1,719 matches
-
Îi handicapează, făcându-i să se simtă stingheri În societate; pe alții, dimpotrivă, Îi face aroganți! Μ „Orice prostie este dezgustată de sine” (Seneca). Afirmația surprinde, deoarece prostia este orgolioasă prin ea Însăși. Doar Într-o singură situație se produce dezgustul, și anume atunci când prostul ajunge să-și dea seama de prostia lui. Μ Se știe că mari personalități ale științei sau ale culturii au trăit, În mod voit, În condiții materiale modeste, neacceptând o opulență a vieții de fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dinainte de '89 a rămas încă un subiect tabu. Există, desigur, numeroase publicații care fac treceri în revistă ale titlurilor de carte cenzurată în perioada comunistă, există aprecieri și atacuri verbale cu referire la acea perioadă, există nostalgii, există ironie și dezgust, dar nu există cercetare literară propriu-zisă, care să vizeze textele acelei perioade. Se cunoaște, firește, aversiunea pe care mesajul acelor scrieri o exprima față de regimul comunist, dar, oare în ce termeni era îmbrăcat acest mesaj? Lipsa de interes sau preferința
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
altfel, încă de la început, metafora vieții se confundă în permanență cu metafora morții, acest permanent joc al contrariilor, nefăcând altceva decât să releve polaritatea interioară a ființei autoarei: "Coexistența continuă a inocenței cu lascivitatea, a bucuriei de a trăi cu dezgustul, nu fac altceva decât să prelungească corpul fizic, în cel textual, primul înlocuindu-l pe al doilea. Acest travesti nu dizolvă corpul de carne, ci îl definește"31. Chiar dacă primele volume de poezie nu par amprentate de ura contra regimului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nr. 34 (2005), p. 52 53. 156Vezi și Diana Tâlvâc, op. cit., p. 4. 157Diana Tâlvâc, op. cit., p. 8. 158 Luiza Bratu, op. cit., p. 156. 159Luiza Bratu, op. cit., p. 156, 157: "Coexistența inocenței cu lascivitatea, a bucuriei de a trăi cu dezgustul nu fac decât să prelungească corpul fizic, în cel textual, primul înlocuindu-l pe al doilea. Acest travesti nu dizolvă corpul de carne, ci îl definește". 160Carmelia Leonte, Poezie, utopie,..., în "Dacia Literară", nr. 59 (martie 2005), p. 58 : "Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la autoanulare, conformismul care zăcea într-unul ieșind fatalmente al suprafață. Căutând să se sustragă unui climat irespirabil
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu acela oferit de radicalizarea iconografiei infernale spre sfîrșitul Evului Mediu: nu unul care să se adreseze rațiunii, ci simțurilor, provocînd frică. Nu alta este intenția lui Houellebecq. Romanul lui provoacă foarte multe senzații, se adresează În mare măsură subconștientului. Dezgustul, crede autorul, are o funcție cathartică. Ne dezgustă protagonistul - să nu-i semănăm! Ne dezgustă obscenele bacanale - să iubim! Ne dezgustă societatea În care trăim - să luptăm, deși epoca utopiei a trecut; dacă nu, ne retragem și murim. Mesajul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
există meserie pentru publicitate. Această publicitate-reclamă nu a analizat consecințele economice, pentru piața obiectelor din reclamă, a unei risipe de anunțuri despre o mulțime de obiecte disparate. Acest ultim punct sporirea reclamelor și construcția lor asemănătoare, produce un fel de dezgust, al cărui impact îl resimt toate produsele nu numai unul sau altul a cărui reclamă a fost mai puțin inspirată. Înseamnă, așadar, că ar exista un "sistem de anunțuri" care ar forma un întreg. Ceea ce ar însemna, între altele, că
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
alta... Tipătescu: Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești... Cetățeanul: Lasă-mă să vorbesc... pentru că ești... Cetățeanul: Alegător... Tipătescu: Nu... bețiv... vițios... păcătos. Zoe: Fănică!... Tipătescu: Da, bețiv... uite și acuma ești turmentat, ești băut... (Cațavencu râde.) Cetățeanul: Aș! Tipătescu: (cu dezgust) Uite, nenorocitule! Miroși cale d-o poștă... (îl împinge.) Cetățeanul: (șovăind) Ăsta este mirosul meu naturel... Tipătescu: Miroși a rom... Cetățeanul: Ei bravos! Vrei să miros a gaz? Tipătescu: Ei! Pentru toate astea trebuie să ți dai votul lui onorabilul
