1,698 matches
-
organizațiilor de la care pot obține informații suplimentare sau asistență practică. 5. Statele membre încurajează comunicarea către Comisie a oricăror decizii administrative sau judiciare importante luate pe teritoriul lor în privința litigiilor referitoare la serviciile societății informaționale, precum și la practicile, uzanțele și cutumele referitoare la comerțul electronic. Comisia comunică aceste decizii celorlalte state membre. Articolul 20 Sancțiuni Statele membre hotărăsc sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea lor. Sancțiunile
jrc4582as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89748_a_90535]
-
Persecuția pe motive religioase poate să existe, de asemenea, atunci când astfel de ingerințe vizează o persoană care nu dorește să practice nici o religie, refuză să îmbrățișeze o anumită religie sau nu dorește să se supună, total sau parțial, riturilor și cutumelor legate de o religie. 7.3. Naționalitatea Naționalitatea nu trebuie să se limiteze în exclusivitate la noțiunea de cetățenie, ea incluzând, de asemenea, apartenența la un grup determinat de identitatea sa culturală sau lingvistică sau înrudirea cu populația unui alt
jrc2981as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88136_a_88923]
-
doua liniuță lit. (b) și (c) nu se aplică, dacă perioada detașării nu depășește opt zile. Prezenta dispoziție nu se aplică activităților din domeniul construcțiilor, menționate în anexă. 3. După consultarea partenerilor sociali, statele membre pot decide, conform uzanțelor și cutumelor statelor membre, să nu aplice alin. (1) lit. (c) primul paragraf în cazurile menționate în art. 1 alin. (3) lit. (a) și (b), dacă durata detașării nu depășește o lună. 4. Statele membre pot, conform legislațiilor și/sau practicilor naționale
jrc3032as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88188_a_88975]
-
prezentei directive: 1) "căpitan": persoana care deține comanda navei; 2) "ofițer": un membru al echipajului, altul decât căpitanul, desemnat în această funcție în conformitate cu dispozițiile legale sau de reglementare naționale sau, în absența unei astfel de desemnări, prin acord colectiv sau cutumă; 3) "ofițer de punte": un ofițer calificat în conformitate cu prevederile capitolului II din anexa I; 4) "ofițer secund": ofițerul următor în rang după căpitan, căruia îi revine comanda navei în cazul incapacității căpitanului; 5) "ofițer mecanic": un ofițer calificat în conformitate cu prevederile
jrc5100as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90268_a_91055]
-
de obligația de viză. (8) În cazuri particulare în care se justifică norme speciale privind viza, statele membre pot scuti anumite categorii de persoane de obligația de a deține viză sau pot impune această obligație în conformitate cu dreptul public internațional sau cutumă. (9) Pentru a asigura o administrare deschisă a sistemului și o bună informare a persoanelor în cauză, statele membre ar trebui să comunice celorlalte state membre și Comisiei măsurile pe care le iau în temeiul prezentului regulament. Din aceleași motive
jrc5219as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90387_a_91174]
-
lui și îl îmboldește să spună mai multe despre cum e la Viena, Paris și Leipzig. „Eu nici măcar din plasa asta n-am ieșit”, mărturisește băiatul, întregind tabloul „anomic”: un rob „țigan”, căruia i se refuzau, prin lege și prin cutume, cele mai elementare drepturi, văzuse mari orașe ale Europei, iar el nici măcar în alt ținut nu fusese. În acea seară, la han, Ioniță e cel care îl roagă pe taică-su să-i dea drumul lui Carfin, dacă tot nu
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
(în limba rusă: Русская Правда) este o compilație de vechi cutume ("lex barbarum") slave, realizată in perioada secolelor al IX-XII, inițiată in cnezatul Kievului și continuată în cnezatele succesoare acestuia. Apariția în formă scrisă a pravilei în cursul secolului al XI-lea este datorată cneazului Iaroslav I cel Înțelept. A doua
Pravila rusă () [Corola-website/Science/301067_a_302396]
-
cu studiul medaliilor. Substantivul românesc numismatică este împrumutat din , care, la rândul său își are originea în substantivul din , iar în genitiv singular "numismatis", „monedă”. Substantivul latinesc "numisma", "numismatis" provine din greaca veche "νόμισμα", transliterat: "nómisma", care avea sensul de „cutumă”, „obicei”, „regulă”, iar apoi „monedă având curs legal”. Acest cuvânt "nómisma" este un derivat al vechiului cuvânt grecesc "νόμος", transliterat "nómos", cu sensul de „lege”. </br> Invenție foarte veche, originea monedelor este totuși imposibil de situat geografic și de datat
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
