18,606 matches
-
se regăsească în ceea ce scriu. Altfel spus, este o reașezare a realității trăită de mine în niște cadre mai generale. Sunt stări și sentimente răsfrânte în identitatea sinelui meu profund, dar veghez să păstrez măsura și să cumpănesc implicarea și detașarea. Sunt și persoane care din cauza limitei instruirii sau a puterii de înțelegere consideră că a scrie despre tine înseamnă familiarisme nepermise, sau subiectivism care scot scriitura din câmpul literaturii. Aceștia nu țin seama că fiecare scriere are viața ei proprie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene a adoptat săptămâna trecută, noi măsuri care au rolul să garanteze aplicarea corectă a normelor UE, cu privire la detașarea lucrătorilor europeni într-un alt stat membru. Nouă directivă va asigura respectarea în practică a drepturilor lucrătorilor detașați. Statele membre au doi ani și douăzeci de zile ca termen pentru a-și armoniza legile interioare cu această directivă privind măsurile
CĂPŞUNARII SALVAŢI DE UNIUNEA EUROPEANĂ [Corola-blog/BlogPost/93076_a_94368]
-
în practică a drepturilor lucrătorilor detașați. Statele membre au doi ani și douăzeci de zile ca termen pentru a-și armoniza legile interioare cu această directivă privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor muncitorilor. Din acest moment firmele care efectuează detașări sunt obligate să declare numărul lucrătorilor care urmează a fi detașați și datele contractului de muncă, iar statele pe teritoriul cărora se vor detașă muncitorii europeni, au obligația să efectueze controale și să țină cont de plângerile și de acțiunile
CĂPŞUNARII SALVAŢI DE UNIUNEA EUROPEANĂ [Corola-blog/BlogPost/93076_a_94368]
-
bine, messer Alighieri, interveni Bruno Ammannati, fixându-l cu o privire șireată, ca și când ar fi voit să Îl stârnească. Nu răsare și În domnia ta dorința de te apropia de aula noastră de Învățătură? Dante era sigur că, dincolo de aparenta lor detașare, cu toții așteptau răspunsul lui cu sufletul la gură. — Aula voastră pare o curte a iubirii, mai curând decât o adunare de Învățați, răspunse el pe un ton evaziv. Femeia pe care ai admirat-o e pricina acestui lucru, messer Alighieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dens. Într-un bordel, asta voia să spună. Târfa. Și cum se făcea că era acolo, dacă abia o lăsase... Antilia se apropie și mai mult, Întinzând o mână spre el. Avea o expresie neliniștită, fără nici o urmă din acea detașare față de priviri și de luxură care Îl izbiseră pe poet la prima Întâlnire. Părea mai umană, ca și când pantera din ea dăduse bir cu fugiții, lăsând Îndărăt doar umbra fiarei. Chipul ei strălucea de reflexe, Încă și mai roșu În flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru a-i judeca faptele, ba, mai mult decât atât, refuză În termeni impertinenți să se conformeze sancțiunii de a părăsi parohia, pe care o compromisese prin comportamentul său. Ca răspuns la măsurile disciplinare dispuse Împotriva lui - respectiv, ordinul de detașare Într-o altă parohie -, Bérenger Saunière adresează Vaticanului o scrisoare În care - se presupune - amenință cu dezvăluirea cutremurătorului secret aflat În posesia sa, iar șantajul dă roade, Întărind astfel supoziția că secretul există și că marii capi ai Bisericii Catolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când ele Îi rămân exterioare, ca să nu spun indiferente. Dumneavoastră aveți, probabil, ca orice om, un număr oarecare de defecte; sigur Însă aveți o mare calitate: neutralitatea activă vizavi de ceea ce vă intră În aria de preocupări profesionale, o anumită detașare În raport cu obiectul de studiu. Credeți-mă, lucrările semnate Adam Adam au fost disecate minuțios sub acest aspect, iar Centrul și-a făcut o imagine perfectă despre ce puteți și ce nu puteți. Se Întâmplă ca noi să greșim o dată În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nenumirea acelui lucru l-ar fi Împiedicat să existe. Sau de parcă, evitând ca eu să fiu cel care Îl numea, transferam asupra altora răspunderea pentru