3,586 matches
-
Carol al II-lea nu a reluat tradiția tatălui său, regele Ferdinand, de a prezida toate ședințele CSAȚ și a analiza sau impune anumite priorități privind sistemul național de apărare. Având în vedere că doctrina militară națională a fost „eminamente defensivă”, măsurile de modernizare au avut în vedere identificarea unor soluții necesare pentru acțiunile de apărare doar parțial ofensive. La 9 ianuarie 1934, Marele Stat Major a înaintat ministrului Apărării Naționale un studiu privind măsurile concrete de apărare în noul context
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
deschiderea unor lucrări genistice în valoare de 250 milioane lei pentru fortificarea graniței de vest, în special în zona Poarta Someșului. Pe aceeași linie s-a desfășurat și întâlnirea din 5 martie 1937, când a fost adoptat planul Organizarea permanentă defensivă a Frontului de Vest, care a evaluat rolul amenajărilor și construcțiilor genistice, a deschis lucrările regiunilor fortificate „Someș”, „Crișul Negru”, „Mureș” și „Țibleș - Rodna”. Ca urmare a evoluțiilor în spațiile vecine României, la începutul anului 1938 Ministerul Apărării Naționale a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
a redislocat unele unități și mari unități de pe granița de est pe cea de vest, acestea având totodată și prioritate în programele de înzestrare. În ultima zi a lunii ianuarie 1938, Marele Stat Major a trimis CSAȚ Planul de organizare defensivă permanentă a Frontului de Vest, care a cuprins măsurile luate și cele necesare, în vederea asigurării apărării în cazul unui atac. Interesul regelui s-a manifestat în direcția uniformizării tuturor organismelor militare și civile, care să fie îndrumate și coordonate de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
în care Iugoslavia ar fi atacată de Bulgaria și Ungaria. Evoluțiile politico-militare europene au impus, în mai 1931, o nouă convenție militară a acestei alianțe. La București, locul de desfășurare a reuniunii, a fost stabilit un nou tratat de alianță defensivă și a fost examinată ipoteza în care Ungaria și Bulgaria sprijinite de Germania ar fi atacat Cehoslovacia, respectiv Ungaria și Bulgaria susținute de Italia ar agresa Iugoslavia, caz în care trebuiau luate contramăsuri de celelalte state aliate. Ipotezele au continuat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
au dejucat posibilitatea executării unor sabotaje sau a altor acte subversive, planificate în afara României. La începutul anului 1938, Secția a II-a a elaborat un material pe baza informațiilor furnizate de agenții săi, intitulat Serviciul de informații maghiar ofensiv și defensiv. Acesta se afla în subordinea Ministerului de Honvezi, purta titulatura de Secția VII D și avea următoarele priorități: - să organizeze și să conducă acțiunea de spionaj, teroristă și de propagandă; - să studieze și să interpreteze informațiile primite. Secția a fost
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
cele șapte brigăzi mixte se afla în activitate Secția a II-a, cu atribuții identice ca ale Secției VII D, conduse de un ofițer sub acoperirea de referent de presă. Fiecare secție teritorială avea două birouri, unul ofensiv și altul defensiv. O altă sursă informativă o reprezentau unitățile și subunitățile de grăniceri, în cadrul cărora activau subofițeri care aveau misiunea „să culeagă informațiuni” de la locuitorii din zona de frontieră, autohtoni sau străini. Alte surse informative au fost observarea directă, interogarea călătorilor, agenții
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ținuți foarte bine în evidențe. Pentru profesionalizarea personalului angrenat în asemenea activități, în Ungaria funcționau mai multe studii de învățământ: o școală superioară la Budapesta, școli inferioare la Szolnok, Debrețin și Szeged, respectiv o școală specială pentru informații ofensive și defensive la Gyor. Un alt capitol interesant al studiului s-a referit la mijloacele utilizate în atingerea obiectivelor de interes. Principalele nuclee le-au reprezentat Legația și consulatele ungare din România, prin diplomații acreditați și funcționarii angajați în cadrul acestora. Atașatul militar
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
codificat. Cele mai căutate date de către agenții unguri au vizat fortificațiile de la granița de vest, dotarea aviației, noile tipuri de armament introduse în dotarea armatei române și organizarea armatei în general. Problemele contrainformative ungare intrau în competența Serviciului de informații defensiv, care avea aceeași organizare teritorială ca și Serviciul de informații ofensiv. În punctele și zonele contrainformative considerate importante, Centrala de la Budapesta a detașat ofițeri superiori (K.A.T.T.I.) sau inferiori (K.A.T.I.), atașându-i pe lângă brigăzile mixte. Spațiul românesc