instituționalizarea unor modalități unanim acceptate și utilitate de membrii comunitari. În acest mod coeziunea internă a comunității a crescut constituindu-se ca primă etapă în evoluția către formal a viitoarei obști sătești cu o structură funțională proprie în cadrul căreia abișnuințele, cutumele, datinile etc. vor sedimenta tradiția - acest adevărat zeu păgân ce va polariza practicile tuturor membrilor. Cum însă, aspectele economice au un rol bine definit în menținere a funcționalității sistemului social, toate aceste mutații au evenit în funcție de ritmul și gradul transformărilor
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
de păduri pentru a fi redate agriculturii și păstoritului. Lemnul uneori l-au transformat în cărbune, pe care o parte l-au comercializat în orașele în curs de industrializare. De aici a rezultat numele de Cărbunări. Satul se conducea după cutume proprii, puterea decizională a obștii manifestându-se prin Consiliul bătrânilor. O deosebită importanță a avut în aceste zone de pe valea Arieșului mijlociu organizarea agrară și pastorală. Oamenii au înțeles de timpuriu că pe solurile sărace producția de cereale depinde de
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
semnificativ faptul că dobridorenii au refuzat programatic să participe la mișcări sociale. (În 1907 au folosit Tabia pentru a apăra liniștea cătunului de „moțățăienii” și „risipicenii” răsculați care amenințau să dea foc conacelor din Dobridor.) O etică sui-generis alcătuită din cutume severe și controlată prin teama de „gura satului” întreținea relații interumane de o moralitate excepțională. Țăranii din satele învecinate recunoșteau acestă moralitate aparte și vorbeau cu admirație despre „cinstea dobridorenilor”. Valoarea fundamentală era, întradevăr, „cinstea” - noțiune care desemna sintetic aproape
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
și profanarea mormintelor erau pedepsite cumplit: vinovații erau alungați definitiv din comunitate. În afară de „rușinea de a a ajunge în gura satului” acționa „spaima de a ajunge de râsul lumii”. Ironiile, bășcălia, batjocura și satira veninoasă adresată celor care încălcau vreo cutumă domestică erau chiar mai eficiente decât moralitatea pioasă. Astfel încât erau preferabile „bunul simț”, respectul, onestitatea și mândria de a fi considerat „om-de-cuvânt” și „om-ca-lumea”. Ele păreau a fundamenta - pentru orice moșnean care își educa și își creștea copiii strict pe
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
comunist a decis colectivizarea satului. Sătenii s-au opus cu îndârjire dar represiunea a fost extrem de violentă și totală. Mulți dobridoreni au pierit în închisorile comuniste, alții s-au sinucis, alții au părăsit satul. Ulterior s-au destrămat toate cutumele și morala proverbială a dobridorenilor a dispărut. După decembrie 1989 s-a încercat cu timiditate reînnodarea tradițiilor culturale cu mijloace noi Unul dintre monografii Dobridorului, incitat de opinia unanimă a sătenilor că se trag toți din „vița nobilă” a Fraților
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
tatăl său, Henric al III-lea, îi dăduse Irlanda, comitatul de Chester, pământurile regelui din Țara Galilor, insulele anglo-normande și Gasconia. În zadar a încercat Eduard -pe vremea când nu era decât lordul Eduard și comite de Chester- să impună galezilor cutumele engleze; ei se revoltaseră și-l învinseră. Tânărul Eduard ieși ruinat din acel război, dar făcuse cunoștință cu metodele de luptă ale galezilor, cunoscuse valoarea arcașilor lor, înarmați cu arcuri lungi, de o forță și o pătrundere mult mai mari
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
regele îi dădu fiului său Eduard, născut în Țara Galilor și crescut de o bonă galeză, titlul de Prinț de Wales, devenit de atunci titulatura fiului cel mai vârstnic al regilor Angliei. Cu toate că din acel moment au fost introduse legile și cutumele engleze, principatul rămase în afara regatului și nu trimitea deputați în parlament. Abia în secolul al XVI-lea, Henric al VIII-lea făcu din Anglia și Țara Galilor un regat unic (Actul de unire: 1536). Învingător al celților din Țara Galilor, Eduard I
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
existența lui de către un monarh diabolic. În multe din legendele arătate (nu și în Biblie) doar un singur prunc a supraviețuit. Această temă arhetipală a copilului abandonat apelor unui fluviu este și ea binecunoscută istoricilor religiei, ea fiind chiar o cutumă antică: dacă fluviul lasă copilul abandonat în viață, înseamnă că acesta este destinat a fi un erou. Povestea spune că o Ioheved, o femeie din sămânța lui Levi născuse soțului ei, Amram ben Kehat, un copil pe care l-a
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
Aquitaniei a fost pusă și în termeni feudali. Deși referirile la Aquitania ca „fief” al regelui Franței aveau un caracter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o formațiune statală cu o istorie și tradiții de guvernare proprii, cu propriile legi și cutume, etc., deci nu un „domeniu feudal” - avocații regelui Franței puteau acum invoca noile norme feudale pentru a justifica, în anumite condiții, confiscarea ducatului. Este ceea ce s-a întâmplat în 1294, când Eduard I al Angliei a fost citat de Filip
