6,404 matches
-
modelul personajului este doctorul Avram Steuerman, prieten apropiat al scriitorului), oscilează între simpatia accentuată pentru Elena Movilă, soția marelui proprietar Matei Movilă - pornire care îl face să fie ispitit de gândul convertirii la creștinism -, și obligațiile pe care se simte dator să și le asume în raport cu propria identitate etnică. Rămâne din aceste pagini, pe care vremea nu le-a cruțat, tabloul, reușit mai ales în detalii, al societății ieșene de la 1900: descumpănirea ultimilor mari boieri, care se simt amenințați de evoluția
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
doi, întrucât el funcționează cumva insidios. Desigur că, pe de altă parte, putem explica faptul de mai sus nu ca pe un scenariu rațional deliberat, ci și în termeni de afecțiune puternică reciprocă și de principii morale. (Băiatul se simte dator, și în numele reciprocității, să-i returneze serviciile și sacrificiile făcute.) 6.2.4. Planificarea familială și costul copiluluitc " 6.2.4. Planificarea familială și costul copilului" Un domeniu cu totul important al luării de decizii în cadrul cuplului conjugal este cel
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cetățeni ai Sienei, în strai măreț,/ se înfuriară foarte:/ «Acesta nu-i Dante, nu poate fi Dante,/ Aduceți-l pe Dante!»/ Cel de pe măgar se ridică în șa./ Strigă și el după puterea lui:/ «Nu-i vită omul ci-i dator să aducă lumină lumii/ și să alunge ceața!»/ Mândrii cetățeni ai Sienei, în strai măreț,/ izbucniră în râs.” Consecința cea mai directă este un regim schizoid, vital și în același timp traumatic pentru respirația poemului. Schizoidia este explicitabilă printr-o
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
reciprocitate; astfel, dacă cineva face un bine unei alte persoane, aceasta se va simți motivată să facă, la rândul său, același tip de gest. Mai precis, dacă într-o negociere cineva face primul o concesie, cealaltă parte se va simți datoare să aibă o astfel de conduită de reciprocitate. În sprijinul acestei idei putem aduce și experimentul efectuat de către Milgram în 1963 (apud Hayes, Orrell, 2003) în metroul din New York, unde 50% dintre cei cărora li s-a cerut să cedeze
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
complet neinteresat de orice angajament ce iese din linia automulțumirii: un ideal a cărui existență de-acum se încheiase. Totuși, unii cercetători acordă felului de a scrie al lui Sidonius o semnificație mai profundă, ca și cum el s-ar fi simțit dator să apere cultura și civilizația în care trăise și care era amenințată de barbarii ce îi înconjuraseră din toate părțile pe romanii din Gallia. Sidonius se consideră ultima verigă a unei tradiții care urcă pînă la marii poeți din epoca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului • Virusul banului a pustiit mai multă lume decît toate epidemiile luate la un loc. • Singura trăsătură umană a monedelor este că au două fețe. • Bunul nostru cel mai de preț este... banul. • Dacă ești dator vîndut, nu te cumpără nici un câine. • Cine-și vinde sufletul pentru arginți, probabil că și-a ieșit din minți. • Blana leopardului valorează mai mult decît leopardul însuși. • Foamea de bani îi chinuie și pe... milionari. • La solduri, atracția principală sunt
GÂNDURI REBELE (12) – DESPRE BANI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381290_a_382619]
-
artistice. În concepția lui, estetica nu trebuie să propună formule artistice, ci doar să le constate și să le explice pe acelea care există și să le critice numai atunci când nu corespund orientării generale a progresului social. Critica literară este datoare a semnala orice îndepărtare a operei de artă de adevărurile psihologice și științifice predominante în epoca respectivă. O bună parte a lucrării Principii de filosofia literaturei și a artei este rezervată istoriei esteticii - cea dintâi încercare de acest fel care
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
îngenunche sub evanghelie până la sfârșitul [cititului]. După ce cei de față sărută pe mort, vin și ele ca să-l sărute și plâng cu respect”32 -, profesioniste ale lamentației - angajate (de familiile avute; la oamenii de jos [observa De la Croix] „femeile sunt datoare să vină cu rudele lor să bocească lângă mort și să-și smulgă părul...” 33, căci bocetul, ca formă a discursului funebru și a dialogului între cei vii și cei morți, ar fi trebuit să exprime o stare sufletească acută
