2,113 matches
-
Îl intriga alcoolul, dar Îl dezaproba vag) produseseră curînd suficienți bani pentru cumpărarea unui avion Spitfire - probabil, se gîndise Jim, unul dintre acelea care fusese doborît la primul zbor, pilotul fiind amețit din cauza mirosului de Johnnie Walker. De obicei, Jim devora jurnalele de actualități, care făceau parte din efortul de propagandă inițiat de ambasada britanică pentru a contracara filmele de război germane și italiene prezentate În teatrele publice și În cluburile Axei din Shanghai. Uneori, jurnalele de actualități de la Pathé, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vîrstă de vreo patruzeci de ani, cu mîini lente, Îndemînatice, Îi făcu semn lui Jim să se apropie și Îi Întinse blidul cu rămășițe. În timp ce-și fumau țigările, japonezii Își zîmbeau unul altuia, urmărindu-l pe Jim cum devorează bucățelele de orez gras. Era prima mîncare caldă, de cînd părăsise spitalul, iar fierbințeala și gustul de grăsime Îi Înțepau gingiile. Ochii i se umplură de lacrimi. Japonezul căruia i se făcuse milă de Jim, dîndu-și seama că băiatul murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de Crăciun a căror aromă prea puternică nu-i plăcuse niciodată. Cu toate acestea, lui Jim i-ar fi plăcut să mănînce vaporul. Își imagină cum ciugulește catargele, sugînd crema din coșurile eduardiene, Îngropîndu-și dinții În carcasa de marțipan și devorînd Întreaga parte din față a corpului vasului. După aceea ar Înghiți hotelul Palace, clădirea Shell, Întregul Shanghai... Din coșurile vasului Idzumo țîșniră aburi, care apoi se liniștiră și plutiră peste apă, ca un văl delicat. Crucișătorul ridicase ancorele și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nou pe Jim, observîndu-i hainele zdrențuite și Înfățișarea de sperietoare de ciori, ochii galbeni și adînciți În orbite. Fără o vorbă, Îi dădu lui Jim o bucată de coajă de cartof. — Ei, mulțumesc, Basie. — Am grijă de tine, Jim. Jim devoră bucata de coajă. — Ai grijă de mine, Basie. — Ai ajutat-o pe doamna Blackburn? — M-am făcut plăcut. M-am făcut foarte folositor doamnei Blackburn. — Bravo. Dacă poți găsi o cale de a-i ajuta pe oameni, ai să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În lagărul de la Woosung, Jim n-avea să-și mai găsească mama și tatăl. — Uite, Jim. Doctorul Ransome Îi dădu lui Jim cartoful lui. Mușcase doar puțin, iar miezul dulce era aproape intact. — E bun, o să-ți placă. — Zău, mulțumesc... Devoră repede cel de-al doilea cartof. Gestul doctorului Ransome Îl uimi. Japonezii erau buni cu copiii, iar cei doi marinari americani se Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau cu adevărat copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
găsi. Dar crescuse mai mare decît ei și Își făcuse alți prieteni - pe doctorul Ransome, pe Basie și pe marinarii americani din Blocul E, cu vechile lor exemplare dinainte de război din Reader’s Digest și Popular Mechanics, pe care le devora. Din cînd În cînd, de parcă Își regăsea copilăria pierdută, Jim reintra În lumea jocurilor băiețești și participa la titreze, bile și șotron. — E moartă? Se mișcă! — SÎngerează! O pată de sînge de la genunchiul lui Jim dădea capului broaștei țestoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
a dat numele său unui lac de mărimea Țării Galilor, ceea ce l-a uimit pe Jim), armele de infanterie ale Marelui Război, conducerea Companiei de tramvaie din Shanghai și Încă multe altele. Stînd În primul rînd al sălii de Întrunire, Jim devora aceste conferințe, pe multe dintre ele ascultîndu-le de două-trei ori. Ajuta la copierea rolurilor pentru prezentarea de către echipa de actori de la Lunghua a pieselor Macbeth și A douăsprezecea noapte, muta decorurile la Pirații din Penzance și Proces cu jurați. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și gerundiv. Jim așteptă pînă ce ea Începu cartoful. După ce i se confirmă că propriul lui cartof era cel mai mare dintre cei patru din cameră și hotărînd să nu păstreze nimic pentru broasca țestoasă de sub pat, rupse coaja și devoră rapid conținutul cald. CÎnd dispăru ultima bucățică, se lăsă pe spate și trase perdeaua. Era sigur acum. Familia Vincent, deși doar la vreo doi metri mai departe, putea la fel de bine să fie și pe altă planetă. Jim analiză sarcinile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
