2,257 matches
-
blestem nedrept: Cumplita vină de a fi sărac. Făcuse tot ce-ar fi putut să facă La școală, sau acasă, sau la câmp, Dar ce urma trecea printr-o hârtie - Problemă greu de rezolvat de-un timp. Îi tremurau picioarele desculțe Pe dușumeaua mirosind a motorină: Condeiul sprijinit în călimară Putea să stabilească orice vină. Dar omul care i-a ieșit în cale L-a-nvăluit cu o privire blândă În care pâlpâia o amintire Ce în adâncuri tot stătea la pândă. Cu
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
vine o boare ca de dinaintea oricărui atentat. Și asta e sigur! În trupul său, de-a lungul venei Întunecate a rugăciunii, o morișcă de lemn macină versetele Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite..., oprind cu numai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
la grumaz, taman În ziua cea mare a carnavalului, taman atunci... Lumina scurmă ca o cățea În mormîntul tatei... Îmi vine În minte: ana, ana cea cu carne tare ca de iepure, ana care m- a lăsat o dată să intru desculț În pătuțul ei, și să mă joc cu sînișorii ei, ana pentru care- am plătit ce era de plătit, cu bănuții luați chiar de pe pieptul ei, cum altfel!... ana care mi-a deschis ușa dintre pulpele ei, și am intrat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
făcut apariția, înroșind dunga orizontului. Ziua creștea lent și nimic în lume nu putea opri soarele să răsară la ora prevăzută. Dacă toate cobrele s-ar ridica întărîtate, n-ar putea intimida dimineața, oprind-o să vină, cu picioarele ei desculțe și albe, exact în clipa când trebuie să vină. Iată, mi-am zis, o lecție care ni se dă în fiecare dimineață și pe care ne ferim s-o înțelegem. M-am gândit să apelez la filosofie și la poezie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Oriunde te ai uita, de la sămănătorism la realismul socialist, numai țărani cumsecade și boieri vicioși, banul ca ochiul dracului, chiverniseala identificată cu avariția, conacul ars de răsculați (recoltele „strânse-n sudoare și sânge luând drumul cazinourilor pariziene“, bașca arendășimea vampirizantă), desculții cu botnițe la culesul strugurilor, obrajii puhavi ai „băgătanului“, bolșevica demonizare a „chiaburului“ și-a „burjuilor“, totul vizând smintirea rosturilor ancestrale în numele „luptei de clasă“ și pentru răsturnare cu orice preț. Deși e dintotdeauna însuși motorul dezvoltării, bogăției i s-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ea decât cei mai puternici. Pe când azi, goana după aur cere alte calități... Ne abatem din șosea, pe un dram pietruit, să vedem de aproape colinele de nisip rezultate din măcinarea rocilor. După ce coborâm, încerc să urc pe prima colină desculț, dar nisipul îmi frige tălpile și mă văd obligat să revin la mașină, să-mi încalț sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o suport. Cred că temperatura a trecut de patruzeci și cinci de grade Celsius. După un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-i lua acasă. Copii speciali, care le dau adulților, obișnuiți să se plângă mereu, adevărate lecții de viață. Copii care au dorințe mici, dar care visează la lumea mare de afară, la un petec de cer sau la a merge desculți prin iarba plină de rouă. Și tot ca orice poveste, continuă cu introducerea celorlalte personaje: „Și a mai fost undeva, departe, într-un îndepărtat orășel de provincie moldavă, o doamnă învățătoare (scriitoare consacrată deja, de acum) al cărei condei fermecat
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
război de la gospodăriile lor, nu prea vorbește dumneaei : dânșii îi spun „sărumâna” și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la țară, cu necazuri și sfaturi mocnite prin colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi milițieni șed desculți și cu tunicile desfăcute. Ținându-l ca pe o sulă, Crețu mocoșea cu acul să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu era un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dormitor, ca să nu-i murdărim covoarele. Ne accepta doar pe verandă sau la bucătărie. Poate și de aceea vizitele pe care i le făceam semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț pe miriște decât să-mi zică tata "mergem la domnu' din jos". 