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a ținut cuvântul... Zoe: Trebuie să i-o dai înapoi... Dandanache: Cum se poate, conița mea, s-o dau înapoi? S-ar putea să fac asa prostie? Mai trebuie s-aldată... La un caz iar... pac! La "Răsboiul". (coboară.) Zoe: (cu dezgust) A! (trecând pe lângă Fănică, încet și cu tonul lui de mai sus.) E simplu, dar e un om onest! (tare, cătră Dandanache.) D-le Dandanache, am să vă fac o rugăciune: o să rămâneți la masă la noi... mă rog să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aceasta, fiecare acționează asupra libertății celuilalt. „A-fi-Împreună” Înseamnă fie a-l domina pe celălalt, fie a-i ceda. bă Prin indiferență, situație care face inseparabilă relația de „a-fi-cu-și-pentru-celălalt”. Mă simt izolat, marginalizat, alienat, condamnat la indiferență și singurătate. Apare angoasa, dezgustul de viață, disperarea. Aceasta Îmi va dezvolta o atitudine de protest. că A-fi-Împreună, a fi integrat Într-o comunitate, a aparține unui grup. În acest caz, relația mea nu mai este cu o persoană, ci cu un grup. Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care a fost construit În timp și În care fiecare dintre cei doi parteneri au proiectat idealuri comune. Eșecul legat de separarea temporală sau de despărțirea definitivă are implicații sufletești, morale și sociale. El este asociat, sentimentului de insecuritate, de dezgust. Relația anterioară este reevaluată și ceea ce exista potențial sau chiar manifest, dar cei doi parteneri refuzau să vadă, iese acum la iveală. Orice eșec se datorează unei false experiențe de viață, o experiență artificială, În care nesinceritatea a fost acceptată
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Privirea presupune o „vedere interioară” a celuilalt de către mine, dar și o reflectare a acestuia În persoana mea. Din aceste considerente, privirea atinge sfera conștiinței. Ea poate fi Înțeleasă ca mângâiere, consolare, Înțelegere, sprijin sau, dimpotrivă, poate Însemna mustrare, dispreț, dezgust, abandon, ironie, culpabilizare. Privirea este primul semn al Întâlnirii. Ajută și susține sau condamnă și pedepsește. De fiecare dată În cazul Întâlnirii, căutăm privirea celuilalt. O privire aprobatoare, consolatoare, care să ne dea siguranță, sprijin afectiv și moral. După cum, În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Acesta este reprezentat prin preferințele alimentare, legate de gustul și contactul acestora cu gura. Dincolo de calitățile sale de factură nutrițională, „alimentul”, din punct de vedere psihomoral reprezintă „obiectul apetențelor” care sunt „alese” și „verificate” În gură. Plăcerea gustului sau dimpotrivă dezgustul, preferințele, abținerile sau refuzul alimentar, trebuie judecat și Înțeles prin raportarea „alimentelor” la un anumit sistem de valori al persoanei. În fine, trebuie să avem În vedere și cazurile de „pervertire a gustului” și „apetențele anormale” care apar În cursul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sau complexe existente. De multe ori, aceste atitudini se datorează Înșelării sentimentelor morale ale celor care sunt deschiși către ceilalți, de către persoane care mimează suferința În scopul producerii milei și obținerii unor avantaje. Înșelarea bunei credințe va stârni aversiune, dispreț, dezgust din partea celor care ajută. Aceștia vor refuza să mai acorde ajutorul. Dar aceste atitudini ostile, negative, față de cei aflați În suferință, În situații de dificultate, sunt expresia unor stări psihomorale anormale de următoarele tipuri: aă imaturitate morală a supraeului, fragilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conflict. Orice evitare este o reacție interioară a mea, o atitudine care este declanșată de imaginea persoanei cu care sunt În contact sau de incertitudinea situației cu care mă confrunt. Imaginea celuilalt Îmi poate trezi sentimente negative (dispreț, repulsie, teamă, dezgust fizic, neîncredere etc.Ă. Acestea toate mă vor Îndepărta de persoana respectivă, pe care o voi evita, voi căuta să nu o mai Întâlnesc. Același lucru se petrece În cazul situațiilor neclare, incerte, care-mi trezesc aceeași gamă de sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trecutul unei persoane este actualizat. Este o prezentificare a unor acțiuni ratate, penibile, greșite sau neefectuate, din trecut. Regretul este o stare ideo-afectivă complexă, care asociază o idee (culpabilitatea, nereușita, refuzul etc.Ă cu o anumită stare afectivă (tristețea, rușinea, dezgustul etc.Ă și care se impune conștiinței morale a individului În asemenea măsură Încât, În unele cazuri, el poate fi confundat cu evocările obsesive. Ca și În cazul obsesiilor, regretul reunește un element intelectual (ideea, acțiunea, cuvântul etc.