2,824 matches
-
campanie să-i fie mutat în afara castelului și ordonă să se sune a treia oară din corn. Noaptea se lăsase peste câmpiile întinse și brazii ce mărgineau drumul de coastă. De cu seară și până după miezul nopții, pământul se cutremură sub pașii celor peste zece mii de oameni care se despărțeau în divizii, lângă Castelul Himeji. Se crăpa de ziuă și, una câte una, siluetele brazilor de pe marginea drumului deveneau vizibile. La răsărit, un soare roșu ca sângele se înălța peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
eu că se putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia măsuri, ridicând în graba lor, bulgări de pământ și fire de iarbă. Pământul se cutremura, caii nechezau, ofițerii și soldații strigau care-ncotro. În cele câteva momente necesare pentru a preface odihna în luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa dăduseră ordin să se dezlănțuie o rafală nebunească de gloanțe și săgeți, drept asupra trupelor lui Hidetsugu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de-al dușmanului? Dacă da, ia-mi capul și vei săvârși o faptă de seamă. Omul care-ți vorbește acum este Ikeda Shonyu. Ghemuit în vegetația deasă, războinicul înălță capul, privindu-l pe Shonyu cum stătea așezat în fața lui. Se cutremură un moment, apoi vorbi pe un ton arogant, ridicându-se: — Ei bine, iată că am întâlnit un adversar respectabil. Sunt Nagai Denpachiro din clanul Tokugawa. Pregătește-te! mai strigă el, repezindu-și înainte lancea. Ca răspuns la acest strigăt, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vostru, nu-mi pot găsi cuvintele pentru a vă prezenta scuzele mele așa cum se cuvine. Vă rog să mă iertați. La un moment dat, toți cei prezenți își plecară capetele. Nimeni nu privea chipul lui Ieyasu. Fiori de plâns nebărbătesc cutremurau umerii tuturor, ca niște valuri. Nu mai putem face nimic, așa că vă rog să acceptați situația. Întăriți-vă hotărârea și așteptați o altă ocazie. După ce se așezaseră, nici Ii, și nici Honda nu scoseseră o vorbă. Mai mult, amândoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amenințările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala, 30. și întinde-ți mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău cel Sfînt Isus." 31. După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfînt, și vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. 32. Mulțimea celor ce crezuseră, era o inimă și un suflet. Nici unul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
luptă: Binecuvîntați pe Domnul! 3. Ascultați, împărați! Luați aminte, domnitori! Voi cînta, da, voi cînta Domnului, voi cînta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel. 4. Doamne, cînd ai ieșit din Seir, cînd ai plecat din cîmpiile Edomului, pămîntul s-a cutremurat, cerurile au picurat, și norii au turnat ape cu găleata. 5. Munții s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului, Dumnezeului lui Israel." 6. "Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei, drumurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
nostru și a părinților noștri”. Asta înseamnă mare credință a oamenilor... Dovezi am întâlnit și vom mai întâlni, spre lauda neamului acestuia peste care s-au abătut și se vor abate încă mulțime de primejdii...năvăliri vrăjmașe, foc, apă sau cutremure... Asta nu înseamnă că nu se mai găsesc și păcătoși, de pe orice treaptă... Poți dovedi asta? Ba bine că nu. Uite ce găsim în rezumatul după o carte „de giudecată a mitropolitului Nichifor” din 8 martie 1745 (7253) „în pricina
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
povestea, sub hidoșenia lui eu văd ce-a fost odată, adică pe băiatul inteligent, cu ochii iscoditori și ageri, plăcut la chip, sfios și totuși, acum, răpus de ghearele necruțătoare ale nebuniei. O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic... La noi vine mereu o femeie tristă ca un cimitir. Își șterge mereu ochii cu un colț de basma curată, de parcă acum a scos dintr-o ascunsă ladă de zestre. Femeia e de o curățenie și o decență
