3,122 matches
-
Casa unor gloriole sfărâmate, a unor inimi schimonosite. Servitorul Totoeste tipic pentru ceea ce înseamnă sodomizarea pe viață, autismul dobândit prin complexul miles gloriosus. Romanul se sfârșește printr-un lung priveghi al mortului, la care Alexandru participă detașat, spre a se destrăma ca personaj, în final, sub colajul frazeologiei delirante, superstițioase, stupide a participanților. Reflex al vidului halucinogen, o atracție necontenită a neantului. Din impudoarea și prefăcătoria căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
glumă, printr-o păcăleală, printr-un scepticism aparent”. N. Roșianu crede, la rândul său, că „funcția principală a formulelor finale constă în transpunerea ascultătorilor în lumea reală; printr-o ușoară ironie, prin tonul ei de glumă, de parodie, formula finală destramă lumea de basm”. Instanța orală a comunicării explică, de asemenea, prezența și funcția formulelor mediane, dintre care unele, cele „externe”, au menirea de a trezi curiozitatea ascultătorilor („Și se duseră multă lume la împărăție, ca Dumnezeu să ne ție, că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
iar tinerii după vârsta de 25 de ani sunt presați de familia lor și de către cei apropiați să se căsătorească. Rata divorțialității în România este mai mică decât media europeană, în anul 2002, de pildă, în țara noastră s-au destrămat 19,1% dintre căsătorii, în timp ce în Suedia mai mult de jumătate dintre acestea s-au sfârșit printr-un divorț (54,9%). Rate foarte crescute ale divorțialității au fost înregistrate și în Belarus (52,9%), Finlanda (51,2%), Statele Unite (45,8
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
sau poezie, scrisul său, departe de a se suprapune cu acuratețe unui model retoric intuitiv, proliferează dincolo de granițele constrângătoare ale genului sau speciei aparente cu naturalețea și spontaneitatea cu care un lichid traversează limitele inutil trasate într-un mediu hidrofil, destrămând unitatea metafizică - sistemică și cosmotică - a voinței auctoriale tradiționale și multiplicând blocul discursului literar în centre de coagulare proteice, polimorfe și autonome. „Mulți vor fi observat disproporția care stă la baza romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de viață! Amintiri Trecută prin valțurile timpului și fărâmițată în zile și ani, viața este recompusă după imaginația și dorințele fiecăruia. În paginile așternute cu slove betege, curg șuvoaie de aduceri aminte, filtrate prin păienjenișul de vremi ce s-au destrămat ca un fum. Amintirile sunt spirit și gând, și simțire, cenușă a sentimentelor trecute; le purtăm în suflet peste timp și vremi, ne bucură sau ne întristează, învăluindu-ne în parfumul și vraja lor. Ele sunt o prețioasă avuție pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori, palate mândre, / Solemne temple, chiar întreg pământul / Cu tot ce-a moștenit, se vor topi / Ca și alaiul umbrelor acestea / Și-n urma lor nu vor lăsa o dâră
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
totul altul ca factură și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich and strange, fastuoasă și ciudată, nesupusă firii, cu oase de roșu coral și ochi de perle albe, un giuvaier al mării. Cântecul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
gândaci. Și, totuși, inima ei a refuzat înmărmurirea, continuând să pompeze sânge în vene. Așa a fost posibil să fie întreținut focul lăuntric. Treptat, din trupul ei, au început a se desface bucăți din încremenire, iar, odată cu ele, să se destrame și vraja împietririi. Sub bătăile inimii, care creșteau în intensitate, Europa a fost resuscitată din acest leșin cumplit. S-a reînnodat de fiecare dată firul vieții pe continent, chiar dacă a fost vorba de o altă Europă renăscută sub loviturile barbarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Gh. Duca, Armand Călinescu) și să lichideze importanți politicieni și oameni de cultură (Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Virgil Madgearu, Gheorghe Argeșanu ș.a.). Presiunea externă, pusă de totalitarism asupra sistemului democratic, a fost atât de uriașă încât România Mare s-a destrămat într-o clipită. g. Povara pasivității Ezitarea, rezultată dintr-un instinct puternic de autoconservare, ne-a făcut să plătim un preț uriaș. Nimic nu a fost mai greșit decât tendința de a asista pasivi la ororile petrecute în jurul nostru. