1,830 matches
-
restituirea cît mai exactă a suferințelor îndurate de o familie românească în anii de cruntă dictatură ai comunismului din anii cincizeci, a depășirii, cu prețuri imense, a acelor suferințe, a portretizării unor adevărați martiri din vremea respectivă, cît și a diabolicilor lor călăi. Avem, așadar, istoria unei familii deportate, familie formată din mamă și șase copii, căci tatăl copiilor fusese arestat, o poveste ce se deapănă în mai multe episoade, începând cu arestarea tatălui și sfârșind cu înălțarea unei case de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală trecea în neființă, metodic, sistematic și diabolic toată suflarea Terrei. "Soarele s-a topit și a curs pe pământ." Îngrozitor!! Munți de lavă vulcanică incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia o forță malefică, având puteri discreționare, ilimitate îi semnase deja nemilos, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dintr-o privire, identitatea degradantă și umilă a purtătorilor săi, singura "calitate" a acestor stigmatizați, recunoscută de "bunii creștini" naziști fiind aceea de "materie primă" a cuptoarelor de la Auschwitz. Da. Babica a făcut parte din segmentul social persecutat sistematic și diabolic de bandiții comuniști pe toată perioada cât s-au aflat la putere. Închisori și lagăre. Muncă forțată. Deportări. Ce era comuna Bumbăcari decât un lagăr în aer liber?! Douăzeci de milițieni și câini-lupi de urmărire...! Babica era deosebit de credincioasă. Ortodoxă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
face liber" "Arbeit macht frei" ce trona pe frontispiciul porții metalice care străjuia intrarea în cel mai înfricoșător spațiu de exterminare calculată, metodică și planificată de pe planeta noastră: "Lagărul de muncă forțată Auschwitz", gândit și realizat de mințile cele mai diabolice ale "creștinilor" hitleriști. "Munca te face liber!" O minciună cu consecințe incalculabile pentru popoarele lumii, în spatele căreia se ascundeau genocidul, holocaustul... Singura națiune cu sânge nobil, unica rasă superioară de pe planetă erau nemții. Rasa ariană! Supraomul! În rest, popoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
milenară. Această intoxicație a crezului nostru religios, inclusiv a modului nostru de gândire, se realiza sistematic și planificat pe etape biologice care corespundeau vârstelor școlare: șoimi, pionieri, uteciști, comuniști (membri de partid). Cele patru etape diferite ca vârstă, cu programe diabolice de mutilare și îndobitocire a personalității umane, aveau același numitor comun: formarea omului nou în spiritul concepției materialist-dialectice despre lume și viață. Iar elementul central al acestui tip de educație totală îl constituia ateismul. Voi care sunteți beneficiarii unui regim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Pacific. Al doilea, „Pe aripile vântului”, de Marguerite Mitchell, cunoscutul și mult apreciatul roman social al războiului civil. În romanul lui Zane Grey, vedem cum coloane de soldați conduse de generali și ofițeri superiori, aveau de făcut față permanentelor atacuri diabolice ale pieilor roșii. Aceste gânduri Îmi frământau mintea, privind spre rezervațiile indiene și spre mica localitate Wounded Knee cu 700 locuitori, unde a avut loc tragedia din Decembrie 1899. Părăsim calea acelor, coborâm o imensă serpentină și ajungem pe malul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
anumită față a realității ascunsă celorlalți. Era fața hidoasă, tragică a ei, consecința politicii demografice a lui Ceaușescu ; exact aceea pe care fratele meu a pus-o în filmul lui premiat la Cannes. Lumea nu mai știe de acest plan diabolic care norma numărul de copii ; toate femeile obligate să facă patru copii - e greu de crezut azi că societatea comunistă românească interzicea nu doar libera asociere politică, ci și prezervativele. Medicul care intervenea să ajute un avort neautorizat, cu complicații
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
