6,141 matches
-
M-am gândit, domnule director, că ar fi frumos dacă am expedia an de an, campionilor formați în liceu, câte o plasă de fructe, din câte un pom sădit în memoria fiecărei victorii a lor, în curtea școlii. Spațiu este destul. Alte câteva fructe, din fiecare pom, le-ați da, poate, în fiecare an, personalului de serviciu, și chiar profesorilor. Știți cum se trăiește dintr-un salariu de 500-800 de pâini pe lună? În fine, dacă există totuși, Dumnezeu, pe această
ELOGIUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361787_a_363116]
-
cartier. Erau doar grupuri mici, răzlețe. În schimb, în piețe se vorbea tare, mult și cu obidă. Se vorbea pe față. Fără ascunzișuri. Privatizații și oamenii lor erau pasivi, chiar dacă pe alocuri încingeau spiritele. „Ce e, bă? Nu vă convine? Destul am dus țara în spate. Acum s-o mai duceți și voi... E normal, nu?”. Adevărat, unii se abțineau de la provocări și încercau să-i calmeze pe cei mai porniți, mai ales când se ajungea la jigniri directe și înjurături
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
politicii. O parte dintre cei care înjurau erau chiar membri legitimați ai partidului, dar, vorba unui pensionar mai tare-n gură, „Bă, toate ca toate, dar până la dreptul meu, e clar?”. Tot el explica celor strânși în jurul lui: „Au furat destul. Nu accept să-mi fure și mie pensia. Eu am muncit la stat 45 de ani bătuți pe muchie. Dar am avut salariu și sporuri. Am avut unde lucra. Am avut unde mânca și unde locui. Să-mi dea loc
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
mai multe în favoarea ta, deși, așa cum stau lucrurile, orice judecător ar decide la fel. Nu sunt mai multe soluții din care să aleagă. Problema e că... fiecare are interesul lui, iar eu nu vreau să ratez ocazia. Te-am speriat destul. Oricum, mașina e a ta, dar trebuie să te conving că o pierzi fără ajutorul meu. Îmi pare rău, dar asta-i situația”. - Eu te sfătuiesc să nu faci prostii din astea, orice s-ar întâmpla, i-a vorbit el
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
din dotare erau la suficiente și în toatlitate noi. Pentru perforarea frontului foloseam niște perforatoare speciale pentru suitori tip Tampella care aveau avantajul că burghiile de perforat se foloseau în seturi ceea ce ne ușura mult procesul de perforare. Roca era destul deconvenabilă, dar aveam și probleme atunci când ajungeam în straturile cu banatite care erau roci mult mai fiabile și trebuia să fim atenți la perforare pentru a nu se forma spații mari. Trebuia să folosim acele măști atipraf pentru a nu
1966 MINER LA MOLDOVA NOUĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365821_a_367150]
-
leac Simți cum îți umple toată gura O moștenim din veac în veac. Noi „facem“ și „băgăm“ de-a valma Noi suduim neîncetat Iar la acest popor, sudalma E o religie de stat. La treburile serioase Noi nu ne concentrăm destul Avem o somnolență-n oase Și-o zeflemea de prost fudul. Ceac-pac! Dar la reluări de faze Parcă ne mai trezim puțin N-avem profil de kamikaze Tiparul nostru-i byzantin. Apocalipsa furtunoasă Îi sperie pe pămînteni... Pe noi nu
ROMÂNII E DEŞTEPŢI! ... NE AMINTEŞTE ZEFLEMEAUA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365890_a_367219]
-
o apropiere de originile teluric-sacrale, în ultimă instanță. De factură clasică sau abordând varii teme în speță romantice, simboliste, realiste ori moderne, poezia lui Năzărel Lucaci poate fi considerată o revelație. Profesorul de limba română, născut în 1933, a așteptat destul, pentru ca visul său să devină o certitudine. Indiferent dacă poetul cântă omul, natura, pe Dumnezeu (căruia îi dedică o mare parte dintre versurile sale), familia, copiii, învățătorii, sau îi conferă accente de revoltă socială la vremurile tulburi, poezia sa este
82 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365906_a_367235]
-
cuprinde. Era, în schimb, multă muncă, și vara și iarna. Vara la cosit fân, la îngrijit grădina și ogorul întins de grâu și orz. Copiii aveau datoria să pască vitele în poienile și pădurile de lângă sat. Iarna aveau de lucru destul, să hrănească vitele din gospodărie, să taie lemne și să aducă apă în casă de la un izvor din apropiere, care nu îngheța nici iarna, pe gerurile cele mai năprasnice Ținutul este lipsit în totalitate de munți, și doar, ici-colo, mai
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
