1,919 matches
-
prînzul în fiecare zi la Gastonne. Sunt modeste, zîmbitoare, puțin obosite, grăbite, răspund amabil interpelărilor și se amestecă în discuția generală. La plecare, treci prin fața unei tejghele în spatele căreia Gastonne, într-o clipă de repaus, te încasează de o sumă derizorie, conform propriei tale declarații asupra consumației. Cafeaua o luăm mult mai tîrziu, după ce trecem în revistă comorile Palatului Pitti. Urcăm cărările umede încă ale grădinilor Boboli și sus, la micuța cafenea care surplombează aleile șerpuite, bazinele sclipitoare și albeața statuilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Huși, ca pictor eram foarte cunoscut, dar de multe ori am fost împins de sărăcie să fac lucruri ce nu ar fi fost făcute nici de un lucrător cu ziua. Am lucrat câteva săptămâni, în toiul iernii, pentru o sumă derizorie luată cu țârâita, la o biserică în satul Stănilești, pe valea Prutului. Am spălat și reparat catapeteasma bisericuței din satul Epureni, lângă Huși. Am vopsit niște statui ale unor sfinți, la biserica ungurească din Corni și de multe ori, neavând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
istoria sa întemeietoare. Reacții? Cărțile respective se vând ca pâinea caldă, iar filmele sunt văzute de milioane de oameni. Protestele sunt sporadice și slabe și vin doar din direcția Vaticanului și a Bisericii Ortodoxe. Dar și acestea sunt trimise în derizoriu în numele libertății de expresie și al political correctness. Așadar, două lumi total diferite, cel puțin din punctul de vedere al modului în care se raportează oamenii și instituțiile care le alcătuiesc la religia dominantă. Cum se explică acest fapt tulburător
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
astăzi că au fost victime ale regimului comunist. Dar ei Înșiși, așa cum rezultă din dosar, au fost părți ale sistemului de represiune prin faptul că dădeau «inocențe informări despre mine și familia mea. Acum, toata suferință noastră a căzut În derizoriu. Noi, cei torturați de Securitate, parem mai degrabă niște tipi plângăcioși și revanșarzi. Ei, torționarii noștri, sunt parlamentari și «onorabili oameni de afaceri, noi suntem niște anonimi. Niște anonimi cu memorie”... În 1986, Malin, fiul lui Alexandru Tăcu, a murit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a Îngropat cu grijă dosarele Bancorex, Dacia Felix, F.N.I., justiția postdecembrista care l-a condamnat pe Ioan Stoica - unul din cei mai mari escroci români, ce a furat banii unei țări Întregi (oare cine stătea În spatele acestui pițifelnic?) - la o derizorie pedeapsă privativa de libertate ce i s-ar cuveni unui năpăstuit al sorții care, ca să nu-i moară copiii de foame, fură o găină din poiata vecinului, justiția postdecembrista, care, În cârdășie cu Statul și cu CEC-ul, i-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vie/I Am Legend. Merită văzut, chiar dacă din a doua jumătate o ia pe autostradă, devenind un amestec de SF cu thriller și horror, al cărui ingredient principal sunt niște monștri care urlă sinistru și fug repede, umplând povestea de derizoriu (nu înainte ca finalul apoteotic să salveze omenirea). Ecranizare a cărții lui Richard Matheson din 1954, carte care a mai fost transpusă de două ori, în 1964 și 1971 (avându-i ca protagoniști pe Vincent Price și Charlton Heston), filmul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
șuie, că zilnic face asemenea isterii (II, p. 624) și reprezintă un caz tipic de delir de persecuție : Este în stare să nu doarmă o săptămână, să tune și să fulgere, să-și ruineze sănătatea, să se distrugă, câștigând ceva derizoriu (II, p. 625). Amenințarea morții se face tot mai mult simțită o dată cu aceea a izolării în ospiciu. După ce a alunecat în mod inexplicabil în râpă, cea mereu acuzată că bate câmpii (III, p. 638) spune că simte prin fereastra deschisă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de pedeapsa caselor regești. Medeea își face ultima apariție pe acoperișul palatului într-un car tras de doi șerpi înaripați ducând leșurile copiilor, mașinărie divină uzuală la Euripide. În universul lui Dumitru Radu Popescu în care eroicul alunecă mereu în derizoriu, Marghioala e ridicată încet de baloane colorate, ornamente pregătite pentru nunta Didei cu Ionel (V, p. 687). În Ca frunza dudului din rai, există și referințe mitologice incidentale, de pildă, în cazul orbului Cristofor dus în cărucior la cerșit de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
