1,677 matches
-
acestei prostituții și de ce oare nimeni dintre cei care ar putea ridica această problemă în presă sau într-un eventual interviu nu o face? Pe noi nu ne consolează faptul că la Europa Liberă relatați ceea ce știm saturați fiind până la dezgust. Am dori campanii de lămurire a opiniei publice care se extaziază în fața faptului divers al unei participări la Olimpiadă sau a unor jonglerii de politică externă făcute, fiți convinși, cu aprobarea Moscovei. Jocul perfid și viclean al Kremlinului încă mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
văzute nu-mi sunt clare nici azi, după ce visul mi s-a terminat și sunt din nou pe străzile cenușii și triste ale Bucureștiului meu iubit, unde mâncarea ce se dă e o porcărie, iar hainele și obiectele casnice un dezgust. Din nou cozi, șiruri populare cu oameni dezgustați, intimidați, păziți, suspicionați, bănuiți, presupuși, notați, cercetați în labirinturile... cetății totale, cum a numit-o domnul acela, Dumitrescu. Cetatea totală! Eu i-aș zice mafie comunistă care, după ce te înfometează și te
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
bestiei creatoare. Este magia și mizeria artistului, miracolul, mistificarea, morbidul, măreția și monstruozitatea sa. Politețea poate deveni un ecran care deviază, dacă nu și obturează comunicarea. Dintr-un necesar răgaz al reintrării În real, cerut de ocrotirea timidității și Îmblânzirea dezgustului, delicata convenție poate deveni manieră a existenței Însăși, artificializând și refuzând, de fapt, dialogul. Chiar când ne identificam cu celălalt, pelicula persista totuși. Fragilul ecran sticlos prin care Încercam să ne atingem, rămânând fiecare pe partea sa, s-a și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de exaltare legionară, ca și În cele de derută și urgie comunistă. I-a conferit coerență... morală. Urâțenia, barbarul, vulgaritatea și prostia În care eșuează repede marea Înscenare totalitară s-au dovedit, cât de reconfortant!, refuzate de Frumusețe. Cu firesc dezgust și justificată spaimă, refuzate. Cele două excelente volume memorialistice ale prietenului său de-o viață, Nicolae Balotă, autentifică În Caietul albastru fascinanta forță „negativă” a frumuseții ca pavăză contra degradării, ca reacție dezgustată, ireconciliabilă, chiar dacă și candidă, aeriană, luminoasă, mozartiană
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
esențială, cealaltă complicitează, chiar În premise, doar cu o elită calofilă. Destinul fiecăreia inversează Însă aceste date primare. Pornind, ambele, de la refuzul mediocrității existenței, Întâmplările... lui Blecher perseverează În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Frica Împiedică oamenii de la progres”. Frica? Da, fusese și frică, firește. Nu numai frică, Însă. Nu, nu doar frică, era gata să jure, să jure: nu doar frică! Era gata să jure În fața juvenilului auditoriu din Lumea Nouă că și dezgustul, și luciditatea, și integritatea, da, da, și integritatea, da, și ambiguitățile, și vulnerabilitatea Îl ținuseră pe bietul proscris departe de „progresul” omului nou și al vieții noi și al ideologiei noi. Lectura se oprise. Actualizarea politică a celebrei piese opera
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
introvertite”, cum mă descria recent un prieten... Surpriza nu fusese doar a mea. Contrarierea Patriei s-a dovedit mai spectaculoasă. Discretul ei locuitor, devenit, În mod bizar, „mesager” al literelor românești?!... Reacția de amuțire a fost urmată de grimase de dezgust și revoltă. Voci autorizate Începuseră să atace subiectul, decodând, treptat, opiniei publice CONSPIRAȚIA care transformase, peste noapte, un dubitativ anonim Într-o vedetă dubitativă. Mă tot Întrebasem, În anii de când ajunsesem În Vest, care dintre defectele mele și care dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
condiție pe care pare s-o descopere, cu adevărat, prima dată, tânărul George Koves Înregistrează ceea ce i se Întâmplă, lui și celorlalți, cu o candoare abia atinsă de tristețe, fără a exprima ultragiu moral, suferință sau revoltă, nici ură, nici dezgust, ba, cu o vag melancolică „bunăvoință” față de oroare, Încearcă să transfere chiar asupra opresorilor săi propria sa umanitate „normală”, ambiguă, adâncă, parțial complice. „În lagăr existau doar situații predeterminate și Înăuntrul lor alte predeterminări”, va explica impasibilul observator. Abia la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gulaș” al ultimelor decenii, prezentat drept „consens social”, o dictatură relativ limitată (incomparabilă cu cea din România), era lăudat În Occident tocmai pentru acest pragmatism aparent benign. Pentru autorul de la Budapesta, Însă (ca și pentru cel de la București, aș adăuga), „dezgustul și depresia” cu care se scula În fiecare dimineață Îl plonjau instantaneu În „lumea pe care voia s-o descrie”, model „socialist” al universului concentraționar. „Nu știu dacă În Occident, Într-o societate liberă, aș fi fost capabil să scriu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
