14,316 matches
-
pragmatice și legate de politici sectoriale. Abordarea planificată a dezvoltării a revenit tot mai mult nivelului descentralizat al organizațiilor publice (vezi planificare strategică), ca și al administrației locale și regionale. Un mare avânt l-a luat planificarea urbană sau regională, definită ca distribuirea spațială a funcțiilor urbane, suburbane și regionale, în termeni de patternuri de activitate ale omului în locația fizică (vezi planificare teritorială). Aceasta include facilitățile și îmbunătățirile funciare care să constituie locul de desfășurare a acestor activități. Planificarea urbană
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
la exporturile de bunuri, cu excepția celor convenite cu Banca (pct. 6), înființarea unei agenții antimonopol (pct. 5), continuarea menținerii unui sistem de monitorizare a întreprinderilor de stat, convenit cu Banca și implementarea unui program de restructurare sau lichidare a întreprinderilor definite ca neviabile economic sau financiar, conform standardelor respectivului sistem. În privința măsurilor sociale (pct. 10), s-a convenit reformarea sistemului de alocații pentru copii și reducerea impozitelor pentru familiile cu copii, cu condiția ca toate aceste cheltuieli să nu depășească valoarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
relație diferă în câteva privințe importante față de relațiile tipice agent‑inițiator, care presupun: a) selectarea agentului de către inițiator dintr‑o mulțime de agenți disponibili, aflați în competiție; b) motivarea agentului de către inițiator și c) specificarea unui interes precis și clar definit al inițiatorului pe care agentul îl urmărește (această precizare fiind deseori explicitată într‑un contract). În cazul intervenției sociale realizate de autoritățile publice sau de alte ONG-uri, cele trei condiții nu sunt îndeplinite. În primul rând, nu putem vorbi
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
maternal” etc., avem, de fapt, un triunghi de relații inițiator-agent, dată fiind implicarea statului și a conceptului de „interes public”. Relațiile inițiator-agent în programele de dezvoltare Orice program de dezvoltare inițiat de o instituție publică implică promovarea intereselor unor persoane definite ca țintă a programului de către profesioniști ai dezvoltării (fie aceștia asistenți sociali, sociologi, economiști, ingineri, medici, cadre didactice etc). Aceste relații se încadrează în tiparul inițiator-agent, care ne atrage atenția asupra riscurilor lor inerente. Un astfel de risc constă în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cel mai mare grup de referință, semnificativ, recunoscut de întreaga societate. Părerea specialiștilor este că „măsurarea” sentimentului de s. nu este relevantă: mult mai utilă este sondarea opiniei publice în aprecierea condițiilor unui trai decent. Sărăcia comunitară S. comunitară este definită ca lipsa unui serviciu public sau a infrastructurii în cadrul comunității. Este important să precizăm că un serviciu public poate fi considerat disponibil doar dacă cel puțin 80% dintre gospodării declară acest lucru. Referitor la categoriile de disponibilități, acestea privesc atât
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
se poate considera că instituția parcurge un proces de s.o. Cele două tipuri de factori se pot suprapune, determinând grade diferite ale amplitudinii schimbării sau ale direcției acesteia. Forme ale schimbării organizaționale Literatura de specialitate distinge între schimbarea planificată (definită ca procesul prin care membrii organizației sau consultanți externi identifică, planifică și implementează măsuri de s.o.), s.o. fiind de domeniul exclusiv al managementului organizației, și schimbarea neplanificată. Lippitt, Watson și Westley (1958) plasează factorii schimbării neplanificate în afara organizației
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și măsurarea sa. Metoda statistică utilizată și astăzi pentru măsurarea segregării se leagă de numele cercetătorilor Otis Dudley Duncan și Beverly Duncan (1955). Potrivit soților Duncan, segregarea nu este altceva decât diviziunea inegală a diferitelor categorii sociale într-un teritoriu definit. Din motive analitice și metodologice, autorii operează cu situații în care distribuția fizică a categoriilor sociale nu este una egală și manifestându-se vizibil în spațiul respectiv, putând fi măsurată statistic prin utilizarea datele recensămintelor. Deci, metoda propusă de autori
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
societății, având caracter programatic. Relațiile interetnice reprezintă o categorie aparte a relațiilor politice și necesită, de cele mai multe ori, o atenție specială. Relațiile politice au un caracter organizat și se manifestă prin intermediul instituțiilor politice, al unor strategii, planuri și programe bine definite, privind organizarea societății privită în ansamblul său sau sectorial. Dezvoltarea unei rețele complexe de relații politice este un factor care indică existența unui s.p. funcțional. Pe de altă parte, cultura politică exprimă interiorizarea la nivel de individ a s.p., fiind
