4,964 matches
-
Celui a.dor.at plămădit cu Patos sublim din ne.materia Sa preferată Lumina lină a Sfintei Slave... Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet Referință Bibliografică: Poem Hieratic XXXVII Simf.eonica(Simfonia întru devenire) / David Sofianis : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 David Sofianis : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
POEM HIERATIC XXXVII SIMF.EONICA(SIMFONIA ÎNTRU DEVENIRE) de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377792_a_379121]
-
acesta poate fi îmbunătățit prin conlucrare și dialog. Conflictul din școala indiferent de intensitatea acestuia alterează caracterele în formare, distruge construcții valoroase, ciuntește din personalități. Medierea implementată în sistemul de învățământ poate face ca disfuncționalitățile să dispară, iar omul în devenire să poată dobândi o nouă mentalitate, un alt stil de abordare a situațiilor conflictuale și să poată dovedi că prin comunicare eficientă se poate eradica legătură cu ideea de a-ți face singur dreptate și atunci când nu poți merge obligatoriu
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3125]
-
Orientale. Era inevitabil ca cel care a admis monismul, fie el idealist sau marxist, să nu se fi simțit nevoit să explice prezența diversității și de aceea să trebuiască să recurgă la teoria evoluției, care nu este altceva decît teoria devenirii, cu noi aplicații și concluzii, a gîndirii indiene, dar și a celei greco-romane (vezi, de ex. Heraclit). Eterna devenire a lumii, dar și implicit (chiar și explicit) a omului trebuia să provoace și în sufletul filozofului occidental aceeași dorință arzătoare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nevoit să explice prezența diversității și de aceea să trebuiască să recurgă la teoria evoluției, care nu este altceva decît teoria devenirii, cu noi aplicații și concluzii, a gîndirii indiene, dar și a celei greco-romane (vezi, de ex. Heraclit). Eterna devenire a lumii, dar și implicit (chiar și explicit) a omului trebuia să provoace și în sufletul filozofului occidental aceeași dorință arzătoare de a se întoarce (nostalgia romantică) în sînul "păcii eterne" (ca să nu spunem direct, dar cîțiva au făcut-o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
desigur, la Fr. Nietzsche). Alți filozofi occidentali, în schimb, au negat aspectul nemanifestatului din realitatea ultimă după meditația Upanisadelor, concentrîndu-le asupra unui singur aspect manifestat, întrucît nemanifestatul echivalează cu nimicul, cu neființa: pentru ei unica realitate este aceea a devenirii materiale (și aici în maniera indiană și a Upanisadelor în general). Din acest curent cultural se desprind două ramuri principale: una a aplicat coerent premisele la realitatea socială, pentru a deduce o concepție organică despre viață, cu transpunerea în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
dincolo (de ființă și de neființă)": aspecte ale aceluiași Absolut văzut în mod alternativ în esse (sau non esse) sau în fieri. De altfel, pentru indienii și grecii antici nu poate fi conceput un esse static, mai curînd unul în devenire: esse, fui, fore amestecă într-un unic concept aspectul static și cel dinamic al realității [318]. De la un aspect la celălalt se trece într-o necontenită mișcare ciclică: aici trebuie să fie, printre altele, rădăcinile doctrinei nietzscheene a eternei reveniri
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
într-o manieră determinantă în mintea lui Hegel în momentul în care filozoful din Stuttgart tocmai se dedica constituirii propriei dialectici. Iată dialectica hegeliană în prezentarea rezumativă a lui Lamanna: "Viața nu este o simplă existență statică și imobilă, este devenire permanentă, este o continuă încetare de a fi (sau de a nu mai fi) ceea ce era și început de a fi a ceea ce nu era încă: și întreaga linie de desfășurare a realității este o înșiruire continuă de asemenea puncte
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
realității este o înșiruire continuă de asemenea puncte de coincidență" [354]. Dacă avem în vedere repetata definiție a Absolutului din Bhagavad-gītă, ca existență și non-existență și ceea ce este dincolo (de existență și non-existență) în care există perfecta înlănțuire "trimûrtică" a devenirii Ătman = Brahman, putem să deducem că Hegel, după ce a aprofundat această afirmație de bază, a aplicat-o în mod coerent întregii realități fizice și spirituale, rezultînd în acest fel "noua logică a concretului ca dialectică a contrariilor" [355]. "La începutul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Însă aceasta este doar prima teză, prima categorie, care se identifică cu gîndirea cea mai seacă și nedeterminată, fiind lipsită de conținut. Această existență își găsește antiteza în nimic, care i se contrapune, ajungîndu-se în mod succesiv la o sinteză: devenirea. Prima triadă a celor ce vor fi categoriile pentru Hegel este astfel constituită" [356]. "Este limpede, așadar, cum poate Hegel să considere că, în virtutea principiului dialectic pus ca fundament al sistemului său, sînt depășite toate dualismele care au apărut în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
