8,280 matches
-
În permanență); b) instituirea eternității zeilor - prin alegerea „hranei” eterice formate din fumul oaselor arse și parfumurile libațiilor, zeii nu mai depind de hrana materială, hărăzită putreziciunii și degradării; c) definirea modelului canonic al sacrificiului. Următoarele secvențe mitologice dezvoltă interpretarea decăderii umanității: Dar Zeus, În mânia lui, nu-și oprește aici răzbunarea. Înainte chiar de a crea din pământ și apă prima femeie, Pandora - care va aduce oamenilor toate relele de care nu știau Înainte: nașterea, prin eliberarea de sarcină, oboselile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru a pedepsi „generația de bronz”), fie prin „Judecata de Apoi” (care evaluează faptele săvârșite de oameni și zei) și prin instaurarea lumii eterne, paradisiace. În multe sisteme mitologice, culte și religii, acest fapt apare ca o „profeție” - textele consemnează decăderea omului și anunță atât sfârșitul apropiat, cât și condițiile și formele renașterii și instituirii unei lumi mai bune (miturile milenariste); b) prezentarea sfârșitului vieții individuale și a călătoriei sufletului către „lumea de dincolo”. Imaginile lumii de dincolo sunt activate de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dreapta, în 1945 este exclus din presă. A fost arestat în 1954 și a făcut zece ani de temniță la Craiova, Jilava și Aiud. Eseist susținut de bogate lecturi în domeniul filosofiei și caracterizat prin agresivitate polemică, D. analizează în Decăderea dogmelor, din care a apărut doar primul volum, Cum au dizolvat evreii cultura europeană (1941), distrugerea armăturii spiritualității europene, a idealurilor, certitudinilor, adevărurilor moștenite și sintetizate din tradiția culturală greco-romană, prin valorile de ev crepuscular impuse de gânditori de origine
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
cu tipar „ca un ghimp” (Reînviere, Depărtare, Dionisiacă), totdeauna, însă, cu imagini și sensuri culese din lirica lui Tudor Arghezi (pentru care a nutrit o constantă prețuire). SCRIERI: Versuri, Craiova, 1934; Vocile singurătății, București, 1937; Organizarea minciunii, I, București, 1937; Decăderea dogmelor, vol. I: Cum au dizolvat evreii cultura europeană, București, 1941; ed., introd. Răzvan Codrescu, Alba Iulia-Paris, 1999; Oameni ridicați din țărănime, București, 1944. Repere bibliografice: Papadima, Creatorii, 531-537; Streinu, Pagini, V, 133-135; Petru Comarnescu, Jurnal, Iași, 1994, 134-135; Dicț
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
Codrescu, Alba Iulia-Paris, 1999; Oameni ridicați din țărănime, București, 1944. Repere bibliografice: Papadima, Creatorii, 531-537; Streinu, Pagini, V, 133-135; Petru Comarnescu, Jurnal, Iași, 1994, 134-135; Dicț. scriit. rom., II, 107-108; Răzvan Codrescu, Un autor pentru neliniștea noastră, în Ilariu Dobridor, Decăderea normelor. Cum au dizolvat evreii cultura europeană, Alba Iulia-Paris, 1999; Ilariu Dobridor, DCS, 148-149. S.C.
