2,337 matches
-
nu-mi place, dar alții au nevoie de ea. Mi s-a spus și mie: De ce nu pui o voce, a ta? De ce nu spui: M-am întors la Kabul ca să văd... Nu, e oarecum obscen. Sunt gusturi personale. Eu detest, aproape violent, regizorii care se pun în scenă, vizual. Îi vezi acolo, dând din cap în fața personajului și arată compasiune, e obscen. Sau narațiunea off, iarăși nu-i găsesc rostul și o grămadă de alte lucruri care par elementare, de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
fiica lui Delavrancea o amintește doar pentru a se preamări pe sine: "O văd pe Cella care îmi vorbește de admirația numitului Barbu pentru romanul meu"; numitul Barbu e reputatul scriitor B. Șt. Delavrancea statornic prieten al lui Ion Luca, "detestat de Mateiu, încă din tinerețe, cînd se afla silit să-i rabde lecțiile de morală" (B. Cioculescu), așa cum rezultă și din amintirile fiicei acestuia: "Într-o zi tata i-a făcut o observație usturătoare pentru orgoliul lui. Matei intrase în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
păreau, involuntar, să confirme centralitatea sa politică și intelectuală prezentă. Ei sînt distribuiți în rolurile stranii de tovarăși de drum și susținători ai unui fenomen în desfășurare de care ei înșiși se îndoiesc, pe care-l suspectează deschis sau îl detestă activ. Este adevărat că distincția stat-societate civilă se confruntă cu critici de o calitate inegală. Unii dintre aceia care au refuzat să vorbească limbajul societății civile par să-și bazeze obiecțiile pe lecturi incomplete, interpretări greșite intenționat sau pe totala
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de ieșire din impas: Dar nu! el voia să aibă perdeaua; voia să o taie cu cuțitul, ca să nu îi mai foșnească în urechi. E primul lucru pe care îl face cu inima îndoită. Ezitarea era trăsătura pe care o detestase o viață întreagă. Ea era semnul unei slăbiciuni pe care sămădăul nu și-o permisese vreodată; era semnul nevolniciei, a unei sfârșeli vecine cu moartea de care îi era atât de teamă. Frica populează acum locurile aflate cândva sub stăpânirea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
al unui destin dominat de aspecte tragice: Pavel Anicet (singurul care s-ar putea constitui într-o ,,schiță de personaj” este chinuit de imposibilitatea alegerii între cele două femei iubite, Una și Ghighi, David Dragu este un scriitor care își detestă tatăl și familia, Eleazar este un revoluționar mistic și anarhic care ar vrea să-i pedepsească pe cei necredincioși, Emilian scrie un roman bazat pe autenticitate și participă la mișcarea revoluționară alături de comuniști, Jean Ciutariu este un tânăr compozitor, dar
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
lui, pe subiectul pe care-l dezvoltă cu subtilitate și claritate logică”(23.03.42). La 1938, Emil Botta este „tânărul bard”(1938). Nuni Dona devine „agitată ca o gulietă”(12.03.46). Pe „S” (marea ei iubire), când îl detestă, când îl adoră. Un alt „S” devine o „bestie” (11.01.46). și generalizând, geni pare intransigentă: „Mă doare-n cot de toți S. din lume și-n același timp îi și ador” (10.07.46). La doar 19 ani
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
o cafenea tot caldă, cu mult lemn, din centru, nici nu știu cum se cheamă... A fost o plăcută discuție în doi. Cum vezi, nu cu oamenii am ceva, ci cu oamenii în cantități prea mari în același timp! Am început să detest aglomerațiile umane, inclusiv cele mondene, din cauza zgomotului și a unui fel de isterie, care se instalează inevitabil la un moment dat. Chiar dacă ies în oraș la un restaurant, prefer să fiu cu o persoană, două, trei. Am ieșit astă-vară cu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Mentalitatea noastră n-a suferit încă metamorfoza nu doar necesară, ci și posibilă în atâta veac de vreme. Cine e de vină? Noi toți, însă în proporții variabile. Când sunt toți la fel de vinovați, sunt și la fel de nevinovați, de aceea și detest evaluările uniforme și uniformizatoare! Pe care, pe bună dreptate, cei cu adevărat vinovați le preferă! Dorin Popa: Este o povară prea mare lăsată pe umerii învățământului preuniversitar selecția automată în universități? Liviu Antonesei: Nu este o povară prea mare, este
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aici ca într-un fel de exil interior, fie se luptă cu morile de vânt. Cine e de vină? Noi toți, de bună seamă, însă în proporții variabile. Când sunt toți la fel de vinovați, sunt și la fel de nevinovați, de aceea și detest evaluările uniforme și uniformizatoare! Pe care, pe bună dreptate, cei cu adevărat vinovați le și preferă, pentru că vinovăția se dizolvă în nevinovăție! Universitatea are dreptul să se pronunțe în toate domeniile vieții comunitare în care are experți, și are în