tutun și rachiu dar știe totul despre întinderea de apă lângă care viețuiește și mai ales ce se întâmplă în afunduri. Este personajul, singurul, care îi dă de veste pescarului unde, când și cum trebuie să arunce momeala ca să prindă destul pește încât să nu râdă copii de el. Lucru greu, chiar imposibil, dacă nu ești consiliat de un maestru desăvârșit. Și mai era un punct forte al acestei Frății preponderent masculine. Bine, sunt și niscaiva femei rătăcite printre ei, dar
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
Sertare nespălate, ce, totuși, pot murdări comori. Vezi? Gândurile tale sunt, poate, mesageri. (Doar regii crunt loviți de unda nebuniei Își ucideau solia care vestea dezastre și înfrângeri!) Tu, ce jonglezi cu riscul, dă credit și soliei! Sclipirea nu-i destul. Zi „punct și de la capăt”, recentelor constrângeri! Dar pentru asta, totuși, lectura din tren sau din metrou, Nu e-ndeajuns de coaptă în gânduri de rouă născătoare Și n-are absolut niciun prea-ademenitor ecou, Nici vorba-n rugă seacă , de
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
cade și este în pericol de moarte. Speriată, Veronica încearcă să-i dea ajutor, se roagă pentru el și spune în rugăciunea ei: „Doamne, nu mi-l lua ! Te rog nu mi-l lua!” Atât ne dă autorul, dar e destul ca să înțelegem că ea îl iubea pe Florin fără că știe asta. Caracter la fel de puternic, Mihai alt erou principal al romanului, își părăsește locul de muncă și se refugiază, o vreme, într-o pădure îndepărtată, pentru a medita în liniște
DINCOLO DE CURCUBEU de IOAN DAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365328_a_366657]
-
în exterior și destui de enigmatic cu ceea ce există înlăuntrul ființei noastre, și de aceea acționăm repede, aproape fără să mai gândim, si nu dăm importanța cuvenită fiecărui lucru. Oare chiar toate acestea să se întâmple doar pentru că... "nu avem destul timp?" De ce nu mai avem puterea și voința de-a ne opri pentru o clipă ca să ne analizăm mai serios și mai temeinic cursul desfășurării vieților noastre? Oare este atât de devastator să începem prin a ne asculta inima mai
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]
-
cădea în ridicol în ochii celorlalți s-au de ce? Poate că dacă i-am permite celui care a transformat crucea în lemn și inima în aur să ne transforme și pe noi în persoane noi, cu timp suficient, cu răbdare destul îndelungată, și cu o dragoste nelimitată, poate că abia atunci am putea și noi observa, că de fapt adevărata artă ce ne-ar putea aduce mai aproape de culmile perfecțiunii ar fi însăși credința nemărginită. Credința că am putea face orice
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]
-
eu cred că... doar o... poartă! Uneia incepatoare Că scrii atâta de confuz, Nu râd și nici nu mă amuz; Dar pân-o să te calce-un muz, Fă o cură de... harbuz! va crește pibul de mâine o să crească pibul, destul cât a crescut în jos! va crește ca la moși... cârligul, o spun eu unui... mincinos. proverb desuet cine are carte s-o ție pentru el, că nu are parte de bani în portofel! minune e o pură întâmplare, când
HEPIGRAME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365032_a_366361]
-
gesticulează dependent de căutarea celor mai fine maniere. Este atât de sensibilă, până la fragilitate... e atentă să nu deranjeze pe nimeni și nu deranjează niciodată. Are o genială intuiție asupra stărilor elevilor și se bazează pe faptul că nu e destul să predea istoria, cu oricâtă vervă în privința descripției, ci e necesar să predea istoria reală; atunci când observă o alunecare a elevilor în capcanele istoriei false, care a devastat școala românească, peste o jumătate de veac, are resurse de a salva
PROFESOARA DANIELA MĂTĂSARU. ÎMPLINIRI DIDACTICE ŞI UMANE CONTOPITE ÎN TOT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365087_a_366416]
-
rezolvat cu vecinu' din stânga și din dreapta, de mi-au cedat jumătate din suprafața boxelor lor. Stăm în bloc vechi, ceaușist, cu apartamente micuțe și boxe pe măsură. Însă, datorită înțelegerii vecinilor de care vă zic, am obținut la subsol spațiu destul și să-mi depozitez butoaiele și damigenele cu vin și țuică, care-s clădite până-n tavan pe lângă pereți, dar și să-mi amenajez o cameră de primire! Am montat mochetă pe jos, am pus o masă, am procurat niște scaune
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