existența lui. Strategie infantilă, de acord, dar numai dacă o privești din afară sau cu detașarea pe care o Împrumută trecerea timpului. Eveline nu părea deloc dispusă să bage În seamă tribulațiile mele interioare. Era, pur și simplu, iritată că trebuie să enunțe explicit ceva ce ținea de evidența cea mai elementară. - Zoran vrea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Poftim? - făcând Metodiu, ducând mâna la ureche. Episodul 225 UN ROL MAI PUȚIN STUDIAT Din cală, într-o echilibristică specifică neonației lui, apăru grecul purtând o tavă încărcată cu vârf. O așeză la picioarele comandantului turc, care-o privi cu detașare. — Nu s-ar zice jupâne, că matale știi ce-i aia criză - spuse el, apucând cu finețe o măslină. De unde ai asemenea bunătăți? — De la nevastă-mea - spuse modest Georgios. Știți cum sunt femeile, când pleci la drum, te-ncarcă... — Vrednică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
crezute nici atunci cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În văzul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simțit. Tiberiu părea cel mai puțin afectat, el nu făcea eforturi să găsească formula magică de consolare; nici azi nu știu dacă bravase atunci sau dacă, cine știe prin ce intuiție, reușise În chipul cel mai firesc să rămînă În detașarea și veselia lui obișnuită. Nu, nu era nici indiferență, nici naivitate, ghicisem În ochii lui acea complicitate orgolioasă - simțea și el că victimele au un ascendent moral asupra Învingătorilor, deci trebuia să arătăm că sîntem puternici, că avem o calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într-o seară tîrzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit cînd se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel Požarevac sau cele șapte luni În cazarmă, din perspectiva realizatorilor Enciclopediei, reprezintă un eveniment unic: nicicînd, niciodată, un oarecare G.M., geometru, nu-și va mai petrece, În a doua jumătate a anului 1935, stagiul În cazarma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mîna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr-o credință ancestrală, de forța păgînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu răbdarea epuizată de un fotomaton în care variantele de culoare și de aspect, pe lângă minime și cu un efect stimulator redus, încă în cea mai îndepărtată antichitate erau deja considerate ca banale trivialități ale exploatării libidoului, au continuat, din cauza detașării, din cauza indiferenței și chiar din cauza dezgustului, să determine scăderea tirajelor și a vânzărilor. De asemenea nu avea să aibă nici o influență favorabilă asupra balanței cotidiene a cheltuielilor și încasărilor, aflată iremediabil în reflux, căutarea și expunerea de intimități murdare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acolo cu atenția concentrată asupra jocului - impresia de forță copleșitoare. Și nu puteam înțelege de ce. Slăbiciunea trapului parcă-i scotea și mai tare în evidență forța. Curând după ce făcu o mutare se lăsă pe spate și-și privi cu o detașare ciudată adversarul - un francez gras și bărbos. Acesta își evalua situația, apoi izbucni brusc în sudălmi joviale și strângând cu un gest nervos piesele, le trânti înapoi în cutie. Îl înjură cu generozitate pe Strickland, iar apoi chemă chelnerul, plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-un chip destul de curios oroarea pe care o simțea față de el era un transfer al ororii față de ea însăși, pentru că Strickland o tulbura într-un fel manieră atât de straniu. Înfățișarea lui era aspră, sălbatică și neîngrijită. Era o detașare în ochii lui și o senzualitate care i se citea pe buze. Era mare și puternic. Îți dădea impresia unei pasiuni neîmblânzite. Și poate că ea mai simțea la el și elementul sinistru care mă făcuse să-mi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și făcu câțiva pași spre bărbatul acela. Sângele Începuse să Îi zvâcnească În tâmple cu vuietul unei cascade. Vederea Îi era și ea Înnegurată de oboseală și de starea de rău. Virtuțile