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și cei morți, ar fi trebuit să exprime o stare sufletească acută), pentru a da expresie durerii generale, Weismantel a băgat de seamă că aceste bocitoare-și împlineau obligația doar când se simțeau supravegheate: „[...] plătesc femei din afară care sunt datoare să bocească, stând tot timpul lângă mort, și până la groapă și tot timpul cât stă în coșciug în casă ele nu contenesc să plângă când mai e cineva de față. îndată ce nu mai e nimeni lângă ele se așază jos
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și creștinul Ioan Costandin Băsărabŭ voevod i g(o)sp(o)žda ego Mariia; Ioanŭ Antonie voevod; jupan Neagul post[elnic], slivn Antonie Voevod și tată luminatei do(a)mnei Maria”70. între responsabilitățile ce le reveneau văduvelor (care erau datoare - notează Simion Florea Marina, consemnând un obicei popular - să-și jelească bărbatŭ vreme îndelungată, să se abțină de la participarea la divertismente și să-i facă pomeni defunctului în ziua a treia, a noua, și a patruzecea după moarte, după șase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zice împăratul sau domnul, atunce poate mai nainte, până n-au trecut acel an de jale, să se mărite”) derivând dintr-un motiv moral - considerația, (vizibilitatea doliului pentru comunitate trebuia asigurată) față de defunctul soț: „iară a doa că ce iaste datoare, pentru cinstea bărbatului ei, să jelească”. Bizantinii au preluat această interdicție (și impunerea „anului de doliu”) un timp ritual al doliului, un „timp suspendat”107, din legislația romană (romanii dictau pedepse ifamante văduvelor care se recăsătoreau în anul de doliu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ai secolului al XVII-lea (18 februarie 1633), un anume Dumitrașco Mihul, declarând că toate bunurile testate îi aparțin și nu sunt grevate de datorii („ce am și de la tatăl mieu, Dumnedzămi-l pomenească, și de la înma mea (și nice sânt dator nemănui nice un ban”), le lasă soției sale. „Iar printr-ace’ia, eu las, după datul sufletului mieu, câte ocine am și eu și câtă agonisită am eu și bucate, toate să fie giupânesei mele, Antemiei...”. La fel, câțiva ani
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu bucatele mele”), să corecteze unele nedreptăți făcute de acesta în timpul vieții (jupâneasa Grăjdana - pomenită mai sus -, văduva fostului mare sluger Buzinca a dat înapoi Mânăstirii Malamar moara de apă de la Vodânân, răpită călugărilor cândva de soțul ei). Văduvele erau datoare să multiplice semnele depuse spre iertarea păcatelor celor morți (precum jupâneasa Slavna, văduva banului Hamza, care, în 1535, dăruia Mănăstirii Glavacioc satul Scârești și sălașele de țigani care îi dădeau dreptul să-l îngroape în mănăstire pe soțul ei; la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
doamna sa, cât să deschiseră poarta mare despre doamnă-să, ci care mergea despre poarta aceia să folosiia multu”. N-au fost deloc puține împrejurările în care Doamna - mai cu seamă văduvă (șefă, uneori, a unui centru de putere ocult) - „era datoare să se amestece, să intervină, fiind văzută slobod, vorbind, hotărând și poruncind. Anume, de câte ori soțul ei era dus, în cercetarea țării, în primblări, la hramuri, în călătorii sau în războaie și nu numea - cum se făcea desigur totdeauna în lumea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ireștii și Drăgăneștii și Copăcelul jumătate și țiganii anume: Lera i Burtea i Danciul cu țiganca lui i Stan i Pătru. Pentru că aceste mai sus zise sate și țigani au fost drepte ale lui Stan pârcălab. Apoi, el au rămas dator doamnei Dospinei aspri 6000. Iar nepotul lui Stan pârcălab, anume Stan, el s-au așăzat cu doamna Dospina de a să bunăvoie și le-au dat moșiile ce s-au mai zis mai sus și țiganii...”. Și Alexandru Vodă Iliaș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se amestece cu nimic”) - menite să le „așeze” temeinic ca stăpânitoare ale averilor. Nu era deloc ușor pentru văduve să-și îndeplinească obligațiile ce le reveneau în raport cu averea moștenită (sau asupra căreia primeau dreptul de uzufruct) și pe care erau datoare să o conserve mai ales pentru copii (doar dacă aceștia lipseau, acea parte din averea bărbatului, pe care o primea văduva [care păstrase anul de doliu] - împreună cu zestrea -, revenea părinților). Vânzări și cumpărări Nu este deloc exclus ca „activitatea comercială
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
