280,392 matches
-
și rudenia cu strălucita regizoare Sorana Coroamă-Stanca, fiica verișoarei mele născute Barberis. Tata, Petru Irimescu, era de origine țărănească, fiu de țăran din Preotești, iar rude ale lui locuiau în satul Dolhești. În timp, ei s-au elevat și au devenit slujbași ai statului. Tata era un băietan frumos, cu afaceri bine închegate. Își adunase o brumă de avere. Cu toate diferențele dintre ei, mama și tata s-au întâlnit, s-au împăcat unul cu altul și au trăit foarte bine
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Spiridonescu la istorie și așa mai departe. Îți impuneau un anumit nivel de cultură. Limbile străine am început să le învăț încă din casă, prin rudele mele de origine străină. La Liceul “Nicu Gane” am avut și colegi care au devenit, peste ani, cunoscuți, cum ar fi fermecătorul Grigore Vasiliu-Birlic, vărul meu, Jules Cazaban sau Petre Jitaru. Alții au devenit profesori, doctori, ingineri. Iar alții s-au diluat în atmosfera împrăștiată a împrejurărilor. - Ați urmat, apoi, Academia de Belle Arte din
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
le învăț încă din casă, prin rudele mele de origine străină. La Liceul “Nicu Gane” am avut și colegi care au devenit, peste ani, cunoscuți, cum ar fi fermecătorul Grigore Vasiliu-Birlic, vărul meu, Jules Cazaban sau Petre Jitaru. Alții au devenit profesori, doctori, ingineri. Iar alții s-au diluat în atmosfera împrăștiată a împrejurărilor. - Ați urmat, apoi, Academia de Belle Arte din București. - Când am ajuns la București, a fost un moment de mare emoție. Era o ocupație mai deosebită, cea
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
la Fălticeni. - Mă aflu acum într-o epocă de relâche, de liniște, chiar dacă lucrez încă, în special desenând. Am revenit la Fălticeni, pentru că aici sunt locurile în care m-am născut și care mi-au imprimat tot ceea ce aveam să devin mai târziu. M-am gândit că întotdeauna e bine să ne întoarcem la prima noastră dragoste: On revient toujours au premier amour! Pentru mine, prima iubire a fost orășelul acesta, unde am învățat, unde mi-am deschis ochii, inima și
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
Prefectura, un local insipid de autoritate rece și nepersonală. În urmă cu ceva vreme, mi-a fost pusă mie la dispoziție, cu modificările necesare. S-a pus parchet, s-a instalat lumină electrică, s-au pus piedestale și acum a devenit adăpostul lucrărilor mele. Aici se află cam jumătate din activitatea mea; restul lucrărilor sunt răspândite pe la particularii care le-au achiziționat sau pe la alte muzee, fie cumpărate de stat, fie donate de mine; am lucrări expuse și în străinătate. Am
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
numiți „monștri întinși pe două continente”. Bolșevismul „vrea să ne aducă spre epoca troglodită”, concepția lui de viață fiind expresia „celui mai lugubru autocratism”, iar U. R. S. S. asemănată cu „uraganul siberian”. Când cumpăna războiului înclină către sovietici, Gala Galaction devine conciliant și se resemnează ca un creștin drept-credincios ce era: „Dacă bolșevicii ajung stăpâni ai orientului Europei este că așa a fost voia lui Dumnezeu”. „Monștrii” și „troglodiții” de ieri se transformă dintr-o dată în salvatori, mărinimoși, veniți să ne
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
socialism creștin se iluziona că a sosit vremea împlinirii idealurilor sale din tinerețe. Naivitatea lui va fi exploatată de către noii „democrați”, care-l vor cultiva, ca și pe alți intelectuali, dispuși la compromis, pentru imagine, cum am zice azi. Va deveni un acomodant, pe parcurs încercând să-și explice cu umilință atitudinea, și un mare dezamăgit față cu realitatea, care, surprinzător, nu bănuia că-i va contrazice profund credința religioasă și convingerile politice de bun simț. Gala Galaction face uneori observații
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
muncii sale ar putea fi însușite de alții. În vara anului 2002 Valeriu Stoica a fost nevoit să demisioneze din fruntea PNL, pentru că în partid se crease o atmosferă ostilă proiectului său de a construi o forță politică aptă să devină o contrapondere reală la PSD, în principal prin realizarea unei alianțe între PNL și PD. În toamna anului 2003, acest ambițios proiect politic s-a materializat și a fost amplu mediatizat, chiar dacă principalul său inițiator și susținător nu a apărut
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
din interiorul ziarului. Speculațiile au început fiindcă două zile la rînd comentariul lui Nistorescu a lipsit din Bulina roșie. Zvonurile au alimentat la rîndul lor alte zvonuri, încît marți 30 septembrie, mare parte din echipa Evenimentului era convinsă că ziarul devenise proprietatea trustului Ringier și că Nistorescu a demisionat. Acesta a apărut marți după-amiază la redacție cu precizări: ziarul n-a fost vîndut nimănui, ci se poartă discuții pe această temă, iar el, Nistorescu, n-a demisionat și nici n-are
