vindeca semenii de ignoranță speologică. Această reîntoarcere de la Sine la sine este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
oficial; cubismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc. și curriculumul; arta și societatea; arta ca text politic; semnificația artelor și a cunoașterii estetice pentru curriculum și pentru instruire; posibilitatea de a construi curricula centrate pe cunoașterea estetică (aestetic knowing); connaisseur-ul și connaisseurship-ul (cunoscătorul și aprecierea calitativă a artei); educația multiartistică; experiențele pedagogice ale lui Celestin Freinet; curriculumul ca teatru; curriculumul ca spectacol (spectatorial curriculum); relațiile dintre „tehnic” și „estetic” în curriculum și în viață; relațiile dintre „formă” și „experiență” în curriculum; currere și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
30) În anul 1923 Heidegger devine Extraordinarius (profesor netitular) la Universitatea din Marburg, unde a rămas până în 1928 - este perioada în care a elaborat opera sa capitală, Ființă și timp (Sein und Zeit). Iată aprecierea unuia dintre cei mai buni cunoscători români ai operei lui Heidegger, Gabriel Liiceanu: „Ființă și timp este una dintre cele mai ambițioase cărți ale filosofiei, ea nefiind egalată - prin miza ei și prin efortul de a înțelege și a explica «totul» - decât de Critica rațiunii pure
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fie corectă” (1994, p. 38). Victima vrea să supraviețuiască, drept pentru care este dispusă să se hrănească cu orice, chiar și atunci când i se dă intenționat, de pildă, fasole cu ploșnițe sau murături cu viermi. Filichi mărturisește că este un cunoscător al romanului Papillon de Henri Charière, considerându-se a fi prevenit din cartea acestuia de pericolele detenției. Deși inițial încearcă să pareze ancheta printr-o cacealma, după ce este adus în situația să-și recunoască participarea la revolta brașovenilor, treptat începe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Barbu D. Știrbei. A îndeplinit și funcția de președinte al Tribunalului Militar de Revizie, iar în timpul domniei lui Al. I. Cuza a fost membru în Consiliul de Stat (1864). A făcut parte din Asociația Literară a României (1846). Era bun cunoscător al limbii ruse, ceea ce îndreptățește presupunerea că el, iar nu vărul său, Voinescu II, va fi studiat la Odessa. Din rusește a tradus mai multe manuale și regulamente ostășești, precum și Elemente de creștinească învățătură sau Prescurtarea Istoriii Sfinte și catihizmul
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
de Nerval, Honoré de Balzac, Marcel Proust, Guillaume Apollinaire, André Breton, B. Fondane, Ilarie Voronca. Călătorul își continuă notațiile impresioniste în Popas lângă Notre-Dame (1981), scriind despre Victor Brauner, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé, Jules Pascin, marchizul de Sade, arătându-se cunoscător al bibliografiei acestuia, într-un comentariu obiectiv, cu detașare critică. SCRIERI: Octombrie, București, 1932; Supremul adevăr, București 1933; Critica criticii, București, 1949; Fronturile de luptă ale lui C. Dobrogeanu-Gherea, București, 1949; Influența clasei muncitoare în opera lui Eminescu și Caragiale
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
înregistrările la care trebuie să ajungă și modalitățile de acoperire a faptei sunt realizabile cu ajutorul calculatorului. De regulă, delapidatorii sunt de vârstă mijlocie, cu destulă credibilitate în firmă, câștigată, îndeosebi, printr-o prezență îndelungată în aceeași unitate. Ei sunt buni cunoscători ai măsurilor antifurt și de controlare a fraudelor, iar locul lor de muncă le permite să aibă acces legal în sistem sau la valorile patrimoniale publice. De cele mai multe ori, ei se cred neglijați, mai ales, pentru că nu ocupă o funcție
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
să-și țină la zi evidența privind: • lista persoanelor ce dețin permise de intrare, legitimații sau ecusoane speciale; • listele de control al cheilor, cartelelor și altor elemente de acces în unitate; • lista parolelor, cifrurilor de intrare, codurilor secrete și a cunoscătorilor acestora; • numele uzual, de lucru, al echipamentelor sistemului; • numele unice ale fișierelor și ale persoanelor care le pot accesa și modifica; • numele unice ale programelor și ale persoanelor care le pot lansa în execuție și modifica; • profilurile utilizatorilor sistemului, cum
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Victor Ion Popa ar însemna să dăm o judecată parțială și exterioară. Fiindcă d-sa nu este unul din acei nenumărați epigoni ai unui curent astăzi istoric, pastișând numai în umbra unui excepțional talent. Moldovean el însuși, duios prin natură, cunoscător al sufletului rural, așa cum ne-a dovedit și Mușcata din fereastră, d. Victor Ion Popa duce mai departe o anumită sensibilitate etnică, regionalistă. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Ciuta, București, 1924; Păpușa cu piciorul rupt, București, 1926; Pufușor și Mustăcioară, București, 1926
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
Este membru al Asociației Slaviștilor din România, precum și al unor societăți științifice de peste hotare (Société Scientifique Sevcenko de la Paris, The International School of Ukrainian Studies din Kiev). Folclorist și comparatist reputat, cu concluzii acceptate în exegetica românească și străină, bun cunoscător (culegător și editor) al culturii populare ucrainene și al literaturii orale a ucrainenilor din România, R. investighează faptul folcloric din perspectivă semiotică, începând chiar cu teza de doctorat consacrată colindelor. E un unghi de vedere deosebit de fertil, calitate ce poate