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
deja nu mai era același. Liviu Antonesei: Cât îi cunosc, pe d-l Breban mai mult, cred că amândoi colegii tăi de călătorie cu Mercedesul știu să se și bucure de viață, ceea ce mi se pare lăudabil în fond, eu detest, cordial desigur!, persoanele care cred că au venit pe acest pământ, în această lume și în această viață ca într-un exil. Nu, noi ne aflăm aici ca să ne bucurăm de viață, pentru că de asta a făcut Dumnezeu să sosim
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cât de cât din presiunea "realității românești". Demisia lui CTP este importantă și, indiferent de faptul că mulți colegi din presă dar din alte trusturi! o bagatelizează și o "interpretează", are un impact public uriaș, imens, pentru că, iubit pasional și detestat pe măsură, este probabil primul/întâiul jurnalist de opinie din România. Nu cred să existe consumator de presă român căruia să-i fie indiferent: ori îl iubește, ori îl urăște! Cât privește aventura deconspirării, începusem să fac o depresie, conchizând
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Mentalitatea noastră n-a suferit încă metamorfoza nu doar necesară, ci și posibilă în atâta veac de vreme. Cine e de vină? Noi toți, însă în proporții variabile. Când sunt toți la fel de vinovați, sunt și la fel de nevinovați, de aceea și detest evaluările uniforme și uniformizatoare! Pe care, pe bună dreptate, cei cu adevărat vinovați le preferă! / 152 Universitatea are dreptul să se pronunțe în toate domeniile vieții comunitare în care are experți, și are în toate, nu? E iluzoriu să credem
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
rândurile aristocrației (nu în ultimul rând cu P. Fabius Maximus), care vroiau să asigure imperiului, ca succesor de drept, pe Agrippa Postumus. De aceea, Livia, care vroia ca această moștenire să-i revină fiului ei, Tiberiu, îl suspecta sau îl detesta de-a dreptul pe Ovidiu. Cauza exilului ar fi, deci, ura Liviei împotriva lui Ovidiu și ocazia i-ar fi fost oferită de faptul că Ovidiu ar fi profanat misterele lui Isis, la care Livia era afiliată 25. În opinia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să excludem că maniera de tratare a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se referea la înfrângerea lui Sextus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cândea, Andrei Pippidi, Aurelian Trișcu. Ei se alătură astfel lui Gabriel Andreescu, Petre Mihai Băcanu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Radu Filipescu, Dorin Tudoran, care nu încetau să protesteze, fiecare în felul său, împotriva unui regim tot mai opresiv și mai detestat de cele mai diferite categorii de cetățeni. Noiembrie mohorât La 9 noiembrie 1989, dărâmarea Zidului Berlinului a cutremurat întreaga lume, iar în România a declanșat un seism care amesteca iluzii și disperare. Aflat la Oxford, Petru Creția înregistra acolo la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mare eșec al proiectului politic Iliescu. Incapabil să suscite o adeziune spontană semnificativă la varianta sa de Front Popular restaurat, el e silit să se bazeze pe structurile rigide ale partidului succesor al PCR, în vreme ce partidele "burgheze" pe care le detesta vor izbuti să răstoarne prin alegeri regimul Iliescu, cu sprijinul unei mișcări de masă generate de un proces revoluționar, fără structuri rigide de partid. Stalinism cu față umană Prima reacție a puterii în fața acestei solidarizări a opoziției este recurgerea la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nu mai inspiră teamă, nu inspiră niciun fel de respect; legi pe care cei iscusiți sau puternici le pot ocoli sau ignora; toate acestea se reflectă în evaluările contradictorii și destul de ipocrite din sondajele de opinie. O opinie care, cu toate că detestă reușita individuală, își fabrică eroii din materia celor care, asemenea haiducilor de odinioară, triumfă nesocotind legea. O opinie care disprețuiește statul și instituțiile lui abstracte, și care nu ține seama decât de puterea personalizată, face ca reforma instituțiilor, a justiției
