2,938 matches
-
și învățături de la toți înaintașii”. Cassian consideră că, atunci când va încheia această Convorbire, se va fi achitat de toate făgăduințele făcute și că numărul convorbirilor se potrivește în chip mistic cu numărul celor douăzeci și patru de bătrâni din Apocalipsă care dăruiesc cununile lor Mielului (cap.1). Tema acestei Convorbiri este despre mortificare și în cuprinsul ei Avraam accentuează rolul avut de chilie și de pustiu pentru cel ce se străduiește întru curățirea omului lăuntric. Nevoitorii din pustie dovedesc cât de greu și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat ...” „Oare de ce fusese nevoie de chinuri pentru suportarea morții? Voia desigur ca plecând să ducă până la capăt plăcerea răbdării”. (Tertulian, Despre răbdare, III, în PSB, vol. 3, p. 184) „Cununa aceasta de spini este dușman celor care uneltesc împotriva Domnului; și i-a împiedicat; cununa aceasta de spini este prieten celor care fac parte din Biserica Lui; și i-a înconjurat pe ei cu zid de apărare; cununa aceasta de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de chinuri pentru suportarea morții? Voia desigur ca plecând să ducă până la capăt plăcerea răbdării”. (Tertulian, Despre răbdare, III, în PSB, vol. 3, p. 184) „Cununa aceasta de spini este dușman celor care uneltesc împotriva Domnului; și i-a împiedicat; cununa aceasta de spini este prieten celor care fac parte din Biserica Lui; și i-a înconjurat pe ei cu zid de apărare; cununa aceasta de spini este floare pentru cei ce cred în Cel Care a fost slăvit; dar cununa
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 184) „Cununa aceasta de spini este dușman celor care uneltesc împotriva Domnului; și i-a împiedicat; cununa aceasta de spini este prieten celor care fac parte din Biserica Lui; și i-a înconjurat pe ei cu zid de apărare; cununa aceasta de spini este floare pentru cei ce cred în Cel Care a fost slăvit; dar cununa aceasta de spini însângerează și pedepsește pe cei care nu cred. Da, cununa aceasta de spini este simbol al faptei Lui de Stăpân
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cununa aceasta de spini este prieten celor care fac parte din Biserica Lui; și i-a înconjurat pe ei cu zid de apărare; cununa aceasta de spini este floare pentru cei ce cred în Cel Care a fost slăvit; dar cununa aceasta de spini însângerează și pedepsește pe cei care nu cred. Da, cununa aceasta de spini este simbol al faptei Lui de Stăpân; El a purtat pe capul și în mintea trupului Său toate răutățile noastre, cu care ne-am
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și i-a înconjurat pe ei cu zid de apărare; cununa aceasta de spini este floare pentru cei ce cred în Cel Care a fost slăvit; dar cununa aceasta de spini însângerează și pedepsește pe cei care nu cred. Da, cununa aceasta de spini este simbol al faptei Lui de Stăpân; El a purtat pe capul și în mintea trupului Său toate răutățile noastre, cu care ne-am rănit. Că El, cu patima Lui, ne-a izbăvit de sminteli, de păcate
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lumii”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XI-a, IV, în PSB, vol. 17, p. 462) „Că a îndurat atunci cele mai mari ocări. Nu I-a fost batjocorit numai un mădular, ci tot trupul. Capul, cu cunună de spini, cu trestie, cu pălmuiri; fața, cu scuipări; obrajii, cu palme; tot trupul cu biciuiri, cu îmbrăcare cu hlamidă și închinăciuni fățarnice; mâna, cu trestia pe care I-au dat-o să o țină în loc de sceptru; în sfârșit, cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aceea I s-a pus pe 59 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Ei judecau trupește, nu vedeau cele spirituale. Căci nu vedeau pe Hristos decât ca om și nu puteau sesiza adâncimile Lui dumnezeiești. (n. s. 1483, p. 780) 60 cap o cunună de spini, care e semn al împărăției pământești. Iar cu mantia de purpură L-au îmbrăcat ca semn al porfirei regale, dar și ca pricină de batjocură, căci veneau către El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor. Am aflat că unora
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
al împărăției pământești. Iar cu mantia de purpură L-au îmbrăcat ca semn al porfirei regale, dar și ca pricină de batjocură, căci veneau către El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor. Am aflat că unora le place să spună despre cununa de spini că înseamnă și mulțimea închinătorilor la idoli care va fi ridicată de Hristos ca într-o diademă, prin credință în El. Aceasta reprezintă neamurile care poartă încă spini, arătându-se că nu poartă roadele credinței, ci se fac