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
organizată militară și administrativă, în acest secol IV, satul tracic (dacic și moesic) învinge de la un capăt la altul al regiunii dunărene. Orașele din zona danubiano-pontică se întorceau, ca și cele din Noricum, Panonia și Raetia, la autonomii aproape rurale, decăderea orașelor în situația modestă de sate este și cauza dispariției inscripțiilor.8 Dacă ar trebui să sintetizăm într-o formulă cuprinzătoare perioada dintre 275-602, în istoria nordului Dunării, nu am găsi cuvinte mai inspirate decât cele folosite de Iorga: "Între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de actele conciliilor V-VI (691-692). Prin urmare, nu a existat o discontinuitate totală între creștinismul secolelor IV-VI și cel din secolele următoare (VII-X), precizare importantă pentru înțelegerea evoluției istorice din spațiul românesc.59 II. Creștinismul medieval (secolele VII-X) Decăderea creștinismului în Dobrogea Decadența politică și militară a Imperiului, la sfârșitul secolului VI și începutul secolului VII, invaziile avaro-slave (584-587), ruperea limesului dobrogean (scythan), în 614, și constituirea hanatului bulgar în sudul Dunării (680-681) au deschis o pagină întunecată în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înflorire economică și culturală. Bizanțul a exercitat o influență puternică asupra culturii bulgare. În politica externă, țarul Simeon s-a angajat în războaie cu bizantinii și sârbii. Dar încă sub domnia lui Petru, fiul și urmașul lui Simeon, a început decăderea statului bulgar, care în cele din urmă avea să fie ocupat și apoi desființat de către bizantini, mai întâi partea de est (971), apoi cea de apus (1018). Statul bulgar va renaște abia la sfârșitul secolului al XII-lea, în 1185-1186
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lipsei de privilegii pentru pământurile lor, ajungeau la condiția de supuși ai nobilimii-categorie privilegiată.14 În Transilvania, cnezii sunt menționați, în secolul al XIV-lea, în situația subalternă de reprezentanți ai obștei față de stăpânii feudali, ceea ce marca o fază de decădere a instituției cneziale. Dar în regiunile Transilvaniei unde s-a păstrat autonomia românească (Hațeg, Banat, Maramureș, Făgăraș), cnezii apar ca stăpâni feudali, neprivilegiați și nerecunoscuți de statul medieval la începuturile sale. Stăpânirea lor era denumită, în documente, "dominium" sau "possessio
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
venețian Gerardus, conducătorul diocezei catolice de la Cenad (cf. Vita Sancti Gerardi). În acest mod, împrejurările istorice au determinat ca părțile apusene ale Dunării, în speță Banatul, să fie controlate, confesional și cultural, de biserica romano-catolică, aflată în plină ofensivă odată cu decăderea Bizanțului. Papalitatea a urmărit ca regele Ștefan cel Sfânt să înființeze noi scaune episcopale în regatul "apostolic" al Ungariei, inclusiv Transilvania. Concomitent, biserica apuseană a trecut la creștinarea în masă și la împlantarea unei întregi ierarhii ecleziastice, bine organizateîn 1001
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stratioților și ale țăranilor, baza organizării themelor și apărării statului. După moartea marelui împărat, succesorul său Roman III Argyros a abrogat, în 1028, legile de protejare a micilor proprietăți și a loturilor de pământ acordate militarilor, ceea ce a dus la decăderea armatei bizantine și la slăbirea puterii de apărare a Imperiului. În acest început de secol, strateg la Dorostolon era Tzitzikios, fiul patriciului care, în 1017, într-o scrisoare către bazileu îl înștiința despre pregătirea unui atac al bulgaro-pecenegilor împotriva Imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doua jumătate a secolului al XII-lea, la nord de Dunăre, pot fi considerate ca o nouă și ultimă tentativă de a subordona (recupera) teritoriile vechii Dacii. Însă moartea împăratului Manuel, în 1180, a fost urmată de o perioadă