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Tentativa onirică irită oficialitatea și factorii de „îndrumare” a culturii. Simpla idee a existenței unui „grup” care funcționa în afara cadrelor instituționalizate era inacceptabilă pentru optica dirijistă a forurilor culturale oficiale. Grupul oniric avea să-și mențină coerența cam până prin 1971, destrămându-se treptat, dar foștii lui componenți aveau să rămână, în ochii oficialităților comuniste, cu o reputație de personaje recalcitrante, de frondeuri sau rebeli. În cazul lui M., reputația nu va fi infirmată: deloc dispus să menajeze dezideratele opresive ale autorităților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Că în unele viziuni leopardiene, prima geana de lumină marchează desprinderea de starea originară de bine, întreruptă de contactul cu durerea. Acest univers primordial, făurit din tainice iluzii în care se împletesc ape, cuvinte, arbori, imagini fantastice și liniște se destramă: Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / cărora nu le schimbă sensul / nici foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici rotire de stelele (Forme de arbori chinuite).294 Foșnetul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pur, el tălpii mele / șovăitoare malurile-i neagă / și unda-ntortocheată, / fugind grăbit pe valea-nmiresmată (Ultimul cânt al lui Safo, vv. 27-36). Râul, salciile, păsările se feresc de atingerea nefericitei Safo, alter-egoul poetului, semn că armonia inițială s-a destrămat.368 Filtrul quasimodian a exclus numeroase concluzii ale romanticului cu privire la Natură, păstrând numai imaginea ei de mama binefăcătoare, deoarece aceasta se plia pe sensibilitatea să poetica și deoarece îi oferea un leac pentru perpetua rătăcire a eului și pentru singurătatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai întâi desprinderea lunii din cer, apoi căderea acesteia pe pajiște, în final, stingerea ei apocaliptica. Spre deosebire de tablourile quasimodiane, cel leopardian se bucură de coerență narativa și de continuitate tonala ce se regăsesc și în Visul, unde viziunea onirica se destramă treptat și lasă să apară nemiloasa realitate. Nu mai puțin dramatice, dar foarte diferite din punct de vedere structural, viziunile quasimodiene sunt când punctuale, monoimagistice, cănd fragmentate, întrerupte, discontinue, ca într-un tablou cubist ce se structurează pe o succesiune
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Poezie și adevăr (II,2), ne spune: Nu ar fi bine să se permită a se facă glume cu numele meu, căci numele propriu al unui om nu este o pelerină ce se atârnă de el și care se poate destrăma sau rupe, ci un costum ce se mulează perfect, ca pielea însăși crescută cu și pe el, pe care nu poate s-o preceadă ca însăși definiția". Și, în ultimul rând, pentru a termina cu citatele, convin să transcriu aici
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
devin tensionate, iar fiecare parte este canalizată în primul rând către interesele individuale; ritmul investițiilor tinde să scadă lent; numărul achizițiilor cât și cel al fuziunilor de firme crește în scopul păstrării stabilității; constelațiile industriale de succes tind să se destrame, iar industriile care dețin avantaje competitive devin singulare în economie; se reduce gama industriilor competitive; veniturile personale se erodează relativ, în decursul timpului. Succesiunea este cea prezentată anterior în sensul ascendent al dezvoltării specifice primelor trei stadii urmate de un
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
Fenomenul tranziției către o economie de piață modernă s-a soldat pentru ansamblul țărilor din regiune cu o accentuată recesiune economică, în primul rând datorită faptului că vechiul sistem având ca element central planificarea centralizată între economii integrate s-a destrămat fără ca în momentul respectiv să fie aplicat un nou tip de sistem bazat pe piață. De-a lungul întregii perioade de tranziție România a înregistrat o evoluție economică oscilantă, în care au alternat perioadele de ușor avânt economic cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
României a fost instaurată după abdicarea principelui României, Alexandru Ioan Cuza, în februarie 1866. Unirea Moldovei cu Țara Românească a fost recunoscută de Marile Puteri europene numai pe durata domniei principelui Cuza și, pentru că exista pericolul ca Unirea să se destrame, clasa politică din România a acceptat ideea aducerii pe tron a unui prinț străin. Karl de Hohenzollern-Sigmaringen (născut în 1839) a acceptat să devină principele României, cu sprijinul lui Napoleon al III-lea și al lui Bismark, primul ministru al