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fi vorba nici de întârzierea celor veniți mai pe urmă, nici de graba celor dintâi (Ezdra IV, 5, 42). Într-adevăr, ziua încununării este așteptată de toți, pentru ca în ziua aceea, cei învinși să roșească, iar victorioșii să primească așteptata cunună a biruinței”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre binefacerile morții, X. 46, în PSB, vol. 52, p. 492) 79 „Singurul cântar pentru noi este acela al meritelor și în cântărirea faptelor, bune sau rele, greutatea se lasă într-o parte sau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Hristos, a Cărui lumină iubitoare îi va umplea pe măsura apropierii duhovnicești de El, sporită în viața pământească. Dar cei mai fericiți în iubirea gustată, nu se vor simți 85 „Pentru că precum felurită este viața sfinților, așa e și a cununilor, Dumnezeu măsurând răsplata potrivit cu faptele fiecăruia”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptesprezecea, în PSB, vol. 38, p. 612) „... Hristos, prin Care și în Care duși în Împărăția cerurilor, vom primi fericirea prelungită în veacurile
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de întorsături drept care deseori osteneala lor o suferim, iar de împlinirea lor rămânem lipsiți iar în privința nădejdilor pe care le-am învistierit la Dumnezeu nu este cu putință asta, ci cel care s-a ostenit are parte, negreșit, și de cununi: căci nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 5), fiindcă este făgăduință dumnezeiască, și darurile sunt pe măsura Celui Ce a făgăduit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cele dintâi Omilii la Facere, cuvântul al nouălea, p. 132-133) „Chiar de-ar trebui să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
iubirea, bucuria, pacea, fericirea, bunătatea, blândețea. Nu se găsesc acolo turme de oi și cirezi de vite, ci duhurile drepților, care au ajuns la desăvârșire și sufletele împodobite cu virtuți. Nu se află acolo haine frumoase și bijuterii strălucitoare, ci cununi mai prețioase ca aurul și decorații și daruri nenumărate, care sunt hărăzite biruitorilor luptelor duhovnicești. Dar și mulțimea celor care participă la praznic este mai importantă și mai vrednică. Nu este alcătuită din oameni simpli ai orașelor și satelor, ci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mine și să pierzi, bă"; Moira și Lachesis (două dintre cele trei parce) trag sorții "în șapca de ceferist, a lui tata (...) / împodobită cu coroniță, din flori de pajiști"; visându-se pe deal la Șișcani, poetul strigă: "Evoe! alaiului / cu cununi de iederă / mergând pe asini"; în contrasens, se perindă "bețivi / cu figuri cunoscute, muncitori la linie, la întreținere". Solemnitatea cade în derizoriu: "Dans în sala de ospețe a zeilor!... se servește ambrozie și porumb fiert... taci, fă dormiți o / dată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mor, / tot așa de tine o să-mi fie dor?..." În același spirit, un text de admirabilă virtuozitate expresivă se bazează pe elemente combinatorii imprevizibile: "Trece-un om, prin mazăre, / logodit cu-o pasăre. // Zbor fără de trup. Zbor mut. / Dragoste fără cunună. / Cer amestecat cu lut / Soare-amestecat cu lună (...) // Iar în cerul de nămete / dorul lor urnea planete. Și de dragoste nebună / și cuminte, la un loc, încolțea sâmburu-n prună, / roua multă lua foc. // ... iar departe, iar aproape / luna sfârâia pe ape
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
modernilor. Selenara fantomă din Tu treci (eminesciană parcă) vine dintr-un cer etern și trece suavă în altă eternitate: Lin prin puzderia de greieri tu treci și noaptea mi-o cutreieri. Nostalgic iarba se-mpreună la glezna ta într-o cunună. Piatra scânteie ca prin unde când raza lunii o pătrunde. Tu treci stârnind privighetoarea și zorile, tulburătoarea lumină care mi te fură cu ultimul sărut pe gură. Îngenunchiat în "vis ca-n adevăr", conștient că totul e unduire (principiu frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și ca o cale de expiereee. Noul Testament a prelungit, atenuând-o, interpretarea evreiască a suferinței. Epistola lui Iacov reflectă această influență evreiască asupra creștinismului timpuriu. Aici este afirmată virtutea încercărilor suportate