6,303 matches
-
exemplare din zece specii diferite care, ca să nu moară, trebuie îngrijite și alimentate ca și cum ar fi vii, calitatea apei inexistente trebuie vegheată, trebuie de asemenea controlată temperatura, și, ca să nu fie totul obligație, nu numai fundul acvariului va putea fi decorat cu diverse tipuri de rocă și plante, dar fericitul posesor al acestei minuni va avea la dispoziție o gamă de sunete care îi va permite, cât timp își contemplă peștii fără mațe sau solzi, să se înconjoare de ambianțe sonore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
opt femei care mai sunt de menționat, două s-au declarat alergice la lut, patru aveau amintiri negative despre acest soi de obiecte, și numai ultimele două au răspuns mulțumind pentru posibilitatea care le-a fost dată de a-și decora gratuit casa cu niște păpușele așa de simpatice, trebuie adăugat că e vorba de persoane în vârstă care locuiesc singure, Aș dori să cunosc numele și adresele acestor doamne ca să le mulțumesc, spuse Cipriano Algor, Regret, dar nu am permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
niște vin roșu direct din sticlă, dîndu-i de Înțeles că ar vrea să plece. Ea sare În picioare, cu sticla Încă În mînă, și vine către el. — Maggie, o Întreabă În mașină, rostindu-i numele pentru prima oară, cine a decorat toate camerele alea de tortură? Maggie rîde: — Tipii din Jaycee. Asta e casa fantomelor, pe care o folosesc de Halloween. În restul anului este folosită ca loc de joacă de artiștii care au ateliere În clădire. Wakefield nici nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tratată cu aceeași hămeseală și uimire, dar Într-un stil ceva mai puțin realist. În aceste opere, oaia este aproape abstractă. Există, de pildă, un glob ceramic, aflat sub un spot de lumină de culoarea safirului, a cărui suprafață este decorată cu ceva ce pare a fi o scriitură elaborată, numai că „scriitura“ se dovedește, la o examinare mai atentă, a fi compusă din turme Întregi de oi sacrificate de siluete umane ținînd În mîini junghere lucitoare. Încăperea următoare conține un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ea. Nici urmă de jocuri de noroc, whisky și femei pierdute. The Feathers era un mic pub de pe una din străduțele lăturalnice din Woodbury, care se putea lăuda cu doar două bărulețe, fiecare nu mai mare decât o sufragerie și decorat într-un stil destul de intim. Ora de închidere, observă Fran, părea să fie un concept care le scăpa. Polițiștii au un acord nescris cu cei de pe-aici. Lasă un bar din zonă să rămână deschis până la ce oră dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prăjită. Oricît de rușine mi-ar fi să recunosc, cred că ideea asta a mea s-a format punînd laolaltă diverse reclame TV cam ieftine. Dar realitatea era alta: apartamentul era al meu, eu Îl plătisem și tot eu Îl decorasem. Eu alesesem fiece piesă de mobilier și hotărîsem cum să le aranjez. Dacă nu-mi plăcea ceva, Îi schimbam locul. Și, din senin, acum trebuia să găsesc spațiu suplimentar pentru lucrurile lui Dan, inclusiv pentru cele pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la chestii de genul ce fel de cărucior ar fi cel mai potrivit (din cîte se pare cele mai trendy la ora asta sînt unele numite Bugaboo Frog), dacă ar trebui să cumpăr scutece Huggies sau Pampers și cum se decorează camera de vis pentru prințișorul sau prințesa ta. SÎnt atîtea de aflat și atîtea lucruri pe care nu le știam! Pe la unsprezece noaptea, sînt tot online, studiind site-uri despre copii, dar șocul Începe În sfîrșit să se estompeze, lăsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dar sînt de asemenea zile În care convingerea mea de neclintit este că va fi o fetiță. CÎnd ajung În luna a șaptea, mă lovește instinctul de cuibărire, așa că, dintr-odată, n-aș mai face altceva toată ziua decît să decorez casa. Am o energie extraordinară și petrec nenumărate ore la Homebase, alegînd culori de vopsele, și chiar și mai multe ore la John Lewis, cu gîndul numai la mobilă pentru camera copilului și hăinuțe, dar neîndrăznind să cumpăr nimic, superstițioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