datoriilor. Și nu este vorba doar de succesiunile desființate prin confiscarea averii. Frații Miron și Velicico Costin (omorâți în decembrie 1691 din dispoziția Voievodului Constantin Cantemir, care a aflat în cei doi fii ai hatmanului Iancu niște opozanți) au murit datori (pe ale lui Miron Costin nici fiul său, cronicarul Nicolae Costin, nu le-a putut achita). Soția lui Miron Costin, Elena, fiică lui Ion Movilă, nepoata Domnului Simion Movilă (zestrea ei îl va îmbogăți pe cel întors din pribegie), răposase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Românești a murit (înainte de 25 martie 1620, când își făcea testamentul), neavând copii (de aceea bruma de avere va ajunge la un nepot), fără să poată să justifice situația financiară în fața lui Gavril Vodă Movilă. Mai mult i-a rămas dator „ughi mulți”. Voievodul a îngăduit ca mai multe sate ce aparținuseră vistierului să se răscumpere însușindu-și cei 150 de galbeni plătiți, ca despăgubire. Afaceri proaste încheiate cu alți boieri sau cu negustori ori o rea „chiverniseală” făceau să apară
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei și să-și ție satele și moșiile și tot ce va avea, cu bună pace. Așijderea și slugile ei căte au avut, le-au făcut cărți de milă ca să slujească acei case pănă vor fi”), văduvele boierilor care mureau datori (cum s-a întâmplat și cu marele logofăt Antiohie Jora, nepot al marelui vornic Gavril Costachi și însurat cu Ecaterina, fiica soției lui Grigore Ghica) își zălogeau averile pentru a achita acele sume de bani, dar nu scăpau de presiunea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împrumuturile). Și în Moldova lucrurile stăteau la fel. Velișco Costin, mare hatman (uneltitorul contra lui Constantin Cantemir, care a poruncit să fie ucis - în 1691 - lângă fântâna Curții Domnești din Iași sub privirea scrutătoare a lui beizadea Dumitrașcu), a murit dator (deși Vodă îl declarase corupt, spunând că a luat mită de la Antiohie Jora), aruncând însă responsabilitatea asupra Domnului. Și-a lăsat urmașii (a fost însurat de două ori; întâi cu Catrina, fiica marelui vornic Toma Cantacuzino, și apoi cu fata
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
politici, de vreme ce pe Gheorghe Ursu - sau Ursachi -, un grec ajuns mare vistier și însurat de trei ori - cu Ilinca, fiica hatmanului Gheorghe Coci, cu Maria, descendentă a marelui vistier Iordache Cantacuzino, și cu Alexandra, fata vornicului Dumitrașco Șoldan -, găsindu-l dator 140.000 de taleri negustorului Balaban i-a scos averea la mezat - căci zisul grec îi uneltise mazilirea - și l-a închis: „l-au dezbrăcat cu pielea și l-au legat la stâlp în ger, fiind iarnă; de la carele, țându-l
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o primise moștenire nu de la tatăl ei (cum credea C. Gane 571), ci de la Doamna Tudosca, mama ei. Vremurile în anii ’80 ai secolului al XVII-lea (când s-a întors în Moldova Ruxandra, căci Duca Vodă se simțea încă dator față de urmașii protectorului său; pe Ruxandra Duca Vodă a ajutat-o când a avut niște procese cu vecinii - spun C.I. Andreescu și C.A. Stoide într-un studiu din 1937 la care voi mai apela - ori scutindu-i satele de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pe parcursul acestei lucrări voi cita de câte ori va fi nevoie situații În care cele mai mici doze dintr-un medicament s-au dovedit a fi uneori de o eficiență neîntârziată, În timp ce În alte situații efectele lor au fost nesemnificative. Mă simt dator să mărturisesc că, În majoritatea cazurilor tratate pe cale homeopatică, rezultatele n-au fost favorabile; acest fapt m-a făcut să cred că dozele mai mari ar fi fost mai eficiente. Pe de altă parte, ar fi fost lipsit de Înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Printre familiile care și-au afirmat Încrederea În iscusința mea medicală s-a numărat și cea a domnului Shabert. Stăpânul casei a lucrat pe vremuri ca traducător din limba engleză. Pus În situația de a Îngriji doamne vârstnice, medicul este dator să se Înarmeze cu multă răbdare; rog astfel pe cititor să aibă Îngăduința de a parcurge următoarea relatare ce reproduce spusele doamnei Shabert. Povestea ei Începe așa: „O tânără grecoaică mi-a Înjunghiat fiul cu un stilet; și În clipa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
citește o disperare fără margini, formulată și altfel, în frazele pe care le adresează cuiva, un personaj nevăzut. Vorbele capătă, deodată, altă rezonanță decât cea obișnuită, și Moromete pare profetul unei cauze iremediabil pierdute: „Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că rostul ăsta cine știe ce s-o alege de el! Că tu vii să-mi spui că noi suntem ultimii țărani de pe lume și că trebuie să dispărem. Și de ce crezi tu că n-ai
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]