singura forță care ne poate ajuta contra fascismului și nazismului, care ne-au mutilat țara, ar fi numai Rusia Sovietică. Se strigau lozinci absurde de denigrare a Germaniei și Italiei și de adulare a U.R.S.S.-lui. Desprinzându-se cu dezgust de manifestanții atât de lipsiți de orizont, Nicolae Petrașcu îl întâlnește pe Boian, care în câteva cuvinte îl pune în cunoștință de cauză cu tot planul aprobat și de Comandant. Acțiunea era împărțită în două: o parte formată din echipele
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
citeam satisfacția în priviri. — Mulțumesc pentru masă! A fost delicioasă! Nu mai văzusem în viața mea o fată frumoasă și slabă mâncând în halul ăsta. Ca bucătar, nu puteam fi decât încântat, dar în același timp nu-mi puteam înfrânge dezgustul. — Întotdeauna mănânci așa de mult? am întrebat ușor stânjenit. — Da, răspunse ea calmă. — Și nu te-ngrași deloc? — Am stomacul dilatat. Nu pun pe mine indiferent cât de mult mănânc. — Cred că te costă cam mult mâncarea, nu? Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu acela oferit de radicalizarea iconografiei infernale spre sfîrșitul Evului Mediu: nu unul care să se adreseze rațiunii, ci simțurilor, provocînd frică. Nu alta este intenția lui Houellebecq. Romanul lui provoacă foarte multe senzații, se adresează În mare măsură subconștientului. Dezgustul, crede autorul, are o funcție cathartică. Ne dezgustă protagonistul - să nu-i semănăm! Ne dezgustă obscenele bacanale - să iubim! Ne dezgustă societatea În care trăim - să luptăm, deși epoca utopiei a trecut; dacă nu, ne retragem și murim. Mesajul lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și a recomandat prietenilor din țară să citească și ei măcar primul volum din ciclul lui Maurice Barrès, Roman de l’Energie nationale, Les Déracinés. Scrisorile dintre anii 1933 și 1940 ale lui Petru Comarnescu dau expresie, mai tot timpul, dezgustului autorului lor „de a mai face ceva, de a mai spera ceva, de a mai crede în ceva”, dezamăgirii de generația sa care, în urma unor diferende de ideologie politică, s-a răvășit, nemulțumirilor sale de mediul în care trăiește, care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
imediat următoare, I. demasca ceea ce el numea „falsele «modele»”, fiind împotriva revenirii numelor lui Ion Barbu și Lucian Blaga, în timp ce despre Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale scria că cititorul timpului prezent ar încerca „un sentiment de rușine și dezgust”, simțindu-se „într-o atmosferă irespirabilă, îndeosebi datorită eroului liric al acestei povestiri-poem, care atinge cu nemărginită evlavie tot ce are vreo legătură cu aristocrația decadentă.” Ideologul de acum debutase în presă în 1939, cu poezii de sursă meditativă și
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
imunde din universul înconjurător și validând metaforic o poetică a coșmarului. C. exhibă oribilul și sordidul cu o adevărată voluptate, angajând astfel un denunț extravagant al decrepitudinii vitale, al existenței contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust. SCRIERI: Manual de târâre, pref. Ana Blandiana, Oradea, 1992; Țara nimănui, Oradea, 1993; Fosforescența putregaiului, Cluj-Napoca, 1995; Poemele absenței, Cluj-Napoca, 1996; Leandrii Greciei, Cluj-Napoca, 1999; Cântecul lumânării, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Adrian Păunescu, Pentru poezia tânără, CNT, 1986, 42; Ciprian
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
situat-o pe C. în categoria personalităților lucide, care își cenzurează prin inteligență impulsurile și instinctele, tema dominantă a poetei a rămas iubirea neinhibată de vreo prejudecată, dar tratată cu umor sau cu melancolie. De la epoca inocenței la cea a dezgustului, se păstrează o lăcomie niciodată satisfăcută de senzații, de trăiri, de porniri în ordinea experienței directe sau a celei intelectualizate, o nemăsurată poftă de dragoste. Acidă și sentimentală concomitent, cu „un ochi de sulf și altul de tandrețe”, poeta refuză
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
timp, face din Anul 1840 o imagine a sufletului omenesc surprins în impulsurile sale contrarii. Dincolo de filosofia tonică, a încrederii în viitor, tabloul prezentului, dominat de degradare și fals, prevestește prin virulență satirică Scrisorile eminesciene și atinge, pe alocuri, chiar dezgustul obosit al Glossei. Ecourile îndoielilor și temerilor „de-mbunătățiri rele”, proiectate asupra viitorului, dau o ardoare aparte dialogului (rămas deschis, suspendat) speranță-scepticism: „Ce bine va aduce o astfel de schimbare? / Și ce mai rău ar face o stea, un comet