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de informații ofensiv. În punctele și zonele contrainformative considerate importante, Centrala de la Budapesta a detașat ofițeri superiori (K.A.T.T.I.) sau inferiori (K.A.T.I.), atașându-i pe lângă brigăzile mixte. Spațiul românesc a intrat în aria de acțiune a birourilor defensive de la Brigăzile 5 (Szeged) și 6 (Debrețin). Baza umană pretabilă la activitățile specifice nu a diferit de domeniul ofensiv, însă metodele au impus o permanentă monitorizare a persoanelor, un control „riguros” la punctele de frontieră și o „strictă” supraveghere a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
toamna anului 1939, Lucrările respective au fost inițiate în 1931, abandonate doi ani mai târziu și reluate în 1937. Prin modul cum au fost concepute și realizate, fortificațiile dominau „prin foc” malul românesc al Nistrului și prezentau o „apreciabilă” valoare defensivă. De asemenea, lucrările respective puteau fi utilizate la acțiuni ofensive, fiind pretabile ca baze de atac asupra armatei române. După finalizarea operațiilor militare de ocupare a Poloniei, trupele sovietice și-au reorganizat dislocarea în jurul României, însă, spre finalul anului 1939
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de anihilare sau de prevenire a distrugerilor pregătite de inamic. O altă prezentare a aparținut colonelului Bentivegni, șeful Secției a III-a Contrainformații, care a punctat acțiunile de contraspionaj și contrasabotaj desfășurate în teritoriile ocupate. Misiunile Secției aveau un caracter defensiv și defensiv-ofensiv. Cea din urmă consta în penetrarea organizațiilor de spionaj inamic, în scopul cunoașterii liderilor, agenților, ramificațiilor, rețelei și sistemului de lucru. La fiecare mare unitate ofițerul din Secția a III-a avea în subordine: - Poliția de campanie secretă
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
decembrie 1944 a fost forțată prima linie de apărare a capitalei ungare, la 27 decembrie 1944 a doua linie de apărare a fost depășită, iar la 1 ianuarie 1945 s-a declanșat atacul pentru străpungerea celui de-al treilea aliniament defensiv. Până la 15 ianuarie 1945, dată la care Corpul 7 Armată a fost mutat pe frontul cehoslovac, au fost cucerite, în ordine, suburbiile Matyasfold și Rakoshegy (de Divizia 19 Infanterie), Kabania (de Divizia 9 Cavalerie), Poșta Centrală (de Divizia 21 Infanterie
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
dintre cele două state. Existau de asemenea conflicte permanente în domeniul relațiilor comerciale și în privința reglementării navigației pe Dunăre. În ciuda acestui fapt, dat fiind că nici o altă alternativă nu părea realizabilă, guvernul român a semnat în octombrie 1883, un tratat defensiv cu Austro-Ungaria împotriva Rusiei. Germania a aderat imediat, iar Italia li s-a alăturat în 1888. Termenii acordului îi obligau pe aliații României să intre în război în cazul unui atac din partea rușilor, dar România era obligată să lupte numai
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sau să-și exprime nemulțumirile. Acțiunea politică trebuia prin urmare organizată altfel și, ca și în trecut, avea să ia forma convocării de adunări speciale și a apelurile către împărat. Pînă în 1914, majoritatea activităților românilor au avut un caracter defensiv și urmăreau combaterea tot mai intensei presiuni de maghiarizare a Budapestei. Cea mai puternică influență a ungurilor era exercitată prin intermediul școlii. În Legea Naționalităților din 1868 fuseseră incluse prevederi referitoare la folosirea limbilor locale. Ungaria era declarat stat unitar, dar
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și urmărea cu atenție aceste relații. El înțelegea atracția pe care o putea exercita regatul independent al României asupra populației românești din Imperiul Habsburgic. Pînă în 1914, conducerea națională transilvană a adoptat un program bazat în special pe o atitudine defensivă și, asemeni opoziției croate, nu a apelat la mijloace revoluționare, ci la cele legale, pentru atingerea țelurilor ei. Obiectivele majore erau revenirea la situația politică din perioada cînd Transilvania fusese autonomă și la modificarea dreptului de vot, astfel ca majoritatea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
XX-lea, fuseseră formate două aliniamente diplomatice majore. Primul, Tripla Alianță, era alcătuit din Germania, Austro-Ungaria și Italia, iar cel de al doilea le unea pe două foste inamice, Rusia și Franța. Acordurile pe care erau bazate acestea aveau caracter defensiv. În ciuda existenței acestor combinații, nu însemna că Europa era împărțită în două tabere armate. Între partenerii alianțelor existau adesea dezacorduri în anumite privințe. Înțelegerea din 1897 dintre Rusia și Imperiul Habsburgic referitoare la păstrarea statu-quo-ului în Balcani demonstra că membrii
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
bulgari la aceste negocieri susțineau întemeierea unui stat macedonean autonom, sperînd că acesta se va uni în cele din urmă cu Bulgaria. În schimb, Serbia voia stabilirea unui aranjament în privința împărțirii. Tratatul semnat în acest moment era aparent un pact defensiv mutual; o serie de clauze secrete prevedeau însă o împărțire a teritoriului respectiv. S-a căzut de acord ca ținutul situat la nord de Munții Šar să fie atribuit Serbiei, iar regiunea de la est de fluviul Struma și de Munții