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
însă mult mai departe și blochează din capul locului orice tentativă de lectură exclusivă în perspectivă existențială. Ea își bandajează cultural expresionismul, îi temperează asperitățile, îi pune în surdină gravitatea și dizlocă patetismul din locurile în care el ar putea deveni strident. Între artist și privitor se naște acum o complicitate ciudată în cadrul căreia se cade perfect de acord că iconografia dură și gestul definitiv, impulsivitatea cromatică și ecorșeul psihologic nu sînt decît invocații, jocuri secunde, umbre livrești ale unor tipologii
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
arhitectura finită, statutul definitiv pe care îl primește culoarea din momentul coagulării ei într-o formă optimă, așa cum se întîmplă la Teodor Moraru, ci traseele exprimării, jocurile de imponderabile pe care limbajul și le asumă pînă în clipa în care devine apt să primească o anumită corporalitate. Dar chiar și atunci, în momentele în care totul pare așezat într-o perspectivă legitimă, atît din punct de vedere formal, cît și din punct de vedere expresiv, natura convențională a imaginii pare a
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
însă, exhibate ca o preocupare specială. Toate aceste elemente au fost, la un moment dat, abandonate, iar dacă abandonul nu a fost chiar total, atunci ele au trecut prin importante prefaceri. Și cele care nu au dispărut cu totul, au devenit aproape de nerecunoscut tocmai din pricina acestui sever proces de conversiune. Retorica exterioară, fie ea și legată strict de buna funcționare a formei, a fost lăsată undeva în urmă, imaginea, expurgată de orice descriptivism, a devenit mai degrabă rezultatul unei concentrări maxime
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
nu au dispărut cu totul, au devenit aproape de nerecunoscut tocmai din pricina acestui sever proces de conversiune. Retorica exterioară, fie ea și legată strict de buna funcționare a formei, a fost lăsată undeva în urmă, imaginea, expurgată de orice descriptivism, a devenit mai degrabă rezultatul unei concentrări maxime și al unei interogații mentale decît consecința unui dialog nemijlocit cu lumea din jur, iar materia și tonul cromatic s-au convertit în semn imponderabil și în urmă crepusculară. Cele două categorii de lucrări
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
pentru a se supune vreunei necesități, cît, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi în registre diferite. Și în această sărăcie extremă, în această materie deșertică, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de întemeiere, după cum raportarea la gol, la această metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgică. Dacă umilința sau vanitatea se situează aici în primul plan, este greu de spus, dar
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
motive mari și poezia și-a permis în sfârșit să fie și minoră, până unde se poate merge în această direcție? Dacă nu se mai scrie cu rimă, ritm și alte reguli prozodice stricte, cât de late, lungi, prozaice pot deveni versurile? Dacă materialul lexical poetic s-a îmbogățit cu fiecare epocă, cât de permisiv poate ajunge limbajul poeziei? Dacă vremea poemelor filozofice, ermetice ș.cl. a trecut, cât de transparente, de simple, comune, banale, cotidiene pot ajunge astăzi poemele? Îmi e
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
bine dispus al contrariilor turnate în pasta groasă a unui imaginar aparent alienant, de facto vesel, propagator al existenței oscilante între distrugere și regenerare: „Bolgii de verdeață îmi fuseră lăcaș, trupul pachidermic/ mi-l hodinesc din mers. Ce-i mare devine mic pe lîngă pulpele mele. S-a pariat dacă sunt femeie sau bărbat. În batjocură/ biata Miss țipa în sala de ruletă că sunt născută/ dintr-un bărbat din Cummington, nu din femeie!/ În casele de toleranță/ i-am dibuit
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
spinării). O dialectică a originalului și simulacrului, a realului și a iluziei, modelată de dispoziția scepticismului care nu-și admite puncte de reper absolute, conturează încă mai apăsat depășirea rolului de bufon în favoarea celui de paradoxal meditativ care e „nebunul”: „Devine adevăr ce-i simulat/ cu artă și în joacă, te pomenești a fi contrariul gîndului/ dintîi. Dezvățu-i mult mai greu ca învățul. O ceară/ între degete fierbinți e mutra ce se desprinde de pe maxilar./ Să pui la loc cu mîna