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
din articolele sale programatice. Nici nu e de mirare, de vreme ce autorul se arată mefient față de tehnicizarea excesivă a criticii românești din anii ‘70-’80. Totuși, această mefiență nu provine din inadaptare - M. demonstrează în repetate rânduri că e un bun cunoscător al metodelor mai noi -, ci dintr-o incompatibilitate structurală. De pildă, în articolul Critica de poezie, ce deschide volumul Semnele realului, își declară adeziunea la „profilul de autor”, pe care îl contrapune atât tiraniei metodelor în vogă, cât și taxinomiilor
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
a Evei Behring), fie din poeți că Ion Barbu („o sărbătoare a intelectului”), Lucian Blaga (se face o fină paralelă comparatista cu Rilke), Aurel Rău (cu o analiză a timpului în multiplele sale forme de apariție), criticul dovedindu-se un cunoscător al literaturii române nu numai pe coordonată istorică, ci și în privința subtilităților de interpretare. De altfel, M. a intenționat să-i familiarizeze pe cititorii germani și cu lirica românească, prin traduceri îndeosebi din poeții contemporani, unele rămase în publicațiile la
MOTZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288262_a_289591]
-
-se pentru o ortografie etimologică. În articolul Purismul în limba română, inserat în „Revista română”, el cere înlăturarea cuvintelor de origine nelatină și înlocuirea lor prin vocabule culese din cărțile vechi sau existente în graiurile românilor din toate provinciile. Bun cunoscător al literaturii bisericești, M., întovărășit cu ierodiaconul Dionisie Romano, scoate o „gazetă religioasă și morală”, „Vestitorul besericesc” (1839-1840). Scrieri morale în fond, subsumându-se concepției sale pedagogice, sunt Meditații religioase (I-II, 1839-1840) și Urmare lui Iisus Hristos (1845), o
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
retipărește o parte din articolele și eseurile apărute în reviste, abordează literatura din unghiuri variate, istoria și filosofia culturii, existențialismul și psihanaliza oferind multe dintre argumentele la care recurge. A colaborat și la „Tribuna”, „Familia”, „Cronica”, „Flacăra”, „România literară”. Bun cunoscător al literaturii și filosofiei moderne și contemporane, M. e un fin comentator al cărților și ideilor, enunțând opinii adesea pertinente, totdeauna îndrăznețe. Proza pe care o scrie nu va rămâne neinfluențată de preocupările teoretice, și critica a remarcat în romanele
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
despre teme și motive identificabile în opera unor scriitori precum Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Emanoil Bucuța, Eugen Barbu (Princepele) ș.a. Pe lângă informația de profunzime și foarte diversă, din întreaga arie culturală sud-estică (M. e un cunoscător al literaturilor albaneză, sârbă, croată, greacă, turcă), trilogia balcanică (re)aduce în actualitate teorii și idei interesante: dualismul de factură bizantină și eterogenitatea structurilor mentale ale balcanității, dimensiunea eroică, continuitatea bizantină în literatură până în epoca modernă, Istoria ieroglifică a lui
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
criticii, asociate cu stilul rău dau unei acțiuni salutare, cel puțin ca intenție, aerul unei răfuieli. Preocupat, ca profesor și ca publicist, de limba și de literatura română, N. încearcă diverse căi de abordare a domeniului. Cu informația la zi, cunoscător al școlii neogramatice, desigur și prin intermediul lucrărilor lui A. Lambrior, pe care le analizează și le prelungește în încercările proprii, el are opinii în câteva chestiuni de gramatică istorică, dialectologie, limbă literară. Istoria limbei și literaturei române (1886), manual pentru
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
i-a mai cuprins pe Dumitru Stanciu și pe Ion Bratu, grup preocupat de studiul proverbelor. Structura proverbelor românești (1983), inițial teză de doctorat, este o sinteză din perspectivă lingvistică și stilistică a paremiologiei românești. Autorul se dovedește un bun cunoscător atât al metodelor tradiționale, cât și al celor moderne, structuralistă și semiotică, iar cartea reprezintă „o contribuție serioasă și clară a ceea ce a vrut să aprofundeze folcloristul” (I. C. Chițimia). Pasionat al cercetărilor în domeniu, N. a impulsionat și a creat
NEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288407_a_289736]
-
va fi din nou dascăl, de data aceasta în casa boierului Scarlat Grădișteanu. Se dedică preocupărilor literare până se retrage, bolnav, la Cernica în 1833 și, urmând un gând mai vechi, se face schimonah în anul următor. Cărturarul N.R., bun cunoscător al limbilor slavonă, elină și neogreacă, știind ceva turcește și, poate, și vreo limbă modernă, a lăsat numeroase și amestecate scrieri, unele greu de identificat, cu profil istoric, filologic, literar și teologic. A întocmit planuri de reformă școlară, memorii, encomioane
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
o cosmografie în mână, pesemne, și cu multă știință adunată înainte, M. cel învățat și călcând cu piciorul locurile descrise și de alții (colportori - în genere - de „năzdrăvănii”, care au pus în cărți „zvonuri din auzite”, fiindcă „nici unul dintre marii cunoscători nu au fost pe acolo”) corijează: „Tot ceea ce au scris atât vechii geografi, cât și cei noi, ne arată că vestitul râu Obi se află între două părți ale lumii, între Asia și Europa”, iar „această împărțire este greșită” și
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]