1,965 matches
-
Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i priiește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemînă, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână, {EminescuOpIV 391} Sau de-un deșert atârnă în lume a ta soartă Și nu știi cum deșerții prin lingușiri se poartă Sau nu poți ști... Atuncea de ce folos e ție C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie, Că ești podoabă scumpă în lume orișicui, Podoabă ce nu-i trebue în lume nimănui? Virtutea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fuge spumând opri-l-ai, Alintîndu-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber ce cu sute de șerpi în creștet Ca ș-al furiilor, esalează ciumă Pe când spume fac și venin tustrele Limbile gurii. Chiar Ixion, Tytios chiar în silă Au zâmbit, deșartă rămas-au urna, A lui Danau fiici auzind cîntarea-ți Fermecătoare. {EminescuOpIV 401} Lyde-asculta crimele-acelor fiice, Căci pedeapsa lor e să umple vasul, Ce de-apururi fără de fund se scurge - Soarta-ndelungă Urmărește crimele mari în iad chiar; Căci păcat mai nelegiuit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-a minții sale rază. Giafer Vizirul l-asfințitul serii I-arată ale vieții vii mizerii. Nu de războaie, chin și crudă moarte - De-adîncul gol al inimei te sperii. Deci într-o seară-ajung mergând departe Pe uliți strâmte și prin pieți deșarte, Sub zidul unei case vechi și negre, Cu trepte scunde și cu ușe sparte. Aud din întru țipăt și suspine, Aud cum unul bate pe-oarecine, Iar cel bătut țipa strigând mai tare: "Te rog, bătrâne, dă, mai dă în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră-i nu răsare "Să-ți oferim coroana, căci legea ne prescrie {EminescuOpIV 415} Ca peste-un an nici tronul deșert să nu rămâie, Nici văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochiul tău întunecat Atunci îl împle plânsul, Iar ale vieții valuri bat Călătorind spre dânsul. {EminescuOpIV 443} Și dau cadențe de nespus Durerii tale lunge, Pe când luceafărul e sus Ca să nu-l poți ajunge. Zâmbește trist cu raze reci Speranțelor deșarte: În veci iubi-o-vei, în veci Va rămânea departe. Ș-a tale zile-or fi cum sunt Pustii ca niște stepe; Iar nopțile de-un farmec sfânt Ce nu-l mai poți pricepe. {EminescuOpIV 444} ȘI OARE TOT N-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
habar n-are. 22. Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui." $15 1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul, și a zis: 2. "Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă? Sau să-și umfle pieptul cu vînt de răsărit? 3. Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic și prin cuvîntări care nu slujesc la nimic? 4. Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu, nimicești orice simțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
32. Este dus la groapă și i se pune o strajă la mormînt. 33. Bulgării din vale îi sunt mai ușori, căci toți oamenii merg după el și o mulțime îi merge înainte. 34. Pentru ce dar îmi dați mîngîieri deșarte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?" $22 1. Elifaz din Teman a luat cuvîntul și a zis: 2. "Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înțeleptul nu-și folosește decît lui. 3. Dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
în raport cu ființa mea proprie când mi-o gândesc, sau mai bine când, prin o dispozițiune deosebită, sunt silit a o gândi deosebită de regi și de curte, de toată greutatea pozitivă care apasă * o asemenea zidire... Văzînd-o *, mi se pare deșartă, ca și când regele ar fi murit, ca și când suflarea rece, uscată, eternă a morții ar trece prin acele hale mărețe. Când privesc un râu cu licăruirea lui unduită *, o stradă cu case nalte și cu ferestrele-nchise și o lună rece și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