9. E atât de pustie această curte, strivită de o lumină dură la amiază, încît din ce în ce mai des mă cred în afara timpului. Văd aceiași oțetari, cu frunzele întunecate de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îi fuseseră afectate în urma exploziei unui obuz care-l îngropase în pământ. Cu asta, contactele tatei cu istoria au încetat. Sau au devenit neinteresante. Căci, în Lisa, istoria nu cânta la fanfară, nu mărșăluia în cizme ori în bocanci. Umbla desculță și se mulțumea cu o goarnă dogită. Primăria angajase un bărbat, ușor handicapat, care n-avea un alt rost, trimițîndu-l, de câte ori era nevoie, să cutreiere satul cu goarna în mână și să anunțe ce trebuia adus la cunoștința tuturor. El
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu toții cu Mercedesul și se duceau pînă la Palomar să se uite la meciurile de fotbal pe care douăzeci și doi de metiși, cu douăzeci și două de echipamente diferite, cu pantofi de toate felurile și unii dintre ei chiar desculți, jucau pe un teren improvizat la marginea șoselei. Uneori erau meciuri În Parcul Central, dar aici fiecare echipă avea echipamentul ei special și toți erau Încălcați cu ghete cu crampoane. Întorcîndu-se de la unul din aceste meciuri, Într-o seară au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-și putea aranja din nou la perfecție creasta de cocoș care te face cu unu, cu doi sau chiar cu trei centimetri mai Înalt. Fumau pînă-și frigeau degetele, pe urmă azvîrleau mucurile aprinse pe marginea bazinului, așteptînd să treacă vreunul desculț și să-și frigă tălpile, chiar se Întâmplase mai demult și administratorul le atrăsese atenția, dar ei au tăgăduit cu hotărîre, mereu dați vina pe noi și la urma urmei ce atîta scandal? Ia nu ne mai bateți la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-mi pare că te mai văd pe la noi! N-ai mai fost cam de mult.” “Nu, n-am mai fost.” “Ce mai faci, cum o mai duci?” “Păi, eu...” “Du-te-n casă, Petrișor și încalță-te! Nu mai umbla desculț prin curte, ai să răcești. Și ia-o și pe Mărioara cu tine. Gheorghiță, iar v-ați jucat la fântână! Sunteți uzi leoarcă. Am să vă-mpușc o bătaie...” Apoi, roșește feciorelnic. Are patru copii, al cincilea-i pe drum
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cîte un cuvînt rostit În șoaptă, cîte o Întrebare, o vorbă de protest sau de aprobare și apoi tăcerea lor flămîndă, atentă, vie, În timp ce tata vorbea. Povestea despre toate războaiele și necazurile pe care le cunoscuse, povestea cum stătuse - „copil desculț de la țară“ - pe marginea drumului prăfuit spre Gettysburg și privise trecerea răsculaților pe drumul ce ducea spre moarte, spre luptă și spre năruirea speranțelor lor. Povestea despre ușoara vibrație prevestitoare de rele a tunurilor străbătînd tăcerea apăsătoare de la țară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne-nveselească. „Păi eu credeam c-o să vă bucurați cînd o să mă vedeți“ - zice - „Nici nu m-așteptam să vă puneți pe plîns. Păi, dacă-i vorba pe-așa“ - zice - „mă duc Înapoi.“ „Vai de mine, Bob“ - zice mama - „ești desculț, dragul mamei, n-ai Încălțări.“ „Nu“ - zice Bob - „mi s-au tocit de grabă s-ajung acasă mai curînd. Am umblat pînă mi s-au dus cu totul din picioare“ - zice - „dar, dacă știam c-o să mă primiți așa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
altceva“ - am zis - „nu știu Încă ce, dar am să aflu. Ei, ia spune, de ce-ai venit la mine?“ - am zis. „Ce vrei?“ „Știi, Eliza, În noaptea asta trebuie să trec munții“ - a zis - „și n-am pantofi, sînt desculț.“ Abia atunci am văzut, firește, c-am fost prea tulburată ca să bag de seamă, dar așa era, zdrențuit și Însîngerat, cu picioarele goale, că-l priveai și te minunai, zău așa: stătea În fața mea fără pantofi, fără haină, n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
eu, sîmbăta, din porunci gospodărești matriarhale ca să cer împrumut mașina de măcinat mac. Mărturisesc cu toată convingerea cum trecea sora duminica după masă pe când stăteam noi pe banca din fața casei, era vară și ne împărtășeam din bucuriile lumești ale umblatului desculț, și sora trecea vădit abstrasă din cele imanente, cu totul răpită în transcendentul oferit generos de icoanele fără chip în care apar citate evanghelice frumos împodobite cu boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba soră se deda