ca disciplină: celui care le îndură i se promite "cununa vieții"ff. Creștinii erau deosebit de preocupați de teodicee. Cum se putea prezerva principiul justiției și rectitudinii lui Dumnezeu în fața existenței răului și suferinței? Dar dacă, în creștinism, suferința pune o problemă, este mai ales fiindcă ea intră în contradicție cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ce lega cămășile albe de in. De pe umeri, veșmintele se rostogoleau ușor peste sâni, coapse și genunchi, căzând pe glezne. Nuduri și chipuri de o frumusețe nepământeană erau luminate de razele lunii. Doar părul despletit, ținut pe creștet de o cunună de flori, le mai acoperea goliciunea. La un semn, se prindeau de mână și, în chiote de veselie, se puneau a se învârti. Horind, pârjoleau iarba sub tălpile și călcâiele încinse de jocul lor fermecat. Locul rămânea ars încât nici
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dulce floare între femei"46, pentru poet ea era o veritabilă Floare albastră, nu pentru că el ar fi citit opera romanticului Novalis, cum s-a spus -, ci pentru că ea avea rochia albastră, ochii albaștri și fără îndoială că și în cununa de flori de pe cap își punea tot flori albastre, cînd îndrăgostiții colindau nestingheriți împrejurimile Ipoteștiului. În această privință, cîteva extrase, din poeziile sale începătoare: "Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng Și ea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
satele acestea, fata moartă este îmbră cată, ca mireasa, cu rochie albă, cu cununiță, cu peteală aurie; pe rochie și pe păr i se presară peteală tăiată scurt, iar pe frunte, pînă la cobo rîrea în groapă, i se pune cununa adusă de la biserică, pe care, ca mireasă, i-ar fi pus-o preotul la căsătorie. De aceea poetul a văzut-o pe moartă ca pe-o "sfîntă regină,/ Cu păr lung de aur, cu ochi de lumină,/ În haină albastră
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și tot ce în fire e în nesimțire să învie, iar poeții să cînte ce n-au cîntat de secole. Din acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o taină timidă a nopții", cu părul ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea începe să cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei 101. După ce se termină cîntul Casandrei, de la fereastra caste lului pornește cîntecul junelui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Heine, care ademenește pe pescar, îl amețește dulce, pentru a-l arunca în prăpastie. Dar Ondina tînărului Eminescu n-are nici una din aceste însușiri. Ea este foarte pămînteană cînd spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II-a, nici nu mai este vorba de vreo Ondină, ci doar de Casandra, moarta de la Ipotești: "Eu cu moartea cea adîncă Am schimbat al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fi disociată de întrebarea adresată dublului său, Cerșetorul: „Tu ești tu sau ești eu?”, întrebare ce are, în Drumul Damascului, rolul avut de întrebarea „Cine e acolo?” în Hamlet. În fața Cerșetorului nebun, ce apare pe drum purtând pe cap o cunună de lauri, Necunoscutul se întreabă iarăși: „Ăsta-i un om viu sau o fantomă?”. Răspunsul îl dă Doamna: „E un mesager al trecutului”. Astfel, în lumea umbrelor moderne, istoria personală a individului - istorie marcată de apăsătoarea povară a trecutului - este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spera că 1-a răstignit pe MÎntuitor, pe Tatăl celor Drepți, s-a aflat răstignit În locul lui. #Una a fost atunci realitatea și alta aparența*.## Căci Arhontele Întunericului a fost cel țintuit pe cruce, el și tovarășii lui au purtat cununa de spini, el a fost Înveșmîntat și În mantia de purpură. Numai el a băut oțetul și fierea din care s-a crezut că a băut Domnul. Tot ce s-a părut că a suferit Domnul au suferit #În realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Numai botezul lui Isus, cu Spirit, poate aduce salvarea. Expresiile „trupul meu” și „sîngele meu” se referă metaforic la rugăciunea Domnului. Bogomilii resping sfintele taine ale Bisericii, pe care le asociază cu răii creștini, discipoli ai lui Ioan Botezătorul care „cunună și se căsătoresc”, În vreme de discipolii lui Isus sînt encratiți: „ei sînt ca Îngerii lui Dumnezeu din cer, În Împărăția Cerului, sînt eunuchi propter regnum celorum” (Matei 19:10-12)49. Lumea va dăinui cîtă vreme numărul Drepților ce sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]