trebile altuia. Nelipindu-se de mândrie, nici de slavă. Iubirea de argint i se pare o nebunie, desmierdarea o batjocură arătată, pisma o nimică, trândăvirea un păcat. Apucată fiind la laudele ziditorului, limba sa nu-și slujește a grăi vorbe deșarte. Fiind făr' de întristăciune și făr' de mânie, nu se vede nimic care să nu-i placă. Având vorbă cu mințile cele frumoase a celor vechi, se vede slobod de necazurile acelor de-o samă cu dânsul. Treaz și prostatic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a cumpăni vremea și privește statele vieții sale urzite cu fir și cu mătase. Răspondenția sa o are cu ceriul, la care gândurile sale îl {EminescuOpXV 579} poartă neîncetat. Nu are nici o dorire de lucrurile acestei viețe, pentru că o cunoaște deșartă; nici ohtează făr' numai pentru cele cerești la care-și hotărăște toate dorințele sale; și, în scurt, așteaptă moartea făr-a o dori și făr-a se teme de dânsa. PENTRU VIN Cu adevărat, că zama viței este un adipoton împrotiva mîhniciunei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mult decât suficient trecând prin spălătoria vieții. Sătui de risipă și încărcați de patimi pârjolite, au plecat înspre cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai lungi ca orice închipuiri; fantomatice liniști dintr-un apus indicibil, franjurat în culori
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
O istorie de neînțelegeri dureroase Istoria intelectualității catolice este încărcată de suferințe generate de prea multă prezumție. Ispita fundamentalistă și integralistă a produs victime. Ispită exprimată prin afirmația: «Fără filosofia mea credința nu-și găsește temeiul, este doar o poveste deșartă» și în afirmația: «Credința este interpretarea pe care o dau eu despre credință». Erau serios motivate acuzele aduse lui Blondel? Ce s-a câștigat prin lupta dusă pe scară largă împotriva catolicilor kantieni germani, și nu numai, ai sec. al
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
lasă înșelată, iar puritatea credinței lor este compromisă»; și din motiv că 2): «revin științelor filosofice competența să apere cu solicitudine adevărurile revelate și să se opună celor care le atacă». Dar, care filosofie este filosofie sănătoasă și nu filosofie deșartă?; care filosofie poate cu adevărat să funcționeze ca «gard al viei» sau baricadă a credinței? Ei bine, acest turn al credinței trebuie aflat în Scolastică, care, așa cum a spus Sixt al V-lea, «este deosebit de necesară pentru a întări dogmele
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
conturează ideea imposibilității existenței unui contract mutual între om și zeu. Mai rezervat, Tucidide credea că, în principal, criza socială și politica sunt cauzele care conduc la creșterea superstiției în rândul oamenilor. Când lucrurile merg prost, masele recurg la speranțe deșarte date prin oracole și preziceri"32. Din această perspectivă, practicarea divinației, în orice împrejurare, n-ar fi decât expresia unei societăți care suferă din punct de vedere material și moral. Acest punct de vedere nu este însă împărtășit de Aristotel
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
astfel: 1. Numărul mare al subiecților care practică divinație sau apelează la ea ar putea duce cu gândul la o societate aflată în plină criză a valorilor. Divinația apare astfel ca o manifestare deviantă a unei societăți bolnave: șarlatani, iluzii deșarte, speranțe irosite, risipă de timp, bani și energie; 2. Totuși, același număr crescător poate fi și argumentul că lumea modernă nu trăiește sub semnul unei contradicții: tehnică, știință versus magie, divinație, vrăjitorie. Ele sunt percepute ca două fațete ale uneia
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Houyhnhnmi obsesiv de cinstiți nu au vitalitatea locuitorilor din Lilliput și Brobdingnag și par să-i confirme lui Francis Bacon (1861a: 377-378) întrebarea retorică: Se îndoiește cineva că, dacă ar fi să se scoată din mintea oamenilor părerile false, speranțele deșarte, viziunile greșite și imaginația, precum și alte asemenea, ar rămîne doar sărăcia melancoliei, indispoziției și nemulțumirii de sine? Bok (1978:18) face aluzie la o situație intermediară în care, afirmă ea, "un anumit nivel de sinceritate a fost întotdeauna considerat esențial
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
stăpân: pur intermediar. Între pământ și univers", spune el. Așa cum fusese, am văzut, între vii și morți. Dar acest rol de mijlocitor pare să nu fie lipsit, la artist, de o anumită ștergere, de o difuză senzație de insuficiență. Gloria deșartă a "purului" poezia pură, vizualitatea pură, arta pură nu i se potrivește deloc, trebuie să se amestece în ceva mai puternic decât el. André Gide își asuma un risc serios susținând că "opera de artă trebuie să-și găsească în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mult). Imaginea TV este un mod de a vedea imaginea TV, care exclude vederea vederii. În afară de cazul în care întorci butonul. Inaptitudinea pentru negare va forma spirite pozitive, deschise spre partea bună a lucrurilor, privind lumea în față, fără negativitățile deșarte de odinioară. Atenți la mediul lor apropiat, preocupați de echilibrul lor privat, tați și soți buni. Dar și spirite conservatoare, mai puțin dispuse să schimbe lumea cât să-și facă un loc în ea, conduse la un scepticism de bună