evenimentele cele mai importante ale istoriei longobarzilor; mă aflam chiar sub Alboin, care, de pe Monte Re își privea poporul coborând spre câmpia italiană cu care și turme. Adaloald vorbea cu demnitarii în șoaptă, așezat pe un mic tron de lemn, decorat cu intarsii, fildeș și muchii aurite. Nu purta coroana și nici toiagul. Era și mai palid și tras la față ca ultima oară când îl văzusem, mâinile în tremurau și avea o iritație nervoasă ce-i afectase ochii. Când demnitarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
intenționa să propună din nou acest lucru când vremurile aveau să fie mai favorabile. Problema îl privea și ca persoană. Căci, deși se împreuna cu Gaila zi de zi, aceasta nu reușea să prindă rod. Când mi-a îngăduit să decorez palatul cu un mobilier mai comod și mai puțin rudimentar, am reușit să fac să se-ntoarcă la Brescia din ținuturile bizantine o mână de meșteri tâmplari. Familiile lor, la început rămase acasă să vadă cum se vor aranja lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un fel de marș, și patru dintre ei duceau un scaun pe care e purtat papa. Ne-am dat într-o parte și, în timp ce treceau pe lângă noi, am observat că era o veche și roasă de molii lectică de stejar, decorată cu dungi de fildeș sculptat. Papa Onoriu ne aștepta înconjurat de cardinali și de episcopi în odăjdii somptuoase. Nu era bătrân, cum mi-l închipuiam, cred să fi avut cam cincizeci de ani sau chiar mai puțin. Peste tunica albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sau bătrân. M-am întors la cancelarie, cugetând la aceste misterioase întâmplări. Aveam la mine acel Akathistos, și i-am cerut secretarului Basilio să facă o copie pe cel mai bun pergament, cu scrisul cel mai îngrijit, și să-l decoreze cu măiestria lui de pictor. I-am explicat că era vorba despre un dar pentru regină, drept care s-a angajat să-l dea gata în trei zile. S-a străduit să lucreze și noaptea, căci mi l-a dat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu deschide? Întreabă agentul simplu, Îngrijorat. Agentul principal nu răspunde. — Voi sunteți? mormăie În cele din urmă o voce slabă. — Dumneavoastră ați sunat? Deschideți, poliția. Caută ascensorul, dar nu există. Cei doi agenți urcă bodogănind scările abrupte, cu pereți albi, decorați cu urme de bocanci. Zăresc coridoarele obscure ce dispar În Întuneric: zeci de uși Învechite, stricate, scrijelite. Apelul administratorului așteaptă nebăgat În seamă la fiecare etaj. Pe ordinea de zi este problema infiltrărilor de pe terasa clădirii În mansardă. Clădirea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și al ei. Nu Înțelegea despre ce era vorba, chiar dacă se descurca destul de bine la engleză: bineînțeles că era vorba despre o fată. La patinoarul Marino, la concertul din februarie, Marilyn Manson o cântase Îmbrăcat În papă, pe un eșafod decorat la stânga și la dreapta cu două capete tăiate. VALENTINE’S DAY. Ziua Valentinei? Ziua mea. De ce nu? Dar mama - Kevin, Kevin, Kevin, singura ei preocupare. Fetița cea mare și cuminte trebuia să treacă să-și ia frățiorul când ieșea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de altfel, era cam meschin: motivațiile ce-i adunau laolaltă erau superficiale; o vorbă neinspirată, o privire piezișă și grupul risca să se risipească, fiecare grăbindu-se la mașina lui. Erau Într-o Încăpere climatizată de la subsol, cu faianță albă, decorată cu un poster reprezentând lacuri germane. Nimeni n-a propus să se facă fotografii. Un tânăr cercetător venit la Începutul anului, un bărbos cu un aer stupid, dispăru după câteva minute pretextând probleme cu mașina. O stinghereală tot mai perceptibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu Încerca deloc să-și ascundă disprețul, nici intenția de a-i obține exmatricularea. În fiecare duminică seara, revenind la școală În Mercedesul tatălui său, Bruno Începea să tremure când se apropiau de Nanteuil-les-Meaux. Sala de primire a liceului era decorată cu basoreliefuri reprezentându-i pe foștii săi elevi ajunși celebri: Courteline și Moissan. Georges Courteline, scriitor francez, este autorul unor povestiri ce prezintă cu ironie absurditatea vieții burgheze și administrative. Henri Moissan, chimist francez (premiul Nobel În 1906), a extins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
