28,239 matches
-
un actor care își iubește profesia. Și pe ea o văd pentru prima oară într-un spectacol. Privind în urmă, nu găsesc o evoluție. Folosește aceleași mijloace, bine, dar neduse în altă zonă. Greutatea spectacolului lui Radu Afrim stă mai degrabă în ideea și în facerea textului, decît în realizarea lui regizorală și, mai ales, actoricească. Aștept și alte întîlniri, pe pămînt, sub apă sau în aer. P.S. Surprinzător de puțină lume la premieră! Spectacolul s-a jucat într-o sîmbătă
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
dispus să colaboreze cu "elementele burgheziei". Simțind teroarea plutind în aer, Theodor Cazaban decide să fugă din țară, la sfîrșitul anului 1947, cu o lună și jumătate înaintea abdicării forțate a Regelui Mihai. Urmează ani grei de adaptare, sau mai degrabă, de inadaptare în Occident. Publică sistematic în paginile ziarului La Nation Roumaine, scos de Comitetul Național Român. Colaborează, din 1958 până în 1987, la posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii. Redactează dintr-un foc romanul Parages, după o rețetă
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
călătorie spre ficțiune se face chiar prin fantezia însăși. (Și încă ceva deloc de neglijat: managerul Galeriei este un actor - Mihai Voicu!). La capătul acestui drum, o propunere regizorală făcută de Cristian Juncu. Cum este spectacolul? Aș spune că mai degrabă linear, nu lipsit de rafinament, dar nu neapărat în discurs, în conținut, ci unul în sine, cumva pe deasupra. Nu sînt erori sau greșeli. Lipsește însă ceva esențial pentru scriitura Yasminei Reza: tensiunea relațiilor și evoluția stărilor personajelor. La înmormîntarea capului
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
nici ea. La urma urmei, lacrimile sunt rudele lichide ale urletelor și strigătelor, așa încât, atunci când plânge și țipă, victima se descarcă și semnalizează în două moduri. Alteori, oricât ar încerca supliciatul să-și camufleze lacrimile, acestea curg șuvoi, alcătuind mai degrabă o rugăciune, decât un bocet. Legați între ei prin acest limbaj lichid al chipului, supliciații sunt niște "camarazi ai plânsului" și niște "rude în lacrimă". Unele victime ajung la capătul durerii: plâng și urlă până la refuz, până când vocea dispare și
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
A mai realizat în 1999 o antologie de 24 de poeme din "poezia creștină" a lui George Coșbuc, însoțite de o prefață superficială și expeditivă, tot fără explicații despre sursa poeziilor. Nu-i putem cere mai mult, căci săvârșește mai degrabă un ceremonial de pietate pentru a întreține cultul ardelenesc al lui Coșbuc. E o curiozitate legitimă să vedem cum arăta juvenilul Coșbuc înainte de a deveni poetul din Balade și idile. Antologia lui C. Catalano e în măsură să ne dea
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E un echilibru care a venit de la sine ori l-ai cultivat? E.F. Am descoperit echilibrul odată cu vârsta... Eram agitată în tinerețe. Îmbătrânind, am descoperit fericirea, deși cred că e vorba aici mai degrabă de perioada când aveam în jur de patruzeci de ani. L.V. Încă un ecou este Sylvia Plath, cu Lady Lazarus, în titlul tău Lazarus' Sister - titlu evident ironic. Ai cunoscut-o pe Sylvia Plath? Ruth Fainlight i-a fost prietenă
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
de pe cotoarele cărților din bibliotecă dobîndeau dintr-o dată chipuri și voci, uneori în răspăr cu cele zămislite de propria mea imaginație. În acest context al celebrităților întîlnite în restaurantul Uniunii Scriitorilor, Petre Stoica m-a fascinat din primul moment. Mai degrabă tăcut în vacarmul din local (de multe ori se discuta între mese aflate în colțuri diametral opuse ale încăperii și se rîdea mult și zgomotos), cu chipul său de erou de western (barba atent îngrijită îl făcea, ieri, ca și
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
western (barba atent îngrijită îl făcea, ieri, ca și azi, să semene cu Kenny Rogers), Petre Stoica părea un om fără vîrstă, cu aerul așezat al unui raisonneur rătăcit într-o lume a excentricilor de tot felul. Un om mai degrabă discret, dar a cărui apariție în peisaj nu trecea niciodată neobservată. O oarecare discreție a înconjurat și continuă să înconjoare cariera poetică a lui Petre Stoica. Chiar dacă premiile literare nu l-au ocolit, mai cu seamă în anii din urmă
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