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
reuși să convertească mentalitatea acestuia spre Tradiție și sacru; de aceea, la 5 martie 1930, după moartea soției, a părăsit definitiv Franța, stabilindu-se pentru tot restul vieții la Cairo, în Egipt. Din acest moment va adopta toate riturile și cutumele musulmane, fără a-și abandona funcția universală. În 1934 s-a căsătorit cu Fatima, fiica cea mare a șeicului Mohammad Ibrahim. Au patru copii, două fete și doi băieți, ultimul născut dupa moartea lui Guenon. Deși "sihăstrit" în Egipt, Guenon
René Guénon () [Corola-website/Science/298917_a_300246]
-
juridice, morale sau unor tradiții consacrate. Erau trei tipuri de legitimitate emise de Max Weber: legitimitatea rațională, realizată prin raportarea la anumite reguli fixate legal sau prin acord politic; legitimitatea tradițională, prin care puterea era acceptată deoarece ce conformă unor cutume fixate treptat în timp și legitimitatea carismatică, puterea fiind acceptată datorită unor calități speciale al persoanei sau dinastiei care o exercită. Pentru a-și legitimă puterea, monarhii au utilizat o varietate de mijloace. Afirmarea dreptului dinastic ce era menit să
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
în preislam sensul de "cărare ce duce la o oază", așadar singura cărare care-i garanta viața celui ce-o urma) este legea islamică ce cuprinde totalitatea poruncilor lui Dumnezeu, așa cum au fost ele păstrate în Coran și în Sunna (Cutuma, bazată pe "hadīth"-uri) sau deduse, uneori, prin alte mijloace (vezi mai jos "Ramurile islamului"). Erudiții musulmani au elaborat o știință numită "fiqh" (jurisprudența islamică) referitoare la shari'a prin care se încearcă găsirea unor răspunsuri la toate problemele vieții
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
lui precum și prin siguranța părerilor emise de către autor, păreri care se bazează pe texte riguros controlate, manualul lui Stoicescu poate fi considerat ca una dintre cele mai sigure călăuze pentru studiul dreptului roman. A susținut ideea continuității dreptului roman în cutuma juridică românească în lucrările "La magie dans l'ancien droit roumain, Rapprochement avec le droit romain" (1926), "L'influence du droit romain sur le droit civil roumain" (1935). A devenit membru corespondent al Academiei Române (23 mai 1936) și membru al
Constantin C. Stoicescu () [Corola-website/Science/307167_a_308496]
-
expresie argotică a limbii române: Numele de "ort" a rămas în română în sintagma "a(-și) da ortul popii" (echivalent pentru „a muri”), o aluzie la banul ce se pune(a) în mâna mortului ca să-și plătească vămile văzduhului. Această cutumă este un relict al vechiului obicei păgân de punere a unui obol sub limba proaspeților decedați, întâlnit și în Grecia Antică.
Ort () [Corola-website/Science/308665_a_309994]
-
putut fi judecate la rândul lor. Este, însă, obișnuit ca forțele armate ale unei țări civilizate să furnizeze soldaților ghiduri detaliate privind ceea ce este permis sau nu potrivit codului militar respectiv. Acestea conțin și obligațiile în baza tratatelor internaționale și cutumele războiului. De exemplu, la procesul lui Otto Skorzeny, apărarea acestuia s-a bazat pe manualul publicat de ministerul american al apărării, din 1 octombrie 1940, și din manualul soldatului american. Dacă un membru al forțelor armate încalcă propriul cod militar
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
și personalitatea inculpaților s-au păstrat. Sentințele capitale au fost executate la 16 octombrie 1946 prin spânzurare, prin metoda de cădere standard și nu prin cădere lungă. Judecătorii francezi au propus folosirea unui pluton de execuție pentru condamnații militari, potrivit cutumei sentințelor pronunțate de curțile marțiale, dar Biddle și judecătorii sovietici s-au opus. Aceștia au susținut că ofițerii își violaseră etica militară și nu erau demni de moartea, considerată demnă, în fața plutonului de execuție. Prizonierii condamnați la închisoare au fost
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]
-
fost că unele tratate nu fuseseră semnate de puterile Axei și că, în consecință, nu erau obligate să le respecte. Această problemă a fost tratată în judecarea crimelor de război și a crimelor împotriva umanității, care conține o extindere a cutumelor: ""Convenția de la Haga din 1907 stipula explicit că intenționează 'să revizuiască legile generale și cutumele războiului,' cărora astfel le recunoștea existența, dar până în 1939 aceste reguli trecute în Convenție erau recunoscute de toate națiunile civilizate, și erau privite ca fiind
Procesele de la Nürnberg () [Corola-website/Science/307581_a_308910]