V.A. : A fost un element de rezistență ? A.M.P. : Sigur ! Pentru că a fost o zonă în care comunismul nu a putut pătrunde, în timp ce la noi Biserica Ortodoxă a fost un spațiu al colaboraționismului. Și, în plus, comuniștii au fost diabolici în chestiunea transferării conflic‑ tului dintre putere și populație diferitelor categorii sociale. Asta povestesc în cartea Secera și buldozerul, că învrăjbirea a fost și a rămas unul din mecanismele cele mai reușite ale puterii comuniste. Faptul că și azi în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o operație... A.M.P. : Deci, cel puțin, planul Ăsta i-a reușit lui Ceaușescu ; a expulzat o parte din oamenii care-i făceau opoziție. Planul Ăsta care a început cu Paul Goma și continuat cu alții a fost un plan diabolic ; de îndată ce protesta cineva, îi trimitea afară. Deci Botez, fiind dintre oamenii care au fost trimiși afară, când s-a întors, oamenii l-au privit cu neîncredere. Și la fel s-a întâmplat și cu Liviu Cangeopol. El a plecat, de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în spațiul asiatic, cu deosebire în lagărele Chinei, realizată, e drept, cu mai multă subtilitate și cu efecte de pulverizare a personalității aproape totdeauna definitive. Costin Merișca apreciază că la noi rețeta a fost aplicată în "supradoze extranocive de către creierele diabolice ale unor indivizi, în majoritate alogeni, calificați la Moscova și cocoțați în fruntea Securității române de atunci". În anii '50 se tortura în toate închisorile din România, dar, după anchetă, deținutul revenea în celulă, unde, de era singur, avea răgazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
capăt al firului, voi auzi din Paris: "Aici Monica Lovinescu". Mă felicită pentru apariția mea în filmul documentar Treptele căderii, realizat de doi cineaști francezi. Eram de-a dreptul copleșit de surpriză și de emoție". În finalul Tragediei Pitești, supraviețuitorul diabolicului experiment apreciază drama piteștenilor mult mai lungă și mai complicată decît se crede în general; teroarea intrată în oase, ne spune, n-a mai ieșit din noi ani de zile. Aflați în libertate, s-au izolat singuri, stăpîniți, unii dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acuzare la adresa "lotului mistic" al lui Noica?!!), este amenințat că va fi confruntat cu șeful lotului. Era încă boboc în ale anchetelor poliției politice, își făcea vise că se va revedea cu Dinu Noica. Iluzii, amare iluzii, totul va fi diabolic, după un scenariu pe care nici Kafka nu l-ar fi imaginat. Anchetatorul dă ordin să vină șeful lotului, după îndelungă așteptare, silențios, este introdus Dinu Nc. Steinhardt are poruncă fermă să nu deschidă gura. Este numai ochi. Îl îngrozește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sănătos. Comunismu e sadic și mai sadic ca la noi n-a fost în nici o țară". Recunoaște că le-a făcut numai rău la deținuții politici nu le-a făcut bine niciodată. Explică cîteva dintre tehnicile de torturare, mai toate diabolice: Cînd ați fost folosit la Ministerul de Interne, anchetatorul nu tortura niciodată? El, acolo, la postu lui, tortura și el. Ți-l dădea în primire, nu știai de la ce anchetator vine. Dar cînd eram împreună, nu tortura. Pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
București. Securitatea, prin informatori și tehnicile specifice, manevra o mașină malefică de imixtiune în viața celor pe care îi urmărea, asigurîndu-și un control cvasitotal asupra celor urmăriți. Comunismul s-a menținut prin terorism de stat, asigurat de Securitatea care controla diabolic viețile tuturor. Pînă cînd legea lustrației și, implicit, procesul comunismului vor deveni realitate, memoria rămîne singura formă de afirmare a justiției, minimă cale de exorcizare a răului. (Convorbiri literare, nr. 2, februarie, 2007) VIEȚI ÎNCĂTUȘATE (O ISTORIE CARE ÎNCĂ NU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iadul bestialității de la Pitești, iadul ispitelor de la Aiud sau Gherla, iadul suspiciunilor de după decretul general de grațiere, iadul mizeriei de după evenimentul de după 1989 și toate iadurile care ne mănîncă sufletele, în toate modurile, pînă ajungem la