1,962 matches
-
consecințe ... Eu sunt de vină. Trebuia s-o scap cu orice preț. Ii era frică. Frică să nu moară! Să nu se ducă de lângă Doru. Frică să nu se mire Hallipa de ceva și să bănuiască. Curiozitatea lui Mini se deșteptă mai viu. Ce italian? Lenora asta așa de pasionată în căsnicie încît o revolta, o dezgusta! Ca o fotografie aburită, fizionomia așa de caracterizată a Lenorei îi fugea în noaptea transparentă din conștiință, fără să-i poată suprapune alta. - Cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
suflete albe, oameni continentali dovediți acvatici și cu rudiment felah în fata Lenorei clin Mizil. Așa se ating locurile și vremurile, unde cu altele! - Ce o fi făcând Rim? zise. Totodată stele mici, ascuțite, îi înțepară privirea nebuloasă. Se 32 deșteptă din închipuiri și nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se așeza nerăbdătoare, deranjând
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în detaliu timpul perpetuu; pe de altă parte, subt apele atmosferice, auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu mai ajung. Totuși se deștepta treptat, și cu toate că orașul era numai un pâlc obscur cu mucuri gălbuie care afumau orizontul, el creștea mereu și legea omului, așezarea lui își reluau însemnătatea covârșitoare. Adineaori, natura domnea prin simpla atitudine a luminei. Luna stăpânea și transforma tot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
bănuitor și în special pe Doru. în loc de forma mânioasă cu care îl chinuise până atunci, acum se socotea victimă. Credea că Hallipa duce o întreagă campanie de înțelegeri ascunse cu Elena și Mika-Le, cu disprețul voinței ci. Avea insomnii si deștepta pe bărbatu-său pentru a-1 neferici cu plângeri fără de sfârșit, în care revenea același leit-motiv: toți în jurul ei petrec, complotează, se îmbogățesc, și ea e lăsată pe drumuri. Elena acapara toată averea și Mika-Le consuma restul. Coca-Aimee, părăsită de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gâtul sufletului atârnată, spre pieirea lui! Treapta a XVII-a Catren Totul curge fără capăt, Totul curge fără dor, Încă zilele mă dor Și viața n-o mai capăt. Treapta a XVIII-a Catren Iar raza atinsă atunci, prea târziu, Deșteaptă în mine-nviere Și duhul luminii nu-mi face sicriu, Ci mult nu mă piere. Treapta a XIX-a Prima scrisoare către cel născut, al meu Învață, când vei veni, să nu judeci prin comparație. Învață să nu te lași
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
mai pe ocolite. Cea mai grăitoare, fie și numai sub aspect sentimental, pare a fi cea a reginei Maria. Ființă sensibilă și demnă, cu suflet delicat, ea consemna în filele de jurnal, în ziua de 27 august 1916: „M-am deșteptat azi dimineață, știind ceea ce se va întâmpla. O știam de mai multe săptămâni, eram una din puținii care o știuseră. Purtasem cu mine teribilul secret fără a vorbi de el, întrucât ceilalți nu trebuiau să afle. Râsesem și făcusem planuri
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
Prescott ― este în mod cert în atenția grupurilor de protecție. Gosseyn surâse condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cal nărăvaș... În schimb, așteaptă să fie periat și apă trebuie să-i dai la vreme, că în rest poți să stai liniștit, că Roibu trage la căruță, Roibu ară. Roibu cosește, Roibu prășește, Roibu târnuiește, Roibu corhănește... Și-i deștept ca un om, numai că nu vorbește... Da, da, da!.. Cred că mănâncă și jăratec ca mârțoaga aceea din poveste, măi cumetre Bas! Numai pe dumneata de câte ori te-a adus bine cherchelit în miez de noapte acasă și a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena din port anunță lăsarea nopții, chemând din larg pescarii întârziați, cu micile lor bărci gudronate. Carol stătea în aceeași poziție, pe pat, cu palmele pe genunchi, privind Lumea prin fanta ce i-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
veneam eu să te trezesc, ai fi întîrziat la sigur! N-a cântat deșteptătorul? Mă-nroșii până în vârful urechilor. De cu seară pusesem să mă trezească la timp un ceasornic deșteptător, care, nu din întîmplare, desigur, cânta la ora hotărîtă: "Deșteaptă-te, Romîne!" Ceasornicul, de o precizie matematică, își făcuse datoria, însă cântase atât de dulce și eu eram atât de obosit din ajun, încît nu auzisem nimic. ― Așa ai de gând să te scoli în fiecare zi? ― Nu, tată, dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rost aici și vă rog s-o ștergeți cât mai repede! Frumos vă stă să chiuliți, mă, amărîților? Am să vă iau numărul și să vă reclam lui Balaurul (Balaurul era Ion Roman, directorul de la Mihai Viteazul.) ― Iete, mă, ce deștepți! Voi să ne reclamați lu' Balauru, că am chiulit?! Da' voi ce cusur aveți? Parcă noi nu putem să vă dăm pe mâna lu' Barbă! Dar n-apucă să termine vorba, că un val de apa îl plesni drept în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
după cum îl rugase Jujucă, dar chiar ne-a protejat, fiind atât în comisia examinatoare, cât și secretarul acesteia. CAPITOLUL XV VINGT ANS APRES ― Mă, ăsta care a-ncremenit pe bancă, în fața liceului, într-o poziție contemplativă și pitorească, nu e Băjenaru? ― Deșteaptă-te, Griguță, din somnul cel de moarte, în care te-adînciră atâtea amintiri! Am tresărit ca dintr-un vis plăcut, într-o dimineață de primăvară timpurie. ― Nicu și Costache!? Ge faceți, mă? Veșnic nedespărțiți... Oreste și Pylade! ― Ce facem noi?! Ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că, mâine-poimâine, omul o să arunce pe lună tot felul de hoituri și alte murdării. Că nu degeaba se străduiesc să ajungă toți acolo. Mai Întâi vor scoate tot aurul din ea, apoi vor umple galeriile cu hoituri...“. Satul abia se deștepta din somn, Învăluit În liniște ca-n ceață. Ici-colo se auzea lătrând câte un câine, dincolo, pe cealaltă uliță, mugea o vițică, iar undeva, pe-aproape, intona, parcă În dorul lelii, cucurigu, un cocoș. Mașa continua să stea cu găletușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