numit Saorge, la 44° latitudine Nord și 7°30’ longitudine Est, la o altitudine ce depășea cu puțin 500 de metri. La Nisa, trase la hotelul Windsor, hotel semi-luxos cu ambianță destul de infectă, În care una dintre camere a fost decorată de mediocrul artist Philippe Perrin. A doua zi dimineață luă trenul Nisa-Tende, traseu renumit pentru frumusețea lui. Trenul traversă periferia nordică a Nisei, cu cartierul arăbesc de blocuri, cu reclame pentru Minitelul roz și cu 60% voturi pentru Frontul Național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prezență. Lumina este mobilă și blândă, ca o materie schimbătoare. O să vedeți. Cerul, și el, este viu. 6 Michel Închirie un apartament lângă Clifden, pe Sky Road, Într-o fostă clădire a pazei de coastă, reamenajată pentru turism. Camerele erau decorate cu roți de tors, cu lămpi de petrol, cu alte obiecte vechi considerate a fi pe placul turiștilor; pe Michel nu-l deranjau. Știa că de-acum Înainte, În această casă, În viață În general, se va simți ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
inatacabilă, Djerzinski era conștient: nevoia de ontologie era oare o boală infantilă a spiritului omenesc? Spre sfârșitul lui 2005, cu ocazia unei călătorii la Dublin, a descoperit Book of Kells. Hubczejak nu ezită să afirme că Întâlnirea cu acest manuscris decorat cu miniaturi, de o complexitate formală extraordinară, probabil opera unor călugări irlandezi din veacul al VII-lea, avea să constituie un moment decisiv În evoluția gândirii sale și că probabil contemplarea Îndelungată a acestei cărți avea să-i permită, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pliez telefonul, închizându-l. Mă simt slăbită. Îmi plesnește capul. Trebuie să beau niște apă. Dar la pub nu pare să fie deschis, și nu văd nici un magazin. Îmi târșâi picioarele pe șosea până când ajung la doi stâlpi înalți sculptați, decorați cu capete de lei. Uite o casă. O să sun la ușă și o să cer un analgezic și un pahar cu apă. Și o să întreb dacă nu există nici un hotel prin apropiere. Împing porțile din fier forjat, care se deschid, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-nțelegeți. Atîta doar, că lucrul ăsta nu se află deocamdată pe lista mea de priorități. Plus că, pentru Jemima, să fii gazda perfectă, care dă niște dineuri ireproșabile, Înseamnă să-ți inviți pe la tine o groază de prieteni superbogați, să decorezi tot aparatmentul cu tot felul de crenguțe și să angajezi o firmă de catering să-ți gătească o tonă de mîncare bună de tot, ca apoi să le spui tututor că tu ai gătit-o. Și mai Înseamnă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Și ce dacă are ? Nu trebuie să las toate astea să mă intimideze. — Așa, zic, după ce tot personalul care ne servește dispare. Ce bem ? Am cîntărit deja din ochi băutura din paharul femeii În auriu. E roz și paharul e decorat cu bucățele de pepene și arată absolut delicios. Am comandat deja, spune Jack cu un zîmbet, În clipa În care unul dintre chelneri aduce o sticlă de șampanie, o deschide cu zgomot și Începe să toarne. Îmi amintesc că, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rău c-a durat atîta. — Nici o problemă, spune Jack. Arată foarte bine ! Îi Întind banii taximetristului și trebuie să recunosc că sînt destul de Încîntată de ideea că am venit aici. Restaurantul lui Antonio arată absolut nemaipomenit ! Fațada verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sînt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă muzică și rîsete. Mi se pare chiar că aud pe cineva care cîntă. — De obicei nu e chiar atît de multă gălăgie ! spun rîzÎnd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte la număr, trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa, nici bebeluș! Ninge mărunt, cu dușmănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
război. Mă păzește de la șase dimineața până la amiază. Arnold s-a născut în Israel. Până acum n-a părăsit niciodată Israelul. Mama și tatăl lui au plecat din Germania la începutul anilor ’30. Bunicul lui, mi-a povestit el, fusese decorat cu o cruce de fier în primul război mondial. Arnold se pregătește să devină avocat. Îndeletnicirea preferată a lui Arnold și a tatălui său, armurier, este arheologia. Tatăl și fiul își petreceau mai tot timpul liber făcând săpături la minele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]