p. 26) ; Nu te mișca. Superb. Perfect. Asta-i expresia ! Rămâi așa. (p. 29) ; Spune și tu lucruri mai generale, amețește-l cu parabole și metafore, nu intra în tactică și strategie (I, p. 30). Totul pare plasat sub semnul derizoriului, profeția e o simplă șarlatanie, un spectacol prost regizat. În momentul în care Oedip întreabă dacă e adevărat că nu ar fi copilul lui Polybos și al Meropei, suveranii Corintului care l-au crescut de mic, totul se schimbă : cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dinastice, suveranul neavând niciun urmaș în linie masculină. Deși ar fi avut posibilitatea să o facă, puterea post-revoluționară nu a considerat necesar (și nu a riscat) un referendum pentru stabilirea formei de gvernământ, tema fiind trecută de multe ori în derizoriu, parazitată de discursuri populiste privind revendicarea bogățiilor patriei de către "clica regalistă și burgheză". A doua problemă de fond a schimbării sistemului constituțional din România a fost aceea a principiului separației puterilor. După experiența totalitară de câteva decenii, România trebuia să
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
partidocrației, iar clasele parazitare-unelte ale statului român a preferat importul de străini (chinezi, de exemplu). Chestiune, de fapt, explicabilă, prin faptul că statul român a ales între aceste lucruri: 1) creșterea valorii muncii și, 2) menținerea valorii muncii la prețuri derizorii (importul de străini). Încheiere După cum am arătat și în introducere, problema Constituției nu este una doar a oamenilor politici, ci și a societății civile. Dar, anii de comunism, precedați de o democrație cu un grad redus de participare a cetățenilor
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
flagelați de prietenul lor. O citește, o recitește, se ambalează. Distanța care o separă de un anume Bejan, numit astfel de cerințele ficțiunii, corespunde unei rupturi importante. Bătălia nu mai are loc înăuntrul ei, ci în afară, pe câmpul luptelor derizorii și înverșunate, într-o lume lipsită de valoare, încremenită în autismul demagogiei și al încrederii ei de neclintit în virtuțile represiunii directe sau disimulate. Consagvinitatea care o lega de celelalte personaje nu mai există aici, înlocuită fiind de răceală. Eul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Pe 29 septembrie 1938, Hitler, Mussolini, Daladier și Chamberlain se întîlnesc la München fără să fie de față reprezentații Cehoslovaciei și URSS. Șeful celui de al III-lea Reich duce aici o bătălie care era cîștigată dinainte. În schimbul unor concesii derizorii el le dă cehilor dreptul să-și vîndă bunurile și eșalonează pe parcursul a zece zile recuperarea teritoriilor sudete acesta obține tot ce dorește, iar Chamberlain semnează cu el un Pact de neagresiune, ceea ce va face și guvernul francez ceva mai
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
într-o vreme? "Pe strada Lăpușneanu, peste drum de biserica Banu, erau expuse pe trotuarul larg, pe etalaje mobile, articole de anticariat: cărți, multe franceze, reviste, albume de tot felul. Ani de-a rândul s-au putut cumpăra, la prețuri derizorii, Critice de E. Lovinescu, noi, netăiate. Librăria Athanase Gheorghiu, fostă Socec -, din Piața Unirii, era locul de întâlnire al lectorilor de toate vârstele. Proprietarul marii librării, Athanase Gheorghiu, personaj scund, animator delicat, asigura generos apariția Jurnalului literar al lui G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ne însoțește atunci când ne pierdem sau numai cu senzația că ne rătăcim tot căutând imagini sau metafore despre ceea ce vedem. Pretindem că avem simțul orientării, că nu ne scapă nimic din ceea ce știam, intrând astfel într-un fel de orgoliu derizoriu. Filozoful spune că în om totul este drum pierdut și că orice drum este de fapt regăsirea arhetipului în labirint. Ne putem rătăci în labirintul Cetății și pe viu dar mai ales visând, fără a încerca să ne eliberăm de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
premiu, din păcate, are o mare vină că nu a atras atenția organizatorilor, lansînd un alt premiu național pentru poezie, care, la rîndul lui poate da idei și altor organizatori, că așa ceva este posibil. Se duce, din păcate, totul în derizoriu și din această cauză chiar și premiile care contează nu mai au importanța pentru care au fost create, inițiate. Se poate ajunge la faptul că un poet ar putea lua de două-trei-patru ori un premiu național, sub diverse blazoane. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Liiceanu? Și cum aș putea "repara" lucrul acesta? Nu știu, acum asta e: regret adînc toate astea... și încerc să repar... tot ce se mai poate. A.B.Cum arată o zi din viața ta? Acum, arată, uneori, foarte banal. Derizoriu, chiar. Nu fac lucrurile care îmi plac, deși îmi place jurnalismul. Dar viața mea, trebuie spus asta, se ascunde mai mult în cărți. Viața mea nu este decît o serie de cărți cusute una lîngă alta. A.B.Care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