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca pe un adevăr dincolo de îndoială, a dobândi puterea ei și în a primi și a mărturisi tot ceea ce învață Biserica despre Dumnezeu Cel veșnic viu și credința în El. Definiția credinței „Credința, pe care o hulesc elenii, socotind-o deșartă și barbară, este acceptare de bunăvoie, este consimțământ al cinstirii de Dumnezeu, este încredințare a celor nădăjduite, dovedire a lucrurilor nevăzute, după cum spune dumnezeiescul apostol, că mai ales prin aceasta au primit mărturie cei de demult (Evr. 11, 1-2). Dar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
23.4., în PSB, vol. 5, p. 126) „... conducându-și sufletul bine ascultător și bine strunit pe căile virtuții și dezlegându-se pe sine în chip curat de lanțurile vieții acesteia și eliberându-se de robia celor de jos și deșarte, pe de altă predându-se întreg credinței și vieții după Dumnezeu, va cunoaște limpede că acolo unde este dreapta credință și viața neîntinată, acolo este și puterea lui Hristos, ...” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
au înfrânt puterea arzătoare a focului și au trecut prin el nevătămați; și au călcat pe spatele mării și au ajuns la uscat. Și toate sunt mai presus de fire și potrivnice modurilor cunoașterii și au dovedit-o pe aceasta deșartă în toate modurile și legile ei. Ai văzut cum păzește cunoașterea hotarele firii? Și ai văzut cum se ridică credința mai presus de fire și-și face acolo calea călătoriei? Metodele cunoașterii au cârmuit lumea cinci mii de ani, sau
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
omul n-a putut să-și ridice nicidecum capul de la pământ și să simtă puterea Ziditorului său până ce n-a răsărit credința noastră și nu ne-a eliberat pe noi de întunericul lucrării pământești și din robia de după împrăștierea cea deșartă<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Căderea în păcat de la început e socotită ca o împrăștiere din unitatea primordială a oamenilor din dragostea de Dumnezeu și dintre ei. Parcă ar vrea să fie o replică la doctrina greșită a împrăștierii origeniste
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
14 15), găsindu-și unelte care se dau drept slujitori ai dreptății, care pretind că noaptea este zi, moartea mântuire, deznădejdea nădejde, necredința credință prezentând pe antihrist sub numele lui Hristos și spunând minciuni înșelătoare, ca să denatureze adevărul prin amăgiri deșarte. Aici se ajunge, prea iubiți frați, când nu se merge la obârșia adevărului, nu i se caută începutul și nu este păzit cuvântul Învățătorului ceresc”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, III, în PSB, vol. 3, p. 435-436) „Apostolul spune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
acestei legiuiri (atât voi, novațienilor, cât și voi: valentinieni, marcioniți, paulieni, sau voi care vă trageți numele de la frigieni; pe scurt, voi toți care, în adunările voastre, ați dat glas unor crezuri sectare) cu cât fir de minciună sa împletit deșarta voastră credință și în ce leacuri amestecate cu otravă s-a îmbibat învățătura voastră - fapt care pe cei sănătoși îi făcea să alunece în neputințe, iar pe cei aflați pe calea vieții, să ajungă - datorită vouă - pradă morții celei de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în PSB, vol. 30, p. 476) „... în vremea rătăcirii, omul cel vechi se dezbracă de omul cel desăvârșit și se îmbracă cu veșmântul împărăției întunericului, cu defăimarea, cu necredința, cu obrăznicia, cu gândul măririi deșarte, cu mândria, cu iubirea de arginți și cu celelalte veșminte, zdrențăroase, murdare și întinate ale întunericului”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omil. II, 4, în PSB, vol. 34, p. 95) „Ce văd, deci, comun între erezie și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]