Îi cedau, Își dădea seama de asta cu detașarea unui observator străin, În timp ce Își Întindea mâinile spre interlocutor, care se grăbi să coboare spre corpul de gardă. - Doar nu ești gelos pentru curva dumitale, nu-i așa? O poți găsi când poftești, la „Paradisul”! rânji omul, ținându-se prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lacrimi. - De ce nu m-ai așteptat? strigă el, arătând cu pumnii către mort. Își dădu drumul să cadă În scaunul din fața sa. În ochii mijiți ai lui Arrigo, lumina crepusculului redeștepta o neașteptată aparență de viață. Părea să fixeze cu detașare cupa din care băuse moartea. Abia acum observă Dante cât era de splendidă, fapt ce Îi scăpase În agitația momentului. Întunericul se Îndesea. Scoase amnarul din traistă și aprinse o lumânare de pe masă, apoi apropie cupa de flacără, spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
interesau foarte puțin. Nu răspundea saluturilor, sau, când răspundea cât de cât, ar fi fost nevoie să porți patru lornioane bine lustruite pentru a-i vedea buzele mișcându-se. Nu din dispreț, așa cum credeau cei mai mulți, ci pur și simplu din detașare. În pofida tuturor, a existat o tânără care aproape că-l înțelesese, o fetiță despre care voi mai vorbi, și care ea singură îl numise Tristețe. Poate că din cauza ei s-a întâmplat totul, dar ea nu a știut niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
actriță nu-i dă nici o atenție, își continuă ideea, vorbind cu vehemență. — A scris anul trecut ceva pentru Maestru, știi tu, că te-am dus la premieră, Bărbați și femei, un teatru „de vioară”, cum i-a zis Tina cu detașare și ironie. Ai stat la spectacol, fermecată de Maestru și de vocea lui, am văzut... Eu n-am putut niciodată să scriu, și din ce scria tipa, nu înțelegeam nimicuța, nu înțelegeam ce mâzgălea pe hârtiile alea. Povestea aia despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că e foarte loială, atât de timidă, cu un simț al ridicolului atât de dezvoltat, încât nu crede nici acum că ar fi putut juca teatru, oare ar fi rezistat pe scenă?, e mereu atât de concentrată, n-are nici o detașare, poate scena ar fi omorât-o, e obositor să fii mereu altcineva... Și când ai avut cel mai mare succes? — Când m-a văzut Smoktunovski, la Moscova, în Hamlet și... — În Hamlet?, și Tina tresare curios, buzele i se usucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unui negru. — Jiggah dublu de ciocolată. Altceva? — Da, cred că da... — Chiflă cu șuncă? — Da... bine. A Înfulecat patru chifle, găsindu-le savuroase, și a consumat Încă un jigger dublu de ciocolată Înainte de a-l cuprinde un sentiment plăcut de detașare. După inspectarea grăbită a pernițelor, fanioanelor și fetelor Gibson Înșirate pe pereți, a ieșit din local și și-a continuat plimbarea, cu mâinile În buzunare, pe strada Nassau. Treptat, a Învățat să-i deosebească pe studenții din anii superiori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
universal, se Înghesuia cu țipete și râsete stridente, câte trei fete la o umbrelă; a trecut și o patrulă pedestră de poliție, agenții fiind apărați miraculos de ploaie de glugile lor impermeabile. Ploaia Îi insufla lui Amory un sentiment de detașare, iar numeroasele aspecte neplăcute din viața metropolitană a celor nevoiași i se perindau prin față ca un fel de procesiune amenințătoare. Iată și trecerea Încrâncenată, Înfiorătoare, a metroului: reclamele de pe marginea vagoanelor repezindu-se spre tine, rânjind ca niște pisălogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la moarte, la felul în care se purtase cu nevastă-sa, cu Mișu, cu Mariana. La felul în care banii ne schimbă și ne înrăiesc. La frica de scandal pe care o avea înainte să-și găsească echilibrul interior și detașarea. La ce rămâne în urma unui om. La sublimul, încă obscur pentru el, cu care Contesa îi acordase această escapadă spirituală. În intimitatea iatacului, domnul Popa își permitea chiar câțiva pași de dans, pe muzica ce se auzea de jos. Contesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]