VÎrî mîna sub pernă și scoase un cartof, mic. — Mănîncă asta pînă mă gîndesc ce treburi avem de făcut. CÎnd termini o să-ți dau un Reader’s Digest să-l iei cu tine la Blocul G. — Ei, mulțumesc, Basie! Jim devoră cartoful. Îi plăcea cămăruța lui Basie. Abundența de obiecte, deși erau nefolositoare, erau liniștitoare ca și abundența de cuvinte a doctorului Ransome. Vocabularul latin și termenii de algebră erau tot nefolositori, dar ajutau la crearea unei alte lumi. Încrederea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
parașute colorate cădeau dintr-un avion B-29 care se plimba pe cerul de august. Înconjurat de această viziune a abundenței americane care cădea din aer, Jim rîse bucuros În sinea lui. Începu cea de a doua masă, poate mai importantă, devorînd cele șase numere din Reader’s Digest. Întorcea paginile foșnitoare, albe, ale revistelor, atît de deosebite de exemplarele unsuroase pe care le răscitise la Lunghua. Erau pline de titluri și fraze celebre, dintr-o lume pe care nu o cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ale cărării zăceau trupurile japonezilor morți, acolo unde fuseseră Împușcați sau tăiați cu baioneta. Jim se opri lîngă un șanț de irigație puțin adînc, În care zăcea un soldat din aviație cu mîinile legate la spate. Sute de muște Îi devorau fața, acoperind-o cu o mască gălăgioasă. Desfăcîndu-și batonul de ciocolată și gonind muștele de pe față cu revista, Jim merse printre trestiile de zahăr. Zeci de japonezi zăceau morți În urzici, de parcă ar fi căzut din cer, membri ai unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
baldachin și i-ar fi ascultat liniștit gîndurile. Jim se ridică În șezut, cu revista făcută sul deasupra capului. Prin roiul de muște, aștepta să audă zgomot de pași În iarba Înaltă. Dar valea era goală, aerul ei luminos fiind devorat de muște. Silueta se mișcă ușor, zdrobind iarba. Prea leneș să se oprească, tînărul gură-cască alunecă de pe mal În jos, spre apă. Cu toată măsurile de precauție Învățate În lungii ani de război, Jim se ridică În genunchi, apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gură. Îi putea simți pulsul Între buze și teama creaturii În momentul dinaintea morții. Scoase felia dintre buze și se uită fix la carnea uleioasă. Carnea vie nu era menită să hrănească morții. Aceasta era o hrană care Îi va devora pe cei care Încercau să o mănînce. Jim scuipă ultima firimitură În iarba de lîngă japonez. Aplecîndu-se peste cadavru, Îi atinse buzele albite cu degetul arătător, gata să-i strecoare Îmbucătura de șuncă În gură. Dinții neregulați se Închiseră În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
neregulați se Închiseră În jurul degetului lui, tăindu-i pielița unghiei. Jim scăpă cutia de carne, care se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la el, prin roiul de muște. Gura pilotului se deschise cu o grimasă fără zgomot. Ochii lui se uitau spre cerul fierbinte cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mare cu pruncul surghiunit, omul acostează, silit de furtună, într-un ținut sălbatic, pe un țărm neprimitor și, pe cât se pare, nelocuit; ajunge, astfel, într-o lume a alterității primejdioase, într-un spațiu-limită unde își va afla moartea (va muri devorat de un urs), dar unde va triumfa și viața: fetița părăsită va fi găsită de un păstor care o va adăposti în coliba lui și o va crește ca pe o fiică. De-a lungul întregii scene (scena 3, actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ca un bebeluș printre perne până la colțul divanului și reveni cu Afinitățile elective de Goethe. ― ține! Tocmai am primit-o zilele astea. ― Dar cum ai reușit? ― Prietenii armeni de pretutindeni... Prin amabilitatea prințului, desigur. Citește-o! Mărturisesc că eu am devorat-o deja. Mii de scuze, nepotache, dragule! Ah, să vezi! Am dat și peste o chestie de-a dreptul comică despre pendulul lui Campetti. Știi, celebrul pendul care oscilează deasupra zăcămintelor aurifere și așa mai departe. Ca un vero italiano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Nicolae, care înghițea cu noduri delicioasa friptură de purcel pregătită de bucătăreasă cu o atenție specială, după indicațiile lui, căci era tocmai specialitatea lui preferată la masa de Ajun. Sfârși primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl orbea din toate oglinzile. Îl înconjurară imediat alți invitați: boieri de ranguri inferioare, dascăli