asalta, alături de ciudatul beduin El Oxford și de Cush, solitarul fort Turban, ocupat de turci, spre a-l elibera pe prințul-copil din familia șerifului de la Mecca, Corto participă, poate împotriva voinței lui, la mișcarea tectonică ce străbate Arabia, spre a deștepta energii adormite. Revoluționar care își reneagă condiția, Corto are revelația acestei civilizații afro-islamice ce își are rădăcinile înfipte în solul miturilor păgâne. Ca și autorul Celor șapte stâlpi ai înțelepciunii, Corto sfidează moartea prin gesturile pe care nu le poți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pot ghici, dar despre care nu știu încă nimic !” Era această exclamație începutul unei noi aventuri. Privirile lui Milou și ale lui Haddock se întâlniră pentru o clipă. Amândoi știau că armistițiul ajunsese la capăt și că în Tintin se deșteptase acel resort secret pe care îl cunoașteau atât de bine. Agitat și precipitat, Tintin se aruncase deja pe scara ce ducea către bibliotecă : agățat de ea cu agilitatea unui marinar de cursă lungă, Tintin gesticula scoțând de pe rafturi tomuri groase
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Mda, dădu el din cap, ai dreptate. - Și, continuă Gosseyn, dacă te uiți mai atent, e încă dimineață. Așa că avem o zi întreagă la dispoziție. Calculase deja ora din zi după poziția soarelui. Dar când enunță părerea cu privire la timp; se deșteptă un sentiment... talamic... În interior. Sentimentul era de aparență, nu neapărat în legătură această curte din spate, cu această planetă, în general. Văzu ochii luminoși îngustându-se: - Ce-o să facem aici? Asta nu era o problemă. Ora din zi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tânăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întâi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întâi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul său de adormit trudnic, cugetul său cufundat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ea fusese În visul său și În veghea sa, În inima sa și În miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să‑și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să‑și poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgân, ori poate trimis de strămoșii săi păgâni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgân, iar cei dinspre partea femeiască - sângele păgân. Oare asta era mântuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgân, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nostru legea Înrudirii și dacă ne va fi dat să fim o singură făptură; abia atunci, În veacurile ce or să vină, aș putea fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați‑mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unde preda pe atunci, rămâne o figură de mare dascăl. Trecerea de la liceu la facultate determină o oarecare îndepărtare a mea de matematice. În orice caz, matematicele îmi devin tot mai mult o hrană neîndestulătoare și interesul pentru literatură se deșteaptă. Anii tulburi ai războiului fixează această stare. Totuși lada mea de plutonier, cu care mă întorc din Moldova, conține și manuscrisul a două lucrări matematice care au darul să intereseze pe regretatul Țițeica. După ce-mi trec licența, prin februairie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a Domnului, Însă care sunau Întotdeauna prea perfect ca să fie adevărate, aidoma reclamelor la soluții pentru crescut părul de pe tramvaie. La trei luni și jumătate după ce Fermín Începuse să lucreze În librărie, telefonul din apartamentul de pe strada Santa Ana ne deșteptă, Într-o duminică, la ora două noaptea. Era proprietara pensiunii unde locuia Fermín Romero de Torres. Cu glasul Întretăiat, ne-a explicat că domnul Romero de Torres se Încuiase În cameră pe dinăuntru, țipa ca un nebun, lovind pereții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fără să-și ridice privirea. Căută un pled prin rufăria În devălmășie și Își Înveli pacientul. — Arsuri. Omul ăsta a fost torturat, explică el. Semnele astea le face o lampă de sudură. Fermín dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-o celulă Întunecată și nimic mai mult. Se simți atît de rușinat de cum se purtase, Încît se așeză În genunchi, cerîndu-i iertare doñei Encarna. Îi jură că avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fără să mai acord vreo atenție nici Veronicăi Lake, nici victimelor farmecelor ei fatale. Fermín Romero de Torres se pierduse În spectacol și În bomboanele lui. CÎnd luminile se aprinseră la sfîrșitul proiecției, mi s-a părut că m-am deșteptat dintr-un coșmar și m-am simțit tentat să iau prezența acelui individ la parterul cu fotolii ca pe o iluzie, un truc al memoriei, Însă scurta lui privire În Întuneric fusese suficientă ca să pricep mesajul. Nu uitase de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ani, Antoni Fortuny s-a lăsat păgubaș să mai viziteze dormitorul Sophiei, În mod definitiv, luînd obiceiul de a citi Sfînta Scriptură pînă În zori, căutînd acolo alinare pentru chinul său. Cu ajutorul Evangheliilor, pălărierul făcea un efort de a-și deștepta În inimă dragostea față de copilul acela cu privire profundă, căruia Îi plăcea să facă glume despre orice și să născocească umbre acolo unde acestea nu existau. În ciuda strădaniilor sale, nu-l simțea pe micul Julián ca fiind sînge din sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]