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a constituit modelul de studiu în domeniul s. organizaționale. În mare parte, succesul acestor companii s-a datorat inovațiilor continue în domeniul producției și al serviciilor (Whipp, 2001). În ciuda trecutului și a succesului impresionant, s. rămâne încă un concept vag definit. La nivelul percepției comune, termenul de s. acoperă o plajă largă de înțelesuri, uneori chiar contradictorii. S., gândirii strategice, viziunii strategice sau planului strategic li se atribuie, de cele mai multe ori, același conținut, deși sensul noțiunilor este total diferit. Cel mai
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
s. care privesc îmbunătățirea și extinderea serviciilor, creșterea capacității instituției de a răspunde modificărilor factorilor externi. O astfel de s. își găsește suportul într-un proces de planificare strategică și are un scop și un set de obiective generale bine definite. Un anumit tip de instituție publică se poate dezvolta diferit în aceleași condiții de reglementare legislativă și bugetare. Spre exemplu, în sectorul de servicii de asistență socială de la nivel județean, o serie de acte normative a adus modificări importante la
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
teorie care să pună în relație inegalitatea oportunităților educaționale cu inegalitatea oportunităților sociale. Boudon definește inegalitatea oportunităților educaționale ca „diferențele în nivelul de educație dobândit care se datorează originii sociale” (Boudon, 1973, p. XI). Inegalitatea oportunităților sociale este, prin urmare, definită ca diferența de realizare socială datorată originii sociale. Cererea de educație este, în teoria lui Boudon, rezultatul agregat al opțiunilor individuale pe care le fac indivizii plasați în poziții sociale diferite. Creșterea cererii de educație de după cel de-al doilea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
întrebări relevante: dacă, în ce condiții sau în ce arii tematice ar putea UE să fie tratată drept un actor autonom pe scena internațională. Concurenții statului-națiune În ultimele decenii, raporturile internaționale au fost influențate de o multitudine de actori, concept definit provizoriu drept „orice entitate care joacă un rol identificabil în relațiile internaționale”. Este cea mai cuprinzătoare definiție posibilă, permițând - la limită - includerea în această categorie chiar și a indivizilor. În timp însă, în cadrul disciplinei s-a ajuns la un consens
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
CAER) al statelor comuniste din zona de influență a Uniunii Sovietice. De asemenea, caracterul „regional” este discutabil în cazul unor alianțe militare (care iau forma unei OIG) în care puteri extraregionale se implică în problematica de securitate a unei regiuni definite geografic. Un alt criteriu frecvent utilizat în elaborarea tipologiilor se referă la scopurile organizațiilor - unele au scopuri cu caracter general, altele își asumă scopuri funcționale specifice (Goldstein, Pevehouse, 2004, p. 254). ONU este organizația cu caracter global care ilustrează cel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
factorii de menținere a coeziunii, de structurare a societății internaționale. Societatea internațională de astăzi și, prin urmare, ordinea existentă în cadrul ei vizează menținerea următoarelor scopuri (în ordinea descrescătoare a importanței): păstrarea sistemului în sine; păstrarea independenței statelor (suveranitate externă); pacea (definită ca absența războiului, o condiție firească a relațiilor interstatale); limitarea violenței; respectarea promisiunilor (pacta sunt servanda, în sens de acorduri, înțelegeri, tratate); stabilitatea posesiunilor. Din opera lui Bull nu reiese cu exactitate care sunt criteriile în baza cărora păstrarea sistemului
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
politic oarecare. În domeniul internațional, distincția importantă este aceea între sisteme bipolare și sisteme multipolare (Waltz consideră că sistemele unipolare nu reprezintă decât faze tranzitorii, iar logica lor se aseamănă, într-o anumită măsură, cu cea din sistemele multipolare). Astfel definită, structura permite conceptualizarea politicii internaționale: deși își mențin autonomia, statele ocupă poziții specificabile unele în raport cu celelalte, iar interacțiunile lor pot fi teoretizate. Conceptul de structură permite diferențierea între schimbările la nivel de unitate și cele la nivel de sistem. În
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
are nevoie de nici o asumpție de raționalitate a statului - el este „prescris” de la nivelul structurii, prin intermediul mecanismului de socializare. Waltz pornește de la premisa că orice teorie trebuie să treacă proba falsificabilității, însă recunoaște că, deoarece se prezice doar o vag definită și inconstantă condiție de echilibru, e greu de spus dacă vreo distribuție dată a puterii falsifică teoria (Waltz, 1979, p. 124). De asemenea, în ceea ce privește comportamentul statelor, Waltz susține că adoptarea alinierii în locul contrabalansării, frecventă în istoria sistemului internațional, nu face
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