în parte, dar și în memoria subtilă a întregului, o impresionantă experiență a limbajelor, a tehnicilor și a meditației artistice pe care pictorul o face ca pe un exercițiu constant de maturitate artistică. Și, în această perspectivă, expoziția are mai degrabă respirația prospătă a unui act existențial decît înfățișarea severă a unui eveniment cultural. Cele cinci planuri pe care ea se sprijină sînt deopotrivă planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
Simona Vasilache Puține cîte sînt, romanele de familie din literatura noastră, mizează, din balzacianism întîrziat sau, mai degrabă, din "șmecherie" procedurală, pe un anumit dezechilibru fondator. "Rețeta" lor exclude, în bună parte, normalitatea, nu în primul rînd fiindcă ar fi cu totul neinteresantă, cît fiindcă e nevoie de o tehnică rafinată (cam cronofagă, în context) ca să scrii (bine
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
consensul predomină și că formula de conducere va fi colegială, adică după modelul constituției romane unde în frunte se aflau doi consuli; poate că imitația va merge până acolo, încât conducerea efectivă va alterna zilnic între cei doi; dar, mai degrabă cred că raporturile dintre cei doi consuli ai PSD vor fi similare raporturilor dintre Iulius Caesar și colegul său de consulat din anul 59 î.d.Cr. Calpurnius Bibulus: în asemenea măsură îl scosese din joc pe acesta din urmă, încât
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
păstra cu aceeași statornicie, în timp ce alții le vor altera prin slugărncie. Va izbucni adulația, lingușirea și, cea mai teribilă otravă a unui sentiment adevărat, interesul personal. Chiar dacă noi discutăm între noi cu toată sinceritatea astăzi, ceilalți se vor adresa mai degrabă funcției pe care o reprezentăm decât nouă înșine. A-l sfătui cu competență pe principe presupune efort; a-l linguși pe principe fără a avea vreun sentiment față de el, este o practică curentă. (...) Să-ți fie pildă Nero pe care
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
o soluție comodă, cu succes garantat, dar nici una care să nu merite încercarea. Totuși, lăsînd la o parte jocul de șah, aproape nimeni nu se obosește să ajungă, fie și numai cu un pion, în spatele gărzii neprietene. Preferate sînt, mai degrabă, acele folies ŕ deux, în care încăpățînării unuia îi răspunde defetismul cronic, "scuturat" de cîte o "contră" bene trovato, al celuilalt. Cartea lui Ion Bogdan Lefter, Despre identitate. Temele postmodernității, recent apărută la Editura Paralela 45 e, în asemenea împrejurări
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
la urmă, a locului suficient pentru toți. Conul, îngustat spre vîrf, nu devine cilindru otova, însă fiecare poate, într-o lume a dependențelor din ce în ce mai mari și, totuși, din ce în ce mai subtile, să-și caute o poziție convenabilă. Și să o "negocieze", mai degrabă decît să o impună: "științele umane sînt discipline ale dezbaterii, nu ale propovăduirii" (spune, convins, Ion Bogdan Lefter). Un refuz, prin urmare, de-a recunoaște vreodată "falimentul" discuțiilor, pe teme oricît de "bătute". Cît timp presa reacționează, cît timp există
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
interioare ale comedianului din el. Este un exercițiu dificil, riscant, dar admirabil. Spectatorul este însoțitorul care preia confesiunea și, analizînd-o, se analizează pe sine. Tocmai în această relație fundamentală actor-teatru-spectator, în care, deseori, cel din urmă din ecuație este mai degrabă egoist, posesiv, suficient. Și cine mai este însoțitorul tainic al actorului, omul din umbră, martorul direct al succeselor și insucceselor, al triumfului și al degradării lui? SUFLEORUL. Doi parteneri, actorul și sufleorul, care își întorc fața unul către celălalt, care
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
de toate naționalitățile Balcanilor. O situație asemănătoare găseam în Pulsul lui Pan, romanul Ioanei Baetica, numai că, dacă acolo subiectul era superficial tratat, expediat prin retorică, Ștefania Mihalache nu se instalează nici ea propriu-zis în tema alterității, ci avem mai degrabă conceptualizarea ei. Situată într-un cadru academic, temporara criză de identitate a masterandei în feminism, problema integrării și a socializării în mediul multicultural pierd destul de repede aderența la real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
a masterandei în feminism, problema integrării și a socializării în mediul multicultural pierd destul de repede aderența la real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe bune (poate doar în capitolul final), cât mai degrabă unul de natură livrescă. Nu atât realul este cadrul referențial al narațiunii cât bibliografia teoretică. Se întreabă la un moment dat naratoarea: "... de ce nu pot să văd viața dincolo de tot ce mi s-a întâmplat." Ștefania nu este doar o