Ă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se recunoaște În planul conștiinței sale ca fiind vinovată și dorește să se desprindă de această vinovăție. Resentimentul pe care-l Încearcă „vine către ea” ca o dorință de anulare a acelei părți a Eului care a greșit. Este un dezgust față de sine Însuși, de care persoana dorește să se detașeze. Regretul este o stare complexă care reunește durerea și suferința. Care sunt caracteristicele acestora, ale durerii și suferinței? În cazul regretului, ele au o anumită specificitate, care le deosebește de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acea mai urîtă și mai barbară?”6) într-un poem al unui autor simpatizat atunci dăm peste versul: „Orchestra încetase barbara rapsodie”7). O compoziție nouă, fără îndoială! Și exemplele ar putea continua. La Bacovia, „barbar” nu exprimă însă repulsia, dezgustul, oroarea, ci un soi de fascinație. „Barbar, cînta femeia - aceea” înseamnă că ea cînta aspru, straniu, dar (continuarea o arată) răscolitor, memorabil. Cîntăreața (în care unii au văzut simbolul poeziei)8) își răcnea durerea și, în același timp, o trezea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu-i exclus nici ca, atunci cînd a scris „Zborul cărților”, Bacovia să-l fi avut în minte pe magicianul Cadabra, faimos prin atare trucuri 11). Renunțarea la scris în „Zborul cărților”, Bacovia dă impresia că se află la marginea dezgustului de literatură. Fraza cu care se încheie prima parte a acestui text de opinii a părut ca fiind inspirată din propria sa experiență: „...înțelegi de ce atîtea genii nu s-au preocupat de nevoia scrisului și de ce alții (între care fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de monstru”)8), în oratoria populară și în convorbirile de cafenea. Bacovia era familiarizat cu toate aceste „surse”. „Hidos burghez... burghez tiran” Platitudinea ideologică în care trăim nu ne permite să realizăm ce insulte teribile erau acestea. „Hidos” exprimă, sec, dezgustul, oroarea. Pentru Bacovia și pentru alți zeci de autori contemporani, „burghezul” e respingător, insuportabil atît moral, cît și fizic. Rar la începutul literaturii romîne moderne (unul dintre cei la care apare e I. H. Rădulescu) 1), „hidos” dobîndește maxima forță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fusese crescut în gospodăria rigidă a unui unchi conservator (Henri-Juste) se smulge din tiparul așteptărilor renunță la studiile universitare și nu are încredere în profesorii nepricepuți din Louvain. Este cel mai strălucit și învățat dintre colegii lui de clasă, dar dezgustul față de timorarea colegilor lui și de frica lor de a cerceta necunoscutul îl determină ca și pe Faust să abandoneze studiile și să facă un pact cu lumea, de a o experimenta și în alte chipuri. În 1529 el fuge
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru a scrie Cu ochii deschiși, ea i-a spus tot felul de lucruri despre sexualitatea ei, fără a se gândi niciodată că el le va introduce în carte. El a făcut-o însă, și rezultatul a umplut-o de dezgust și oroare). În schimb și-a expus în amănunt o teorie despre poeta greacă Sappho: în corepondența ei, în poemele de Sappho pe care le-a tradus și într-un mai mult decât îndeobște candid capitol despre homosexualitatea feminină în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
amar, istoria unui coup de foudre transformat în poveste de iubire (mereu te aleg), în care bărbatul optează, iar și iar, din varii motive, pentru aceeași unică femeie și relevat, în fine, ca un teribil, îngrozitor IERI (suspiciune, gelozie, speranță, dezgust și confuzie). Texte ca nesfârșită-i surparea, e prea târziu, iubito, ca să mă mai grăbesc, iubita mea m-a părăsit, când femeia ta te părăsește sau mâinile unui străin pe umerii tăi configurează o poetică a despărțirii perpetue, a sângerării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se lasă, deliberat, în voia stărilor lirice ce îi potențează disconfortul sau i-l transmută în izolare, înstrăinare (îndeosebi de propria feminitate, aproape repudiată în texte precum Secret sau Feminin din aceleași Seri la Mircești), neliniște rău prevestitoare sau chiar dezgust de sine, ultimul transcris în pastă bacoviană: "În oglinda hoitului mea/ mă contemplu/ bolnavă de tine//...// Curând voi muri/ în ochii tăi/ blând voi deschide/ alcovul/ și voi păși" (În curând, din Seninătatea lemnului). Interiorizarea acestui gen de material (în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței, curtoaziei/ noi niciodată nu le vom cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]