proceduri decizionale acceptate și care guvernează interacțiunile diverșilor actori, în diverse arii tematice (Lamy, 2005, p. 214). Regimurile sunt aranjamente de cooperare mai specializate decât alte tipuri de instituții, în sensul că ele vizează activități, resurse sau arii geografice bine definite (Goldmann, 2005, p. 366). Nu toate instituțiile internaționale sunt, în același timp, regimuri internaționale - spre exemplu, balanța de putere este o instituție, dar nu și un regim, pentru că nu este condiționată de drepturi și reguli explicite (Haggard și Simmons, 1987
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de gen și a unor valori ambigen. Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine reprezentate linii de cercetare feministă în relațiile internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră că identitatea istorică, socială, de gen a autorului, a teoreticianului influențează modul de teoretizare. Identitatea masculină a tuturor autorilor de relații internaționale constituie una din explicațiile faptului că atât disciplina, cât și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în NATO, au o politică de apărare aeriană pe care o coordonează în comun prin NORAD (North American Aerospace Defense Command) etc. Se poate afirma că, dacă astăzi Statele Unite și Canada au devenit membre ale uneia dintre cele mai bine definite comunități de securitate, riscul unui conflict armat între ele fiind exclus, faptul se datorează inclusiv unor măsuri în vigoare de aproape două secole, prin care o regiune de graniță devenea mai sigură. Disputa neo-neo cu privire la eficiența regimurilor de securitate nu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
războiului”; „democrație” sau, în ultimă instanță, „pace”; contestarea validității datelor empirice folosite în analiza statistică sau a concluziilor derivând din analiza statistică; logica pacifismului democratic: critica atât a argumentului instituțional, cât și a celui normativ/cultural; natura „fasciculară” a teoriei definită ca un complex de relații cauzale, complex a cărui dezagregare analitică este dificilă; ignorarea cauzelor alternative responsabile de existența păcii sau absența războiului; concentrarea exclusivă a pacifismului democratic asupra statului modern ca unic locus al activității politice la nivel internațional
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
distinctive ale războiului. În acest sens, trebuie remarcat elementul organizațional, războiul în perioada modernă fiind un efort social organizat, canalizat spre aplicarea violenței colective în vederea atingerii scopurilor determinate. Deoarece violența organizată este în legătură directă cu impunerea voinței, războiul astfel definit intră în domeniul politicii. Așa cum arată Clausewitz, în toate împrejurările trebuie să gândim războiul nu ca fenomen independent, ci ca instrument politic. Războiul este un mijloc serios, în vederea unui scop serios (Clausewitz, 2002, pp. 17-18). Cu alte cuvinte, există o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
implică clivaje și identități culturale sunt mai dificil de soluționat prin compromis, unii experți au lansat ipoteza potrivit căreia, în viitor, sursa primară a conflictelor va fi cultura, iar confruntarea va lua forma unei „ciocniri a civilizațiilor”, adică a comunităților definite religios și etnic (Levy, 2003, p. 16). Un alt aspect intens cercetat la acest nivel a fost predispunerea regimurilor politice, fie ele democratice sau autoritare, de a declanșa și purta războaie (vezi Graham, 1986, pp. 279-289). De la lansarea de către Immanuel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în războiul clasic, se atrofiază. Deși, aparent, aceste războaie au un caracter local, ele implică miriade de conexiuni transnaționale, astfel încât și distincția dintre intern și extern, dintre agresiuni și represiuni sau chiar dintre local și global este la fel de greu de definit (Kaldor, 1999, p. 10). Astfel, noile tipuri de războaie par a fi pierdut „simplitatea” obiectivelor - politice -, caracteristică înfruntărilor interstatale. Actualmente, motivațiile „moderne” ale războiului -mișcare secesionistă, de unificare sau de eliberare națională - coexistă cu războaie etnice generate de ură, războaie
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dezvoltate și Statele Unite (Freedman, 1998, p. 34; Kemp, 2003, pp. 69-82). În acest context, dezbaterea se concentrează pe tranziția de la războaiele erei industriale la războiul postindustrial sau cel al erei informaționale (Toffler, 1995, pp. 99-165). Transformarea în acest sens este definită ca schimbare a structurilor de comandă, control, pregătire de luptă, doctrină, tehnologie și organizare a luptei (Macgregor, 2001, pp. 1-8). S-a remarcat că revoluția în afacerile militare are loc prin interacțiune între schimbări tehnologice, dezvoltări sistemice, inovații operaționale și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
prezentarea beneficiilor globalizării pare să fie cel puțin la paritate cu efectele negative ale acestui concept controversat. La extremitatea scepticilor sunt găsite și formule pesimiste (caseta 4); acestea pot întregi spațiul de gândire al specialiștilor și de acțiune a globalizării. Definiții pesimiste ale globalizării Paul Kennedy: Planeta este tăiată astăzi de o uriașă linie despărțitoare: de o parte a ei se află societățile tinere care se înmulțesc rapid, lipsite de resurse, subdezvoltate și subeducate, iar de cealaltă parte sunt populațiile bogate
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]