1,556 matches
-
Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva a tot ce se află între cer și pămînt. Totul este dizolvat în nimic cu excepția egoismului. Ironistul privește totul ca deșertăciune, în afară de el însuși (Skrifter,XIII, p. 332). Socrate dezagregă viața spirituală grecească (ibidem, p. 338), fără să pună ceva în loc. Dar este de părere Kierkegaard Socrate era îndreptățit s-o facă, pentru că, în esență, vremea culturii grecești trecuse. Dimpotrivă socoate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în palate trădare; și legătura ruptă,-ntre tata și fiu. Ticălosul asta al meu se potrivește cu prevestirile: iată fiul împotriva tatălui. Regele se abate de la calea firească, iată tatăl împotriva copilului. Vremurile noastre cele bune s-au trecut. Intrigi, deșertăciune, trădare, si toate dezordinile ruinătoare ne urmăresc tulburîndu-ne pînă la mormînt. Găsește-l pe ticălosul ăla, Edmund, n-ai să pierzi nimic, fă-o cu toata grijă. Și nobilul și credinciosul Kent surghiunit; vină lui cinstea. E straniu. (Iese) EDMUND
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
tanti Xue, mama lui Baochai, Podoaba prețioasă, pe care mama sa ar fi vrut s-o vadă la Curtea împăratului ca favorită. Cu Baochai, Podoaba prețioasă, tânărul Baoyu se va căsători fără să o iubească, dezamăgit de viața plină de deșertăciuni. Alte prezențe feminine sunt: Po Lahuo, una dintre favorite ce sfida eticheta, multe slujitoare, unele, favorite. Bolnav, Baoyu (pierduse nestemata) se însănătoșește, se căsătorește cu Baochai, o rudă săracă, la impunerea tatălui. Destinul lui nu este viața domestică, de aceea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument pentru faptul că nimic nu are sens și că orice act se absoarbe în vanitatea lumii. Dacă este resimțită ca provocare, șansă și prilej, atunci ea poate fi folosită ca argument pentru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care tânăra fată îl ține în poala sa, precum capul unui iubit. Expresia fetei este tulburătoare, păstrând în ambiguitatea ei o frontieră fragilă între voluptate și suferință. Corporalizează ea întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tuturor registrelor limbii). Principalii reprezentati ai realismului („secretari ai realității”, cum le zice Balzac), În literatura europeană și americană, sunt: Stendhal („Roșu si Negru”), Honore de Balzac („Comedia umană”), G. Flaubert („Doamna Bovary”), Charles Dickens („Marile speranțe”), W. Thackeray („Bâlciul deșertăciunilor”), N. V. Gogol („Mantaua”), F. M. Dostoievski („Crimă si pedeapsă”), L. N. Tolstoi („Război și pace”), A.P. Cehov („Livada cu vișini”), H. Ibsen („O casă de păpuși”), M. Twain („Prinț și cerșetor”) și alții. În literatura română, pătrunderea realismului s-a realizat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]