de la colegiul Sfântul Sava, vătafi, un prieten anticar, mare colecționar și om de spirit, medicul casei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din jurul generalului, examinând cu interes imaginea acelui Apollo plinuț pictat pe cortina de chembrică. Când îl descoperi atât de aproape de locul ei, Toinette avu o înfiorare cu totul aparte. Din fericire, chiar reuși să-i prindă privirea și atunci o devoră pe îndelete, pe față, fără echivoc, dimpreună cu fondanta roz ținută grațios între policar și index. Și pictorul o fixa, însă nu o vedea, fiind preocupat de altceva. Intrigată, Toinette se opri din mestecat. Îl urmări cum se îndepărtează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unghiilor și amprentele degetelor fostului proprietar - poate singurele sale rămășițe pămîntești. X compară cele două cărți. Chiar la Începutul cărții anonime dădu de un pasaj care i se păru cunoscut: „Ce le țin În frîu pe aceste bestii care se devorează reciproc și care Își spun oameni?“ era scris acolo. „La Începutul vieții sociale acționează forța dură și nestăpînită, iar mai apoi legea, care este tot forță, rostuită În forme legislative: Întotdeauna Însă forța precede dreptul.“ În cea de-a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fusese În pelerinaj cu mama. Cine mai merge? a Întrebat, străduindu-se să intre În izmenele B.V.D. — O, Dick Humbird și Kerry Holiday și Jesse Ferrenby și... ei, sîntem vreo cinci-șase. Dă-i zor, băiete! După numai zece minute, Amory devora fulgi de porumb la Renwick’s, iar la nouă și jumătate au ieșit fericiți din oraș, cu destinația nisipurile de la Deal Beach. — Știți, a zis Kerry, aici automobilul e la el acasă. De fapt, a fost furat din Asbury Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cât să traverseze 42nd Street. La „Shanley’s“ obscuritatea era mare. Amory era conștient că vorbea cu voce tare, foarte succint și convingător - i se părea lui -, despre dorința sa de a strivi oamenii sub călcâi. A consumat trei sandvișuri, devorându-le ca și cum n-ar fi fost mai voluminoase decât niște drajeuri de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar și iar, numele ei. În clipa următoare i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ridica dinspre răsărit îți dădea sentimentul de căldură, abureală și mahmureală. Mal conduse mașina spre Pacific Dining Car dorind ca prima zi a noului deceniu să aibă o viață scurtă. Restaurantul era plin cu turiștii echipați cu aparate de fotografiat, devorând câte un „Rose Bowl Special” - cartofi prăjiți împănați cu stridii și costiță, clătite pufoase, Bloody Mary și cafea. Șeful de sală îi comunică lui Mal că Mr. Loew și un alt gentleman îl așteptau în Gold Rush Room - un separeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu el teancul de porcării psihiatrice și se duse acasă cu mașina, rezistând unui impuls copilăresc: să intre într-un magazin militar, de unde să-și cumpere tresele argintii de căpitan. Locuia în districtul Wilshire. O casă mare, cu etaj, îi devora economiile și o mare parte din salariu. Era o casă mult prea bună pentru Laura - o căsătorie între doi copii, întemeiată pe plăcerile împerecherii, nu merita un asemenea preț. O cumpărase în ’46, la întoarcerea din Europa, știind că Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny se gândi la Reynolds Loftis, își împinse fața în cea a femeii și o sărută. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Mal îl privea pe Buzz Meeks cum mănâncă și se gândi că iubirea sinucigașă sporește pofta de mâncare: grasul devorase o farfurie de creveți umpluți, două cotlete de porc de grosime dublă cu ceapă pane, iar acum nimicea o felie uriașă de plăcintă de piersici îngropată în înghețată. Era cea de-a doua masă a lor împreună de când se apucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că atacă animale de câteva ori mai mari decât ea. Au fost semnalate cazuri când a gonit urși și pume de lângă pradă. O bestie care nu suportă să vadă alte creaturi bucurându-se de hrană - deseori le alungă pentru a devora rămășițele unui festin. E înzestrată un sistem digestiv extrem de eficace: o wolverină mănâncă rapid, digerează rapid, defechează rapid și e permanent înfometată. Are un apetit imens, care se potrivește cu răutatea ei. Tot ce vor aceste mici scârbe violente e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]