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
aceea de a ne face sănătoși. După ce pleca, cerul se întuneca în urma ei și natura se dezlănțuia întotdeauna înfuriată că a fost tulburată de cântecul-descântec al oarbei. Norii parcă se luau de piept și trăsnetul ne înfiora despicând zare și cutremurând casele. Totul dura cel mult o jumătate de oră, apoi cerul se limpezea și noi ieșeam din ascunziș ca să privim curcubeul ce se lăsa ca un brâu de fecior mândru peste mijlocul cerului. Pierdută într-o existență opacă, oarba își
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se cutremură fantomatic la atingerea mâinilor mele. „Doamne, cum mai sângerează luna”, gândesc îngrijorată. Poate fereastra mea e prea decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
infinit cu ochii deschiși. Am chipul împuținat de timp, fața arsă de soare și pe ochi aceleași aripi. Aripile s-au născut în mine încă din copilărie. Aud glasuri vesele de copii. Sunt tovarășii mei de joacă. Voioșia lor mă cutremură. Tata îmi îndeasă în picioare sandalele noi: “Ca să nu mai suferi!” îmi șoptește și îmi mângâie obrazul cu multă căldură. Arunc, așa cum fac întotdeauna, sandalele peste gard, în tufa de regina-nopții și pornesc desculț, să simt țărâna și ierburile uscate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vânător beat, care îl amenință cu pușca. Urmările sunt tragice: copilul frumos și inteligent de altădată e „masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o victimă - a senectuții.Văduva unui bărbat - moș Dumitrache - fost vătaf pe moșia boierului, soț bun
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
replică. ― Ba da. Iartă-mă. Sperasem, oare, să spună nu? Să nu mă mai simt vinovată? Degeaba, fizic, Îi eram alături. Mintea mea Însă se agăța disperată de băiatul cu ochii verzi. Nu era ca și când laș fi Înșelat? M-am cutremurat, scârbită de acest gând. Nu eram eu fata care Înșeală. Nu puteam fi! ― Alisia, nu ești În apele tale, fu singurul lui comentariu. Era o afirmație cât se poate de adevărată și nu m am chinuit să neg. ― Știu că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mă înconjuraseră, lațurile morții mă prinseseră. 7. În strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu din locașul Lui; El mi-a auzit glasul și strigătul meu a ajuns la urechile Lui. 8. Atunci pămîntul s-a cutremurat și s-a clătinat; temeliile cerului s-au mișcat și s-au zguduit, pentru că El Se mîniase. 9. Fum se ridică din nările Lui și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țîșneau din ea. 10. A plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
și tu! Nu știu. —Ei, ăăăă, poate o linie-două de cocaină... —Cocaină! a spus mama cu răsuflarea tăiată. Părea absolut șocată, iar eu am simțit că-mi vine s-o pocnesc. Nu înțelegea. Făcea parte dintr-o generație care se cutremura de oroare doar atunci când auzea pomenindu-se cuvântul „droguri“. —E mișto? m-a întrebat Helen, dar am ignorat-o. — Nu e așa de rău pe cât sună, am pledat eu. Nu sună deloc rău. îmi doream ca Helen să dispară. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sânii, fără să mi-o scoată încă de tot. Rânjind, și-a pus genunchii pe brațele mele, imobilizându-mă. S-a jucat cu sfârcurile mele, mângâindu-le cu capul penisului în erecție. Cea mai ușoară atingere mă făcea să mă cutremur de dorință. —Acum, am spus eu. —Acum ce? m-a întrebat el cu inocență. Putem s-o facem acum? Ce să facem? Știi tu, l-am implorat arcuindu-mă către el. — Spune „te rog“, a zâmbit el răutăcios. — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Monkstown, a spus ea cu mândrie. Ai fost plecată o perioadă îndelungată, așa că s-ar putea să nu știi, dar Monkstown e un cartier cu mare căutare. E plin de staruri pop. Chris de Burgh locuiește în josul străzii. M-am cutremurat. —Sprâncenele cântătoare? Ei, cu asta s-a dus dracului cartierul! Era imposibil să fie cu-adevărat fericită că e vecină cu el, nu? Sper că nu-l auzi când repetă, i-am dat eu înainte. Ar fi îngrozitor... Când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și-o mai băga mâna pe sub fusta mea...? îGinecologul ei avea o aventură cu una dintre prietenele ei.) —...tot nu-mi vine să cred că m-a internat aici! Cum a putut să facă așa ceva?!... îO supărase Durm’t.) —...mă cutremur când mă gândesc la toate momentele alea când m-am dezbrăcat în fața lui... îCred că era vorba de ginecologul fustangiu. Deși, mai târziu am aflat despre Chaquie niște chestii care mă făceau să cred că se putea foarte bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