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
teritorială, s-a spus că Marea Neagră era un „lac turcesc”. Până la asediul Vienei (1688), Imperiul Otoman a cunoscut o extindere continuă. Capitala lui a fost orașul Constantinopol, numit și Istanbul. După această dată până la primul război mondial, când s-a destrămat, Imperiul Otoman a cunoscut o perioadă de continuă decădere, fiind numit de Franța, Anglia și Austria, „omul bolnav al Europei”. Turcii erau de religie islamică (vezi islam). Cei mai cunoscuți sultani au fost: Baiazid, Mahomed al II-lea, Soliman Magnificul
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Napoleon I va contribui la eliberarea lor de sub dominația otomană și i-au scris numeroase memorii, însă împăratul francez a făcut o alianță cu țarul Rusiei (1807), Alexandru I, prin care au împărțit Europa în defavoarea statelor mici. Astfel s-a destrămat mitul lui Napoleon de eliberator al popoarelor aflate sub stăpânire turcească. Una din cele mai importante moșteniri este Codul juridic, care stă la baza dreptului actual european. Înfrânt de aliați (Anglia, Rusia, Habsburgii) la Waterloo, a fost exilat mai întâi
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
populației românești și a maghiarilor, pe acest teritoriu au locuit din Evul Mediu până astăzi, aduși la ordinul regelui Ungariei, sași (vezi sași) și secui (vezi secui), pentru apărarea granițelor și pentru dezvoltarea econo-mică. În 1541, când regatul Ungariei se destramă, Transilvania devine principat autonom. După Pacea de la Karlowitz (1688), Transilvania intră în componența Imperiului Habsburgic (vezi Austria), apoi a Imperiului Austro-Ungar (din 1868), iar după 1918 va intra în componența României, alături de Moldova și Muntenia. Tratatul de la Maastricht - act semnat
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
acest univers decadent în care sălășluiește sufletul, întunericul dominant și fantasmaticul sunt părți ale realității. Atunci când spiritul se simte copleșit de invazia umbrelor, feminitatea aceasta tulbure se dovedește adesea salvatoare. Voce fără trup, venind din înalt, dar și din negură, destramă iluzia și lasă loc renașterii. Exclamațiile care pigmentează textul țin poate de retorica romantică, dar structura poemului e apropiată de cea a alegoriei baudelairiene. Spațiul exterior e cel al angoasei care își ia libertatea să capete proporții "cosmice". Lumina este
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
închisă", "asediată", pentru a avea acces la ea trebuie să se deschidă "porțile" turnului, un simbol ascensional, dar și unul al sinelui care încearcă să se contureze ("Ah! În noaptea aceea căutam zorile,/ În turnul norilor, pe stânci,/ Vântul îmi destrăma chemările/ Și jarul ochilor se topea în lacul negurilor adânci. (...)// Atunci porțile zorilor s-au deschis/ Și glasul Eumenei peste turnurile norilor a strigat:/ "A fost un vis. N-a fost decât un vis/ Unde ești? Vino, te-am așteptat
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Corespondență pe un arbore, "când Maica Domnului, cu glezna rotundă,/ iese din șanțuri și intră în cetate", Vizită celestă). Câteodată iubita este interlocutorul imaginar căruia i se adresează într-o încercare de a rupe singurătatea apăsătoare ("Nu, iubito, munții se destramă/ emigrăm pe rând în câte-un fel", Viziunea de la no. 7). Discursul erotic pare să capete însă alte nuanțe în poeziile din ciclurile ulterioare sau în cele publicate postum, se regăsește aici ceva din savoarea și nostalgia romantică, o oarecare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-ne urmăriți, pe lângă porți./ Alături de hamali vom duce bagaje,/ Visând o plecare a noastră către orașele văzduhului/ Și ne vom întoarce mai morți", Maria-Maria. La Dimitrie Stelaru însă biografia este întotdeauna mitizată, refăcută într-un joc înșelător, poetul pare a destrăma și a reconstrui mereu granițele ce separă realitatea sau propria viață de lumea ficțională a creațiilor sale (este extrem de cunoscut episodul anunțării propriului deces în presa vremii ca și refacerea memoriilor la nivel fictiv în Zeii prind șoareci). E un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]