observat că textul în sanscrită: twam akșaram sat asat tatparam yat spune: "tu es l'Impérissable, tu es l'etre et le non-etre et ce qui est par-dela" (E. SENNART), adică: "ființă, neființă este ceea ce este dincolo ființă și neființă (= devenirea)". În: XI, 38: ... Vettăsi vedyam ka... trebuie înțeles ca "subiect și obiect" (în aceeași ființă): mai precis, "cel ce cunoaște și cel cunoscut (sau ce trebuie cunoscut)". [312] Guna = "virtute, calitate" a materiei: śattva (bunătate), rajas (pasiune), tamas (întuneric
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
situată în afara timpului. Mircea Eliade afirma despre acest spațiu că: „Este un tărâm paradiziac, calitativ deosebit de zona înconjurătoare, în care beatitudinea vieții adamice nu exclude beatitudinea «morții frumoase»; și una și alta sunt stări în care condiția umană drama, durerea, devenirea a fost suspendată [...]. Insula poate simboliza și un tărâm transcendent, participând la realitatea absolută și deosebindu-se, ca atare, de restul Creației stăpânite de legile devenirii și ale morții. O asemenea insulă transcendentă este fără îndoială Śvetadvīpa, în care nu
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
morții frumoase»; și una și alta sunt stări în care condiția umană drama, durerea, devenirea a fost suspendată [...]. Insula poate simboliza și un tărâm transcendent, participând la realitatea absolută și deosebindu-se, ca atare, de restul Creației stăpânite de legile devenirii și ale morții. O asemenea insulă transcendentă este fără îndoială Śvetadvīpa, în care nu se poate ajunge decât «în zbor», adică prin mijloace magice, și către care se îndreaptă yoginii și arhații indieni[...], nu pot ajunge decât cei care au
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
1906. Stere este convins de caracterul tranzitoriu al subdezvoltării și crede că există o identitate și un destin românesc în afara fatalității victimizării. Problema țărănească este inseparabilă de aceasta. Practica militantă îi unește pe intelectualii de stînga din Iași, dar programul devenirii românești și bazele lui teoretice îi separă curînd. Socialiștii au un doctrinar, pe Dobrogeanu-Gherea, marxistul care promovează, în 1886, un lung expozeu-program al socialismului științific, publicat la Iași într-o serie de numere din Revista socială. Autorul demonstrează că pentru
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sfinți (1937) și Schimbarea la față a României (1937). Obsesia sensului războiului, legată de interogația asupra relației individului cu moartea, asupra identității naționale care se deschide înspre măsura puterii și spre tragedia neputinței este aici prezentă: "Nu se poate concepe devenirea națiunilor fără războaie. Prin ele ajung națiunile la conștiința forței lor și tot prin ele își delimitează conturul în lume. O națiune se verifică prin război. Cu cît poartă mai multe războaie, cu atît își accelerează ritmul de viață". Peste
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Politic ia decizia de a-1 propune în postul de prim-secretar la cererea lui Maurer, la care se alătură imediat Bodnăraș. După 1989, s-a pus întrebarea: de ce Ceaușescu și de ce această alegere de către Maurer a unui tiran în devenire, a unui tiran fără educație? Maurer se va dezvinovăți în 1990, dînd de înțeles că influența lui Bodnăraș a fost hotărîtoare în promovarea lui Ceaușescu. Justificarea adusă este dublă: Ceaușescu este de origine muncitorească, el nu bea, este echilibrat; pe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
prin constrîngere, în condițiile în care căile rațiunii sînt prea anevoioase. Această adeziune este o constantă a caracterului conducerii politice de la Dej la Ceaușescu și continuă și după căderea acestuia din urmă. Publicînd în 1989 o lucrare consacrată nașterii și devenirii cunoașterii, generalul Culda declară într-o notă liminară datată 1986: "Nu numai perspectiva cercetării adoptată de Marx este valabilă, ci modelul cunoașterii demonstrează că aceasta este indispensabilă pentru a evita erorile și capcanele atunci cînd anchetele privesc obiecte disparate". Perspectiva
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