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
eu sunt evident un hățiș pentru că încerc să fiu o conștiință feminină în spațiu și să umplu sau să golesc câteva locuri comune. Deja îmi scriu recenzia la propria carte nescrisă. Dar nu, nu trebuie să fiu prea deșteaptă. Mai degrabă ar fi vorba de neîndemânare, de nestăpânirea instrumentelor narative. Eu sunt femeia care trebuie cărată în spate. Așa că și tiparul narativ mă va căra în spatele lui. Și fie ca să șsic!ț câștige cel mai bun." Formularea preventivă a punctelor slabe
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
una, sau este un geniu bărbatul meu și în viitor o să tac ca să nu împiedic înflorirea talentului lui, sau e complet țicnit și aș face mai bine s-o șterg cât mai e timp. Inutil să spun că înclin mai degrabă spre a doua ipoteză, chiar dacă nu sunt sigură de tot. Știe să fie, cum să zic, atât de normal. Totul este atât de hiperlogic. Nici o fisură în sistem. Să-ți vină să te împuști, nu alta. Pariez că s-a
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
două săptămâni, în pragul celei de-a treia sarcini și pensionarea cu câteva zile mai devreme, de fapt, pierderea unei pensii mai mari. Alfred nu a fost un tată sau un soț afectuos, iar fericirea soției era asigurată constant mai degrabă de sarcinile casnice și de copiii cu care nu scapă ocazia de a se lăuda. Un Parkinson îl face pe bătrânul Alfred să piardă treptat conexiunea cu realitatea. Enid are acum posibilitatea să-l corijeze, să-i șteargă din încăpățânare
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
unui "mecanism" literar. Sigur, modulațiile prin adăugare de diez sau de bemol sînt, neîndoielnic, de luat în seamă, dar pe Cistelecan nu-l mai "prind" atît de tare surprizele pe care i le-ar putea pregăti consacrații. Îl interesează, mai degrabă, sistemele de propulsie, la vîrf, ale "noilor", ușile (forțate sau nu...) prin care un poet ajunge în literatura "de top". Ceea ce nu înseamnă, însă, că nu îi "pricepe" sintetic, uniți de tot felul de "legături", atinși de o anume "patologie
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
paranteza ironică), își asumă aluzia și taxează dur megalomania lui Dan Botta: Nu m-am lăsat târât să reacționez împotriva unor atari neghiobii, deoarece mă așteptam ca halul de grandoare, în care se găsește dl Dan Botta, să-și afle degrabă o soluție care m-ar fi scutit de orice problemă inutilă. Cum însă nerușinarea cuiva s-a întărâtat, mutând discuția în domeniul publicistic, mă văd obligat să răspund pe această cale". Respinge orice influență care să fi venit din direcția
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
-ul nici măcar nu e una croită după chipul și asemănarea actualului Iliescu. Pentru că, oricât l-aș huli - și îl hulesc - există o evidentă evoluție a ideilor sale politice. Modelul pe care e nevoit să-l adopte e unul reprezentat mai degrabă de Cozmâncă și Miki șpagă, adevărații păzitori ai templului bolșevismului românesc, decât de el însuși. Situația e atât de grețoasă încât Iliescu a devenit scutierul propriilor slugi! El intuiește că-și va putea păstra neatinse prerogativele numai dacă-și asigură
Rebelii de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11944_a_13269]
-
ca și fumul", jurnalul atrage mai spre suprafață schițele viselor din interior. Desene stilizate, ca niște totemuri, întrerup, din cînd în cînd, coerența specială a mărturisirilor, organizate parcă pe un "calapod" romanesc. E vorba fie de un "dicteu" fie, mai degrabă, de misterioasa putere a morților asupra celor vii. Gabriela Melinescu scrie o carte a "regăsirilor", a întîmplărilor uitate, și recuperate apoi din plasa întinsă a nervilor, a oamenilor cu care se întîlnește, ca-ntr-o rețea: prieteni vechi și noi
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
în patru volume, apărute în anii 2000-2002, sub egida Academiei Române. Volumul III, Publicistică, încorporează numai o parte din aceste interviuri. În culegerea sa de acum cercetătorul adaugă și relatări de presă ale unor întâlniri cu Caragiale, relatări care au mai degrabă caracterul aproximativ al unei redări din memorie a unei scurte convorbiri cu dramaturgul. Ultimele trei texte din recentul volum al lui C. Hârlav au un vădit caracter memorialistic și evocator. Unul se intitulează Cum am cunoscut pe Caragiale și a
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]