castron întreg cu pateuri. Care nu trecuseră prin cuptor. Amintirea asta părea să-i facă rău. — Ți s-ar întoarce stomacul pe dos, a continuat Mike. Pe cuvânt! A înfulecat castronul ăla cât ai clipi... Dumnezeule, l-a completat Stalin cutremurându-se. Parcă era ora de masă la zoo. N-am putut să-nchid un ochi toată noaptea! — Și-acum unde e? am întrebat eu. Nu-mi plăcea felul poruncitor în care fusese evacuat Eamonn. —Habar n-am, a strâns Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tare să-l sun! Dorința asta era aproape de nesuportat. Dar probabil că încă nici nu ajunsese acasă. Asta dacă nu era în pat cu cineva. Poate că exact în clipa aia era în pat cu cine știe ce fată, m-am gândit cutremurându-mă. Poate că tocmai în secunda aia avea orgasm în brațele altei femei. Mi-am dat seama că așa înnebunesc oamenii. Că dacă nu mă controlam, aveam să devin o sonată. Am hotărât că trebuia neapărat să vorbesc cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
palma peste gura deschisă. Noi ne uitam la el, cu ochii măriți de groază. — Iar ea se chinuia să nu țipe, înțelegeți? a reușit Neil să mai spună, cu un zâmbet schimonosit. Ca să nu ne sperie pe noi. M-am cutremurat. —Iar eu încercam să le distrag atenția celorlalți, ca să nu-și dea seama ce se întâmpla, dar asta nu conta. Chiar dacă nu auzeai nimic, simțeai frica plutind în aer. Fruntea îmi era scăldată de sudoare. — Bătăile aveau loc în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oricum. Am încercat să suport durerea. Am reușit să îndur preț de cinci minute, după care am urlat către toți cei din sala de mese: Are cineva vreun analgezic? Mi-au trebuit vreo câteva clipe ca să înțeleg de ce toată lumea se cutremura de râs. M-am dus aproape în genunchi la Celine, care era asistenta de serviciu în noaptea aia. — Mă doare îngrozitor măseaua, am scheunat ținându-mă de falcă. Poți să-mi dai ceva pentru durere? Niște heroină ar fi numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce se întâmplă cu mine. Scoatem afară miezul dintelui. Nervi, țesut, tot tacâmul! a zis el vesel. După care a început să foreze cu entuziasmul cuiva care montează rafturi. Când am aflat ce era pe cale să-mi facă, m-am cutremurat de groază, ridicându-mi umerii până aproape de tâmple. Aveam să suport o durere feroce. Doctorul o să-mi facă o gaură până-n creier, m-am gândit în timp ce stomacul mi se strângea din cauza senzației de vomă. După puțin timp, nervii din toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încât părea absolut normal să trăiești în starea aceea de perpetuă obsesie... Expresia serioasă de pe chipul ei frumos, gravitatea hipnotică a cuvintelor ei redau oripilantul carusel în care fusese prinsă, iadul dependenței de o forță exterioară. Dintr-odată, m-am cutremurat auzind clar gândul care-mi încolțise în minte: Și eu am fost așa. Mintea mea s-a încordat, străduindu-se să nege. M-am înfundat în scaun. Dar cuvintele m-au ridicat, și m-au făcut să mă cutremur iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am cutremurat auzind clar gândul care-mi încolțise în minte: Și eu am fost așa. Mintea mea s-a încordat, străduindu-se să nege. M-am înfundat în scaun. Dar cuvintele m-au ridicat, și m-au făcut să mă cutremur iarăși: Și eu am fost așa. Luptându-mă să-mi recapăt echilibrul, mi-am spus hotărâtă că nu fusesem deloc așa. Dar o voce și mai puternică decât mine mi-a atras atenția că fusesem la fel. Mecanismele mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]