model, al unei noi viziuni a lumii, purtătoare de romanitate. Noica scrie în Jurnal filosofic: "Toată problema României nu este doar de a fi, de a fi în eternitate, ci de a deveni. Dar cum se poate transforma existența în devenire?" Citirea lui Noica inspiră Katherinei Verdery următorul comentariu: "Într-un cuvînt, obiectivul lui Noica ar fi acela de a construi României și lumii o teorie armonioasă a relației ontologice dintre tradiție și modernitate. Însăși natura proiectului său îl făcea interesant
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
et l'Europe de l'Ouest entre 1965 și 1972: preséntation officielle et perceptions occidentales, teză, Universitatea Paris I, 1994. Botez, Mihai, "Les relations américano-roumaines (1968-1984)", în L'Autre Europe, Paris, L'Âge d'Homme, 1986. Culda, Lucian, Geneza și devenirea cunoașterii, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989. Daniel, Jean; Afanassiev, Iuri, Cette grande lueur à l'Est, Paris, Maren Sell, 1989. Daix, Pierre, Le Socialisme du silence, Paris, Le Senil, 1976. Durandin, Catherine, La France contre l 'Amérique, Paris, PUF
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
oameni, dar faptul că are o misiune între oameni e vădit de însușirea sa de a continua să fie un exponent al esenței umane"13. Pentru a transmite acest adevăr inexorabil el va surprinde omul pe mai multe trepte de devenire: lutul țărâna pulberea praful. Fiecare "treaptă" are o bogată semnificație, totdeauna aparte: 1. lutul este prezentat în sensul mitic "de alcătuire", cum ar spune L. Blaga; material al creației demiurgice, trimițând la fragilitate: "Iată, ce este lutul în mâna olarului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță" de reper pe scara devenirii cosmice, praful este un semn al unei gândiri negative. "Pulberea" lui nu este rezultatul unei arderi tensionate, purificatoare, precum cenușa păsării Phoenix. El este o consecință a dislocării stâncii, a măcinării zidului, a fărâmițării lutului din care s-a stins
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ziariști, François Bazin și Joseph Masé-Scaron, au scris o carte, Politocrații. Cartea se ocupă de casta celor care decid destinul Franței actuale. Nimic din ce e gazetărește posibil n-a scăpat celor doi: de la mecanismul special și extrem de profesionalizat al devenirii omului politic, destinat să ajungă sus de tot, și pînă la cele mai neînsemnate (neînsemnate?) amănunte privind viața omului politic, viață, se înțelege, marcată doar de țintirea irepresibilă a puterii. Totul începe cu o instrucție specifică, într-un institut de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
partide ("internaționale") de ping-pong, subțiri libații dialogice în pivnițe secrete, replici schimbate, acid, în aburite vernisaje, întîrzieri pe sucite retroversii. Un capitol din superior-delectabilul său periplu american punctează ca doct interludiu soluțiile narative ale anilor optzeci, cu lungă bătaie în devenirea prozei moderne. Ei bine, cu imprudența neprofesionistului și cu nemăsuratul curaj al diletantului, îndrăznesc într-un moment de relâche rectoral să-i mărturisesc mult îngăduitorului Steve ceva din propria-mi împătimită strategie de lector (lectura unui pictor, la urma urmei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Saint-Saëns?) la Orléans, pentru Muzeul de Artă. Sustrăgîndu-se regulei (mai toate marile muzee franceze sînt foste edificii civile), acesta își etalează capodoperele în clădire specifică, ideală ireproșabilei panotări. Parcurgînd palierele, parcurgi traseul de la Velázquez la Léger cu naturalețea ireversibilei deveniri. Spre ce? Nișă luminată selenar și, probabil, alarmată hipersensibil, cu un Picasso mic, extras parcă din debaraua sublimului monstru, nișă semănînd cu cea, la fel de mică, din mai puțin pretențiosul muzeu din Tours, un Rembrandt modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e, pînă la un punct, decizia pe care o ia destinul impunînd un creator în detrimentul altuia. Deși, valoric, par a nu exista deosebiri în ce-i privește. Nu tot atît de enigmatice sînt "anulările" ce se petrec, aproape legic, în devenirea unei arte endemice, cum ar fi, de pildă, pictura românească. De la ivirea ei, oricum dibuită, pînă la fixarea, tîrzie, a specificității ce-i asigură originalitatea. Pare firească "anularea" unui Grigorescu de către un Andreescu,al doilea, deși emul al primului, "depășindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deși emul al primului, "depășindu-l" în voință de stil, în "desprindere". Cum, tot așa, succesorul lui Luchian, un mult mai tîrziu Tonitza, îl "anulează" pe primul prin radicalizarea/ detașarea imaginii compuse. Dacă așa par a sta lucrurile într-o devenire organică, nu mai sînt defel asemenea în cazul altor două figuri proeminente, de data asta ale sculpturii: Paciurea și Brâncuși. Binom paradigmatic în ocolirea "anulărilor". Dacă lumea ar fi evoluat în gustul lui Paciurea, probabil că Brâncuși n-ar mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]