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
Constantin elemente concrete, evanescența, golul, vagul s-au umplut cu experiența umană, mai mult sau mai puțin traumatizantă. Biografia schimbată în datele ei esențiale și-a pus amprenta pe texte. Monotonia observată de critica perioadei românești a poeziei sale a devenit diversitate. Peisajele depopulate, aproape selenare au fost înlocuite cu altele mai terestre și, prin urmare, mai umane. Dezumanizarea sau, mai degrabă, lipsa umanului din poemele de început dădea impresia de impersonal, caracterizare ce nu a întîrziat să apară în cronicile
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
în 1960, alături de Nichita și Cezar Baltag) și pînă la plecarea din țară (1973) sursa exprimării poetice se afla în literatura citită. Căutarea eului, identificarea ființei în vagul lumii, nostalgia neînfăptuitului, a nenumitului, a mulțimii din propria interioritate rămîn nefinalizate, devenind expresia unei stagnări. Toate aceste discrete căutări erau efectul și se manifestau sub presiunea unei culturi poetice asumate și asimilate. Blagianismul, deschiderea către spații largi à la Eugenio Montale, melancolia eminesciană, necuvintele lui Nichita Stănescu, aluziile mitologice au o prezență
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
țărmuri fără-nceput și fără sfîrșit, aproapele și departele. Ei bine, dorința aceasta de a rupe limitele, de a găsi ceva palpabil se împlinește, cum spuneam la început, prin experiența (atît de palpabilă, nu?!) a exilului. Existența se însuflețește, peisajele devin mai pitorești, prezența umană e mai vizibilă, dar, din păcate, lumea creată nu mai are mister, își pierde melancolia, ne apare mai puțin interesantă. Se modifică nu atît stilistica frazei sub presiunea limbii franceze în care scrie acum autorul, cît
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
Plastice București, ajuns după revoluție funcționar guvernamental la Ministerul Culturii, apoi colaborator al postului de radio „Europa Liberă” și al „României literare”, considerat, în anii din urmă, drept unul dintre principalii specialiști români în domeniul artelor plastice), Pavel Șușară a devenit, după 1996, an în care a publicat, la vîrsta de 43 de ani, primul său volum de versuri, un nume din ce în ce mai respectat (și) al vieții scriitoricești. Șapte cărți publicate în ultimii șapte ani, multe dintre ele distinse cu premii importante
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
crescuse o pereche de șenile ruginite. Treaba e-ncurcată rău, se-mpute-n neștire, a mai zis el plimbîndu-și privirile mijite peste articulațiile din oțel prost, că drăciile astea nici măcar nu funcționează.” (p. 7) Din punct de vedere literar, lucrurile devin și mai complicate pentru că, după cîteva fraze, personajul recade în somn și visează una dintre zilele obișnuite din viața lui cotodiană. Această continuă interferență vis/realitate poate fi, în cazul acestei proze, interpretată și în cheie realistă, ca un delir
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
cotodiană. Această continuă interferență vis/realitate poate fi, în cazul acestei proze, interpretată și în cheie realistă, ca un delir al personajului, pentru că, aflăm în final, acesta nu s-a mai trezit din somnul său. Relația dintre banal și supranatural devine mult mai complexă în proza Avatarurile lui Vasile Spălărețu în care ambiguitatea este păstrată pînă la capăt. Este povestea unui mort care, a doua zi după creștineasca înhumare își face apariția pe ulițele satului, fără ca cineva să vadă în această
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
și/sau de conținut (cel puțin la nivelul expresiei se pot bănui unele intervenții pe text pentru că există formulări neobișnuit de fruste, imposibil de imaginat în climatul literar al anilor ’80, aflat într-o luptă permanentă cu cenzura ceaușistă și devenit celebru tocmai prin importanța - cu incontestabile valențe stilistice - acordată eufemismului). Este greu de spus, de aceea, dacă într-o eventuală istorie a literaturii române locul acestui volum de proză scurtă trebuie fixat în preajma „desantiștilor” sau printre cărțile apărute în anul
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
sau printre cărțile apărute în anul 2003. Important este faptul că povestirile și schițele lui Pavel Șușară - recondiționate sau nu - sînt pline de prospețime, iar lectura lor este savuroasă chiar și acum cînd realitatea absurdă a vieții în regim comunist devine pentru români o tot mai îndepărtată amintire Pavel Șușară, Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim, Editura TopArt, București, 2003, 256 pag.
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]