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
învinsă nu era în măsură să facă față unei noi perioade de război. Situația diplomatică generală nu era nici ea neobișnuit de agitată. Două sisteme de alianțe, Tripla Alianță și Tripla Înțelegere șAntantaț, existau încă, dar acestea erau tratate esențial defensive, menite să mențină status quo-ul pe continent. Ele nu-i împiedicaseră în trecut pe membrii lor să coopereze strîns cu statele din tabăra adversă în unele probleme specifice. În cadrul Triplei Alianțe, loialitatea Italiei era tot mai îndoielnică. Puterile Antantei erau
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pierderi, mai ales în rîndul regimentelor australiene și neozeelandeze, au fost imense. Eșecul Aliaților în regiunea Strîmtorilor a fost contracarat în mai 1915 de intrarea în război a Italiei. Cu toate că aceasta făcuse parte din Tripla Alianță, termenii acestui tratat erau defensivi. Acest fapt, la care se adăuga acela că Imperiul Habsburgic nu informase Roma asupra intenției sale de a ataca Serbia, i-a oferit Italiei justificări serioase pentru a rămîne neutră. Ea putea deci să negocieze cu ambele tabere și să
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era cantonată la Salonic, dar aceasta nu putea face mare lucru. În aceste circumstanțe, loialitatea României și a Greciei a dobîndit o importanță deosebită pentru Aliați. Ca și Italia, România era în 1914 aliată cu Puterile Centrale printr-un tratat defensiv. Acesta fusese reînnoit de cinci ori, cel mai recent în 1913. Regele Carol era în favoarea onorării legămîntului făcut, dar părerea lui nu era împărtășită de Ion C. Brătianu, fiul marelui ministru din secolul al XIX-lea și cel mai influent
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cele din urmă în octombrie, o acțiune decisivă: flotei otomane i s-a ordonat să bombardeze porturile rusești de la Marea Neagră. În noiembrie, Marea Britanie și Franța au declarat război Imperiului Otoman. În timpul războiului, forțele otomane au adoptat în general o atitudine defensivă și nu prea au înregistrat succese. Ca și ceilalți beligeranți, guvernul turc avea anumite obiective de război. Majoritatea acestora ținteau la răsturnarea situației la care se ajunsese după înfrîngerile suferite anterior în fața statelor balcanice și a puterilor imperiale europene. Poarta
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
liderii celor mai importante triburi au sprijinit conspirațiile britanicilor îndreptate împotriva Constantinopolului. Singura victorie militară importantă a otomanilor a fost cea repurtată asupra forțelor britanice în Dardanele. Liman von Sanders, din nou comandant al Primului Corp de Armată, a condus defensiva otomană împreună cu Mustafa Kemal, a cărui ascensiune rapidă a început în aceste împrejurări, la momentul respectiv fiind colonel al forțelor turcești. Revoluția rusă din 1917 și încetarea luptelor pe frontul de răsărit au diminuat în mare parte presiunile asupra Porții
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ultimul împărat habsburgic, de a recîștiga tronul Ungariei, statele au încheiat și alte acorduri. În aprilie 1921, Cehoslovacia și România au semnat un acord, urmat în iunie de unul similar dintre Iugoslavia și România. Pacturile acestea erau mai ales alianțe defensive îndreptate împotriva Ungariei și Bulgariei; ele constituiau baza așa-numitei Mica Antantă. Acest aliniament beneficia de sprijinul ferm al Franței, care a semnat tratate separate cu fiecare dintre aceste țări: în 1921 cu Polonia, în 1924 cu Cehoslovacia, în 1926
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
tensionate la vremea respectivă, pactul a provocat o puternică reacție a Belgradului. În noiembrie 1927, Iugoslavia a încheiat un tratat cu Franța îndreptat în parte împotriva Italiei. Drept replică, în aceeași lună a fost semnat un acord italo-albanez, o alianță defensivă încheiată pe o perioadă de 20 de ani. Albania depindea deci de Italia atît economic, cît și politic. Italia furniza, de asemenea, arme și instructori militari, iar portul Vlorë era deschis navelor italiene. Zog mai avea o ambiție. În septembrie
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
demilitarizat făcea ca o asemenea acțiune să fie posibilă; o graniță puternic fortificată schimba însă radical situația. Practic, efortul principal al Franței era îndreptat în direcția construirii Liniei Maginot; banii erau deci cheltuiți mai curînd pentru fortificații fixe și armament defensiv decît pentru cel ofensiv, ca avioane și tancuri. Această schimbare a marcat ceea ce constituise o modificare treptată a atitudinii franceze. În această perioadă, mulți lideri francezi încetaseră să încerce să susțină respectarea Tratatului de la Versailles; alții deveniseră pacificiști convinși. Liderul
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]