de decădere a puterii bizantine, de care a profitat populația din sudul Dunării, ce se va revolta împotriva Imperiului.20 Românii din sudul Dunării-Statul Asăneștilor În secolele X-XII, pe platforma prebalcanică, între valea Dunării și Munții Haemus, ca și în acești munți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din spațiul est-carpatic și nord-estul Peninsulei Balcanice (Dobrogea) au fost slăbite după moartea lui Nogai. Nu se poate susține că statul mongol de pe Volga (Hoarda de Aur) a intrat, după 1299, la moartea lui Nogai, într-o accentuată stare de decădere, dimpotrivă, pozițiile ei s-au consolidat în vremea hanului Özbäg (1313-1342). A contribuit la aceasta dezvoltarea centrelor urbane de la Costești și Orheiul Vechi, situate în estul Moldovei (Basarabia), cu sprijinul direct al căpeteniilor mongole locale, care au încurajat comerțul și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
enciclopedică, 1982, p. 164. 8. Ș. Papacostea, op. cit., p. 98-99; V. Spinei, op. cit., p. 165. 9. Ș. Papacostea, op. cit., p. 99-100; V. Spinei, op. cit., p. 165-166. 10. V. Spinei, p. 166-167; B. D. Grecov, A.I. Iacubovschi, Hoarda de Aur și decăderea ei, București, 1953. 11. V. Spinei, op. cit., p. 168-169. 12. Ibidem, p. 169-170. 13. Ibidem, p. 170-171. 14. Ibidem, p. 171-173. 15. Ibidem, p. 173-176. 16. Ibidem, p. 176-177. 17. Ibidem, p. 177-179; V. Ciocâltan, Mongolii și Marea Neagră în secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Toqtai și Nogai, cel care va domina regiunea de la Dunăre până la moartea sa, în 1299, acela ce poruncise până atunci în Bulgaria și ajunsese protectorul regelui Ladislau. Concomitent cu slăbirea puterii mongole, după 1290, regatul Ungariei traversează o perioadă de decădere până la alegerea lui Carol Robert. După 1279, la Severin, nu mai conduceau dregători unguri, iar o parte a teritoriului său ajunsese în mâinile voievodului de la Argeș. Apoi, să nu omitem evoluțiile conflictului din sudul Dunării, războiul dintre Imperiul bizantin și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
III, 1, Iași, 1988, p. 567-578. Idem, Întemeierea Moldovei. Probleme controversate, Iași, 1997. Grămadă N., Vicina. Izvoare cartografice, originea numelui, identificarea orașului, în rev. Codrul Cosminului, Cernăuți, I, 1924, p. 435-459. Grecov B. D., Iacubovschi A. I., Hoarda de Aur și decăderea ei, București, 1953. Grecu V., Bizanțul și catolicismul în trecutul nostru îndepărtat, în S.T., 1950, nr. 9-10, p. 556-568. Grigoraș N., Românii de la est de Carpați și organizarea lor până la întemeierea statului medieval Moldova, în Cercetări istorice, 8, 1977. Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
71 Arhiepiscopia de Justiniana Prima 74 Reactrivarea vieți creștine pe linia Dunării 75 O problemă controversată: ce religie a fost înlocuită de creștinism ? 78 Terminologia creștină în limba latină 81 Sfârșitul creștinismului antic 84 II. Creștinismul medieval (secolele VII-X) 85 Decăderea creștinismului în Dobrogea 85 Evoluția creștinismului în secolele VII-X 88 Definitivarea creștinismului nostru (secolele IX-X). 93 Ritul bizantino-slav la români 93 CAPITOLUL III POPULAȚIILE MIGRATOARE ÎN NORDUL DUNĂRII (275-602) 102 Raporturile autohtonilor cu migratorii (alogenii) 102 Populațiile migratoare pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ghidușiile erotice și erotizante, opuse tentației autoscopice, este de întâlnit în 1,2,3, sau... (1980) Tot așa, de la jocurile de limbaj, manierismul împănat intertextualist, citate culturale de la Shakespeare și Eminescu la Leonid Dimov, până la conștiința râsului ca mască a decăderii, în Cruciada întreruptă (1982): „Se îndepărtau toate de mine, așa cum lumea inconștientă și/disperată întoarce spatele celui căzut/între roțile tramvaiului/sperând să nu vadă -/un vapor care lasă în urmă țărmul infirm, cheiul schilod, pământul/scufundându-se încet sub
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