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în tușe frivole, al unui personaj care se revelează în momentele de delectare: nu întâmplător, primele pagini ale cărții evocă o confesiune târzie în care criticul romancier vorbește despre preferințele și distracțiile lui mic-burgheze. Lovinescu merge cu Monica la cinema, detestă filmul mut și gagurile lui superficiale, iubește în schimb teatrul și sentimentele descătușate pe scenă. Antonio Patraș deconspiră un om al micilor plăceri vinovate, cucerit definitiv de melodrame, impresionat de expoziția ieftină de pasiuni și de suferința eroilor naivi. Simplă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe plan social și nu numai), ce trăiește în prezent, se simte bine oriunde și manifestă o uimitoare "capacitate de adaptare succesivă", și cealaltă, inferioară numeric, a oamenilor pasivi, obișnuiți să trăiască predilect în trecut. Reprezentanții primei categorii adoră, ceilalți detestă voiajul. Desigur. Dar, indiferent de reacție, numai procesul sufletesc declanșat de călătorie ar defini cu adevărat personalitatea cuiva. Logic, insul activ este curios, însă are memoria scurtă, pentru că-l atrage doar noutatea. Pe de altă parte, visătorul se refugiază în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de peste trei decenii. Contactul cu oamenii pare mai interesant chiar decât dialogul cu operele de artă, dar numai câtă vreme vizitatorul rămâne în expectativă și își păstrează dreptul de a asista din afară, ca simplu privitor, la spectacolul străzii. Lovinescu detestă băile de mulțime. Mizantrop moderat, se ferește de lume dintr-un instinct salubru, fără a o disprețui neapărat preferă totuși să cultive, discret, plăcerile solitare, pe gustul celor puțini. Atitudinea nu e de condamnat, având în vedere excesiva familiaritate a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fiind singurii capabili să apere românismul (Ion Gigurtu, Al. Vaida Voevod, Ion Inculeț, Mihai Manoilescu); caracteristicile doctrinei legionare: renașterea națiunii; dezinteresul material; ortodoxismul; antisemitismul; anticomunismul; antidemocrația; intoleranța, agresivitatea și practica asasinatului politic au făcut ca marea majoritate a românilor să deteste legionarismul; arma lor principală era atentatul, căruia i-au căzut victimă unii oameni politici; Cap. IV. Relațiile internaționale în secolul XX. Cooperare și conflict 1. Cooperare și conflict în timpul Primului Război Mondial (1914-1918) a)Cauze rivalitățile coloniale; naționalismul negativ: pangermanismul, pansalvismul, revanșa
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
considerabil. Trebuie să ne asigurăm că strategia noastră este multilaterală și selectivă. În timpul Războiului Rece, am sprijinit o serie de guverne anticomuniste pe care propriile popoare le considerau infame și abjecte în toate celelalte privințe. Asistența acordată unor forțe militare detestate de populație, care ne sprijină în lupta împotriva Al Qaeda va duce la creșterea numărului de simpatizanți ai acesteia. Dacă vrem ca africanii să coopereze cu noi în combaterea genului de terorism practicat de Al Qaeda, trebuie să-i ajutăm
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
o exploatează, o sfâșie, o devorează. Sunt dușmanii oricărui progres; asta e de înțeles; cel mai mic pas pe această cale e un eșec pentru ei; cu cât vom avansa, cu atât izgonirea lor va fi mai apropiată. Ei îi detestă pe austrieci din cauze religioase; nu-i pot suferi mai ales pe francezi; nimic n-ar putea aduce o lovitură mai victorioasă grecilor din Fanar decât răspândirea ideilor de dreptate și libertate. Dimpotrivă, îngenunchează în fața Rusiei; prin ei a dominat
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Atunci o să ia toată clasa nota trei, a spus profesorul cu un glas din care reieșea clar în evidență că dintr-o asemenea premisă nu putea să decurgă decât o asemenea consecință, încît pentru întîia oară am uitat că îl detest și am chicotit. Exprimarea spontana a unei gândiri care țâșnește pură ca un izvor mi-a plăcut totdeauna la oricine, chiar și la ticăloși. S-a întors spre mine surprins. - Rîzi!? În templul matematicii și al geometriei nu se râde
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Delindy se lăsase înșelată de aparențele unei toleranțe absolute. Dar după convingerea lui, dictatorul nici nu era atât de bănuitor cum îl credeau mulți. Realitatea era mai simplă: o incredibilă putere de observație combinată cu însăși mânia pe care o detesta. Marele Judecător dispunea de un talent fără pereche de a privi în sufletele oamenilor și, când percepea la alții simptomele unei furii pe care o simțea surdă în el însuși, se stăpânea înainte ca echilibrul intern să îi fie distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]