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
neașteptat suficient pentru fiecare. Nici o recoltă nu se pierdea, nici o mină nu era epuizată, nici o mașină nu se strica, dar creatura a aruncat munți de mîncare în ocean pentru că flămînzii nu puteau plăti un preț profitabil, iar copiii cizmarului mergeau desculți pentru că tatăl lor făcuse prea mulți pantofi. Și producătorii au acceptat asta, de parcă s-ar fi produs un cutremur! Au refuzat să vadă că pot face tot ce au nevoie și la naiba cu profitul. Și-ar fi dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atras din nou atenția asupra faptului că este extraordinar de curată, doamna Gerda a mai adăugat : „Să știi că eu îți sunt ca o sohă pe care poți conta, deși sunt supăhată pe dumneata penthu că te-am văzut iehi desculț, pe sthadă; de ce umbli desculț ?“. „Doamnă“, i-am spus, „discuțiile acestea matinale, aici, pe coridor, mă înnobilează, de aceea am să vă explic : îmi dădusem sandalele la reparat“. „Bine, bine“, a spus ea, „dah tot iehi ai lăsat ușa deschisă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
faptului că este extraordinar de curată, doamna Gerda a mai adăugat : „Să știi că eu îți sunt ca o sohă pe care poți conta, deși sunt supăhată pe dumneata penthu că te-am văzut iehi desculț, pe sthadă; de ce umbli desculț ?“. „Doamnă“, i-am spus, „discuțiile acestea matinale, aici, pe coridor, mă înnobilează, de aceea am să vă explic : îmi dădusem sandalele la reparat“. „Bine, bine“, a spus ea, „dah tot iehi ai lăsat ușa deschisă și ehai gol, de ce stai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe întuneric, a venit cu o căruță și cu doi veri de-ai Lui să-și fure mireasa. În drum spre casă, după ce-o furase, El și-a scos pantofii de lac fiindcă îi ardeau picioarele. Mergea pe jos, desculț, lângă căruță. Mireasa susținea că acum, dacă e nevasta Lui, trebuie neapărat să-i cumpere o păpușă. „Ce-ți mai trebuie păpușă când ai câtămai păpușoiul lângă tine ?“, a glumit unul din verii-martori, cel care mâna căruța. Irina s-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rău, dacă celălalt n-ar arăta, în schimb, flămând, ba chiar flămânzind de multă vreme. Deci jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am făcut-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe negre, obrazul bombat, iar în albul ochilor tot felul de vinișoare roșii, cum sunt desenate uneori în cărțile de anatomie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iar la Yazd. Desprinse tabloul din cuiul în care îl mutase, mai jos, ca să-l poată vedea stând în pat, și-l ținu sub bărbie, ca pe-o oglindă, atunci când se bărbierea. O secundă îl zări pe împărat cu picioarele desculțe în cer și, lângă el, pe amant, pe adoratul Hefestion: lumea e doar o poveste de dragoste, de moarte ori de atac. Îndreptă tabloul la loc și își ținu respirația ca atunci când nu îi plăcea un miros. Se uită la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
-o în dormitor? — Da, ea stătea mai mereu acolo. Mulțumesc lui Allah, era fără copii, nu știu unde îi dusese pe gemeni. Sharoudi continuă: — Doamnă Jahed, amintește-ți, dacă mai poți, stăpâna casei avea pantofi când ai descoperit-o înjunghiată sau era desculță? — Știu precis, era cu picioarele goale, fiindcă m-am îngrozit că era tăiată până jos, înspre glezne... — Înțelegi? zise avocatul către Ghazal. Dacă o femeie îmbracă o altă femeie, chiar când e moartă, o încalță și cu pantofi, dacă tot
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
crezi, o, Doamne al veacurilor“, zise ea și înălță pleoapele. Chiar atunci îl simți pe Omar arătându-i-se, cu spinarea teșită și cu tâmplele înspicate. Nu îi mai părea, dar era chiar el, Shahriarul ei, împăratul de rouă. Sultanul desculț al împătimirii, al nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu ochii tăi? întrebă. — Am orbit, zise el în șoaptă. — Ai orbit? repetă întristându-se. — Da, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]