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
A. recurge aici la o deliberată și inteligent condusă subminare a structurilor și procedeelor consfințite. Cele șase părți, oricât de diferite între ele, încheagă o atmosferă de tragism existențial, perceput deopotrivă senzorial și intelectual, tragism ascuns precar în disperare și dezgust. Personajele au comportamente bizare și sunt purtate de un violent erotism pe cărările neverosimile ale cotidianului și ale banalului cel mai concret. Lirismul supravegheat și tehnica dicteului îl trădează fără încetare pe poet, deconspirare accentuată în prozele din Pianul cu
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
și sumbră, un spectru de nerecunoscut, partea îngrozitoare și de nemărturisit pe care natura putea să o ascundă în ea. Larva imundă, creată de o dragoste disperată și o imensă dorință nepotolită 463 nu poate decât să suscite oroare și dezgust: "Nu aceasta era femeia pe care o iubea, pe care o iubeam"464. Când naratorul se întoarce, după două săptămâni, este întâmpinat, în ciuda temerilor sale ("fusesem un oaspete puțin apreciat, ce puteam să cred despre primirea ce avea să-mi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
constituie secretul însuși al textului, identitatea misterioasă ei însăși a naratorului fantomă, fantomă deoarece nu e decât o larvă inconsistentă care nu trăiește decât în așteptarea de a-și găsi adevărul și identitatea în proiecțiile dorinței sale. Nici o îndoială că dezgustul profund suscitat în el de caracterul abject, inavuabil și abominabil al viziunii nălucii atât de dorite nu vine doar dintr-o tentație incestuoasă ci și din imaginea mamei care funcționează ca o oglindă și un portret, al propriei sale imagini
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fundamentale într-o casă în care nimeni nu cunoaște norvegiana (rezidentul din Trondheim nu înțelege, la rândul lui, italiana) vor constitui agenții de apropiere care vor duce la căsătorie. Venerina, care era obișnuită să rămână singură, plictisită și copleșită de dezgustul de a trăi, este încântată de prezența unui oaspete străin și se simte renăscând. Ea comunică, prin tonul cu care îi rostește numele, cu străinul. "Astfel, dacă strâmbând din nas și scuturând capul, el refuza să ia un medicament sau
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Cupa banchetului conține "o jumătate de cârnat negru tot, câteva țigări, o cutie de sardine deschisă și multe bomboane, strivite și lipite" imagine a unui amestec cleios și grețos. Goliciunea trupurilor, întrezărite, ghicite, promiscuitatea care conotează murdărie, contribuie la acest dezgust față de familie despre care notează că "se va pierde fără nici o reținere în zonele cele mai joase ale sexualității; eu eram apucat de o greață de parcă aș fi fost condamnat să trăiesc într-un grajd". Într-o scrisoare, el subliniază
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
față de familie despre care notează că "se va pierde fără nici o reținere în zonele cele mai joase ale sexualității; eu eram apucat de o greață de parcă aș fi fost condamnat să trăiesc într-un grajd". Într-o scrisoare, el subliniază dezgustul de a vedea picioarele mamei sale, murdare de noroi, sau dezordinea dintr-un apartament de vilegiatură în care familia locuiește pentru câtăva vreme, cu imaginea unei bucăți de vată ce trenează alături de o farfurie, paturile pe care domnește un respingător
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
camerei și se joacă în același timp" etc. Într-un joc de inversiune, de interiorizare, joc cu oglinda în care același și altul se confundă cu perversitate, personajul kafkian, care încearcă o teribilă aversiune, devine el însuși obiect de aversiune. Dezgustul față de celălalt îl metamorfozează pe el însuși în obiect de dezgust, creatură respingătoare care se târăște pe podeaua camerei. Desigur s-a putut evidenția de multe ori masochismul în aceste legături de stăpân/sclav care caracterizează relațiile. La sfârșitul Procesului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de inversiune, de interiorizare, joc cu oglinda în care același și altul se confundă cu perversitate, personajul kafkian, care încearcă o teribilă aversiune, devine el însuși obiect de aversiune. Dezgustul față de celălalt îl metamorfozează pe el însuși în obiect de dezgust, creatură respingătoare care se târăște pe podeaua camerei. Desigur s-a putut evidenția de multe ori masochismul în aceste legături de stăpân/sclav care caracterizează relațiile. La sfârșitul Procesului, când cei doi domni îl țin pe K. de braț: "Îi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]