restul familiei. Cu neputință de înțeles, cu neputință de crezut! A trebuit să recitesc scrisoarea pentru a mă convinge că am citit bine prima oară! Ce să spunem? Ce altceva vi s-ar putea spune decât simplul fapt (cât de derizoriu!) că vă împărtășim durerea, că am vrea să fim alături de dvs. (căci prezența umană este ultima speranță la care nu îndrăznesc să renunț)?2 Tot restul - Congres 3, Zalmoxis, limbi altaice - mi se pare inutil, îndepărtat, exterior. Dar regretăm profund
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să ai un talent uriaș (dovadă Cronica de familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba asigurării posibilității de a mînca la caviar cu polonicul și a porției zilnice de whisky, miza nu-i oare cam derizorie?! Sătul de a minți, Petru Dumitriu a evadat din lagărul comunist acum aproape 37 de ani. În tot acest timp nu și-a iertat cărțile scrise la comanda partidului, pînă într-o zi cînd, după cum povestește: "în timp ce mă mișcam prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
C. Țoiu, Radu Cosașu, Sorin Titel, spărgeau clișeele cu care lucra așa-zisul realism socialist, silind proza noastră scurtă să primească o infuzie salutară de viață concretă, observată la fața locului, fără ochelari, împrumutați. Oamenii adevărați, reacțiile lor imprevizibile, făceau derizorii clasificările maniheiste ca și comportările dictate de niște generalități socio-politice abstracte, nu o dată false". După ce a îndemnat "fructuos" generația '50, mai apoi pe cea din anii '60, ajuns la generația '80, "Ovid Crohmălniceanu, în numele Partidului Unic, o asmuțea vîrtos (spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Securității, conducerea închisorii de la Pitești și Gherla; numai că, în vreme ce grupul Țurcanu a fost executat, securiștii așa-ziși complici, de fapt intermediari ai marilor patroni care au generat crima, în speță partidul comunist și conducerea statală comunistă, au primit pedepse derizorii, nu mai mari de 8 ani; și nici aceste pedepse n-au fost executate în întregime, unii dintre ei primind în continuare pensii grase de la M.A.I.". Antologia crimei și terorii comuniste a lui Cezar Zugravu adună peste două sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Înfierbântate desena cu claritate acea „cale lactee a destinului” - „cale” pierdută mai târziu, În timp și În alte vârste, poluate, cum sunt marile orașe care nu mai au stele În nopțile de august, de interese și necesități de toată mâna, derizorii, spre care ne Împing poftele noastre mărunte și tiranica opinie publică. Adeseori gândesc, cum o zice psalmistul, la cei morți de tineri prin stupidele și interminabilele „noastre” războaie sau chiar și la miile și miile de copii care mor Înainte de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și chiar și crima care Îl „ajută”, până la umră, pe omul stingher și confuz de a se regăsi, de a „re-Întâlni alți oameni”, pe care, până atunci, În tumultul social și prins de interese tiranice care deodată Își arată fața derizorie, nu-i „văzuse”; Dostoievski, la finele secolului al XIX-lea „descoperă” Încă o dată creștinismul - ca și colegul său Întru genialitate, contele Tolstoi! -, dar Într-o altă formă. Și, această „descoperire”, „revelație”, el ne-o „comunică” și nouă, nu numai prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-un turn să contemplu împrejurimile: râulețul Nogat, cârdurile de gâște, pașnicele căsuțe țărănești de pe celălalt mal, șoseaua flancată de carpeni și câte mai implică un peisaj rustic, desolemnizat, plasează castelul în derizoriu, cu întreg trecutul său fabulos, zbuciumat și sinistru. Un loc în care poți avea cel mult o aventură de weekend, pastișată după filmele horror, de duzină. Marienburgul de altădată a devenit azi un simplu orășel turistic, iar urmașii cruciaților s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poziție, cum se spune. O productivitate halucinantă. Are timp să-mi zâmbească și mă întreabă dacă înțeleg portugheza. Îi spun că înțeleg aproape 50 la sută. Multe cuvinte sună ca în română. De pildă, „palavre” - care înseamnă... vorbe, fără conotație derizorie, ca la noi (și eu, care credeam că e un turcism, deși s-ar putea totuși să fie, pentru că Portugalia, ca și Spania, s-a aflat și ea sub ocupație arabo-musulmană, mai precis, maură!). Portugheza pare... frustă și neîmblânzită, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]