o grămadă de prieteni ce mă servesc când îi solicit!... Am acolo un bar adevărat, confortabil și intim, nu-i nevoie să-mi intre nimeni în casă să-mi facă deranj, ca să trebuiască să lucreze nevastă-mea după ei! Lucrează destul săraca, că n-are-ncotro, că n-o cruță nimeni!... De la mine ea nu vede un leu! Că eu am un principiu în viață: bărbatul se ocupă de treburile importante ale familiei, femeia de mărunțișuri. Așa c-o las pe ea să
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
primul apel, uită cu totul de diplomație: - Pooorcuuule!!! Iară te-ai îmbătat, de nu mai știi de tine!... Te râde lumea că ești ditamai șăfuʼ la poliție, da' bei ca măgarii ăia nenorociți de ciobani fără carte!... Nu ți-i destul c-ai venit băut, de-o tremurat amărâta aia de Susana pân-o văzut c-ați ajuns întregi în poarta noastră?! Altădată, de te prind că ... Ușurați c-au scăpat de intrus, orășenii încuie ușa cu yala. În sfârșit, se
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
le surprindă. Nu s-a întâmplat nici pe departe așa ceva datorită obiceiului oricărui grup de prietene ; acela de a face analiză critică a comportamentului celei care lipsește din grup, atât căt să ofere răgazul necesar ; era acum prezentă dar avuseseră destul timp să despice firul în patru în ceea ce o privea. Era pentru prima oară când Dora își exprima, pe față, dorința. Au acceptat pariul ; merită să pierzi oricăt pentru un nou subiect de discuție mai mult decât interesant. Dora știa
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]
-
pâine deținutelor; nu erau departe de hrana pe care Mitru o dădea porcilor. - Chiar mâncați așa ceva? - Asta ni se dă. Gustă să vezi cum este! - Nici nu mă gândesc. De ce nu vă dau pâine ca la toată lumea? - Nu este grâu destul... Era contrariul a tot ce fusese pus să învețe până acum. Nu mai știa ce să creadă. Care erau adevărurile? În ce te puteai încrede? Nu cumva cel mai nimerit era să-și clădească singur adevăruri, în interiorul ființei lui, să
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
și mine.... - Brunetă, blondă, șatenă? - Blondă, de fapt șaten spre blond. - Ochii? - Albaștri. - Spune-mi la ce înălțime să mă opresc. Brațul îi pendulează ridicând și coborând palma orientată către sol. - A, nu, în nici un caz. Am spus și așa destul. Mă ierți! Cu o ușoară desprindere s-a îndepărtat evaporându-se parcă în întunericul nopții. * Liniștea mea/ și liniștea ta/ s-au contopit/ și-a reieșit/ neliniștea noastră... Încercase probabil vreodată să definească sentimentele unui cuplu. Când s-a întâmplat
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
pentru teză. Asta nu l-a împiedicat să se simtă triumfător: - Ai nota unu! Părăsește te rog sala de clasă. * Îi păsa prea puțin de nota proastă proaspăt căpătată. Considera că nu avea cui să dea socoteală pentru asta. Încasase destul, cât pentru toate notele proaste pe care ar fi putut să le ia într-o viață, și chiar dacă ar mai fi încasat ceva pe deasupra, nu mai conta. În fața lui,pe hol, se desfășura gazeta de perete. Îi fusese rezervat locul
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
ați cununat, voi i-ați spovedit și împărtășit, iar ei vin la noi să le facem avort. În momentul acesta, ei au dreptate. Desigur, că aceasta nu justifică crima lor, ci relația pe care noi nu o mai avem cu destul dintre mulți credincioși ai noștri. -Preoții au de obicei mulți copii? -Nu contează câți copii ai, contează câți ai omorât. - În general, la noi nu există o imagine bună a femeii cu mulți copii. - Pe mine, când mă întreabă lumea
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
anecdote cari mai ieri încă erau povestite cu haz de contimpuranii lor, dar cari pe toată ziua se sting tot mai mult, cum se perde tot mai mult din auzul nostru sunetele unei muzici plăcute, care se depărtează de noi... Destul nevoile zilei ne posomorăsc, ne mohorăsc chipul...O notă mai voioasă va fi, gândesc, bine primită de cetitorii Vieței” (Blagopolușnie). De menționat că, revista „Vieața” apărea sub direcțiunea Dlor A.Vlahuță și V.A.Urechia, după cum reiese din pagina de
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
ridică piciorul, ștrengărește, și-l puse peste piciorul lui. „Ce plăcut e să-l ating”. - Ești pensioner? Îl întrebă Maria. - Din vara aceasta. - Dar, tu? - Pensionară pe caz de boală. Mi-a aranjat sora mea care este medic. - Bravo! Ai destul timp acum să te ocupi și de tine ... Până la urmă stabiliră, spre prânz, să meargă la ea acasă. Soarele era prea puternic și pielea începuse să-i usture. Au strâns totul. Maria, grijulie, îl ajută să pună în sacoșă tot
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]