și chiar întreruperea, pentru cinci ani, a activității publicistice. În 1964 revine în presă la redacția de poezie a „Gazetei literare”. Alte două plachete de versuri, un volum de nuvele și un roman de ficțiune științifică și politică, Mărirea și decăderea planetei Globus (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor), întregesc bibliografia și profilul autoarei, ale cărei valențe artistice se manifestă în mai multe planuri. În Adevărul și inima (1964), registrul poetic este dominat de emoțiile cotidiene, de aspectele simple ale vieții, de gesturile
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
și inima, București, 1964; Povestea cu ghetuțele, București, 1964; Trenulețul, București, 1964; Poze mari și poze mici , București, 1965; Magazinul cu mirese și alte povestiri, București, 1966; Versuri de spus cu ghitara, București, 1967; Orașul Dirlidang, București, 1968; Mărirea și decăderea planetei Globus, București, 1968; Neuf + un, Paris, 1980; Le Dernier Prince des Carpathes, Paris, 1981; Charmes d’amour en Roumanie, Paris, 1981; La Cuisine de nos grandes-mères roumaines, Paris, 1983; Poèmes byzantins, Paris, 1987; Poèmes en exil - Poeme în exil
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
rapidă schimbare. Urmând exemplul lui I. L. Caragiale, din altă epocă de tranziție forțată, B. sesizează „noile forme fără fond” ce se voiau introduse în societatea românească a anilor ‘50, dar, cu o estetică mult simplificată și, din păcate, dogmatică, ilustrează decăderea comediei la rangul de farsă cu „un patos simplu și uman”, împărțirea tranșantă a personajelor în „eroi pozitivi” și „eroi negativi”, care se înfruntă până la biruința programatică a celor dintâi (muncitor, țăran, activist, secretar de partid); se adaugă la toate
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
debut al lui B. de Moromeții lui Marin Preda - roman rural, zona Teleorman, în preajma războiului -, observându-se și diferențele: absența unui personaj central (romanul lui B. fiind o frescă în care personajele sunt mai omogene ca statură), absența ideii de decădere a unei societăți tradiționale. De aceea, din critica la roman este de reținut sintagma „remake epic” (Ioan Groșan). Galeria personajelor include întreaga gamă a figurilor arhetipale ale satului (bogatul, nevolnicul, nevasta tânără și săracă ș.a.), însă nici o „personalitate” nu direcționează
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
practicate de romani Și greci, care călătoreau spre evenimente sportive organizate în antichitate (Lickorish, Jenkins, 1997: 10). Din punct de vedere istoric<footnote Există autori (Sharpley, 2006: 14-15) care împart istoria turismului în trei etape: I) 1600-1800 (apariția Și apoi decăderea Grand Tour-ului, apariția băilor termale Și a turismului de sănătate); II) 1800-1900 (apariția Și dezvoltarea stațiunilor pe litoral, apariția pachetului turistic creat de Thomas Cook); III) 1900-prezent (creșterea rapidă a turismului național, iar după 1960 a turismului internațional). footnote
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în Istoria ieroglifică o imagine - în convenția alegorică a măștilor zoomorfe - a relelor, păcatelor și slăbiciunilor care trăgeau neamul în jos: intrigi politice, duplicitate și trădare, spoliere. După
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
în limba latină Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae [Istoria creșterii și descreșterii Curții Otomane], încheiat în 1716. Concepția care structurează materialul informativ cules de la sursă (biblioteca Seraiului și scrierea rezumativă Synopsis a lui Saadi) e aceea a creșterii și decăderii imperiilor, reactualizată în preajma lui 1700 de Giambattista Vico (corsi e ricorsi) și, după C., de Montesquieu (grandeur et décadence). Partea întâi cuprinde istoria Imperiului de la Osman, fondatorul, adică de la 1300, până la Mahomed IV, asediatorul Vienei, la 1683, iar partea a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]