buza gropii. Cu o diabolică perseverență și o știință a manipulării greu de egalat, regimul bolșevic a știut să obscurizeze, pînă la completa opacizare, adevărul despre luptele de partizani în contra sovietizării, de pe întreg arcul carpatic, purtate din martie 1944 (odată cu invazia Armatei Roșii) pînă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nici măcar cu o întrebare. Cu două zile înainte de a fi eliberat și trimis cu domiciliu obligatoriu (D.O.) în Bărăgan, unde va rămîne din 1958, aproape cinci ani este supus la așa-numitul "parter la patru picioare și două mîini", diabolică tehnică de mutilare fizică și psihică, comparabilă cu iadul celor trecuți pe la Pitești. Cităm din Gherla: "Nu mai trăgeam aer în piept ca să pot urla. Am fost plimbat cu lovituri de picioare prin toată încăperea. Nu mai vedeam decît traiectorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iritare: „Or, ce fel de literatură putea apărea În acele edituri comuniste?!...“. În ciuda sfatului unor prieteni de acolo, Români sau Francezi, să dau la iveală texte inedite care ar fi avut și „meritul” de a nu fi trecut prin cenzura „diabolică” de partid, nu am făcut-o, dintr-un fel de „Încăpățânare sinucigașă”, afirmând peste tot și crezând că cele trei romane vor fi o dovadă suficientă că „sub comunism” au putut apărea opere valabile oriunde. Sigur, m-am așteptat ca
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vedea dincolo de aceste ondulări albăstrui, și a ajunge dincolo de cuvintele ce i se atribuie lui Mesia, cuvinte pe care nu le-a semnat și pe care nu le-a pronunțat, poate, niciodată. Neputând pătrunde sub craniul unui zeu (ce ispită diabolică!), m-aș fi putut flata cel puțin, că un nu-știu-ce din ființa lui îmi parvine din afară, prin ricoșeu, de la niște martori solizi și fiabili. Dar asta ar fi însemnat să nu țin cont de campingurile din Galileea de sus
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a afla dedesubturile unor lucururi nu poți face nimic mai bun decât să dai o raită pe acolo, chiar dacă ai de înfruntat înțelepciunea negativă a națiunilor. Simbolic e tot ce unește părțile separate (de la grecescul sumballein "a pune împreună") și diabolic tot ce separă părțile reunite (de la grecescul diaballein). Ei bine, să încetăm a mai opune acești doi termeni: dușmani fiind, ei sunt gemeni. Care-i acea dragoste duioasă care nu cunoaște și adversitatea? Și cum să mergem spre lumină fără
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
numit ambasador fără să aibă nici cele mai elementare calități pentru a conduce o misiune diplomatică, dar care pornise să distrugă sistematic pe toți cei care nu i se supuneau orbește și care se puteau dovedi superiori nimicniciei lui. Era diabolică insistența cu care îmi repeta aproape săptămânal că trebuie să descopăr afacerile necinstite ale fostului consul și nemulțumirea nemascată când îl informam că, în ciuda eforturilor mele, nu reușisem să am dovezi clare ale unor presupuse sustrageri din banii proveniți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și de colegele care Îmi rezervau locul În amfiteatre la Facultatea de Litere și de lumea minunată a prelegerilor și a seminariilor. Am coborât din sferele Înalte ale fantasticului, la preocupările muritorilor de pe pământ. Totul se desfășura Într-un ritm diabolic. Anatomia ne ocupa majoritatea timpului. În ultima decadă a lunii martie s-a făcut o verificare a notelor obținute la colocviile duminicale. Cum la prima prezentare am luat numai 6+, deci puțin peste limită m-am supus unei noi verificări
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
publicate. Și mă chinuiam de mama focului să cred că nu e nicio legătură între realitate și ficțiune, fiind sigur că o proză trebuie să fie sută la sută ficțiune, mult mai târziu lămurindu-mă eu că nici cea mai diabolică imaginație de romancier nu poate egala, necum întrece, realitatea mult mai spectaculoasă decât orice fantastic. Cred că am debutat norocos, în sensul că prea brodam ca un artizan la textura unor povestiri în care nu existau personaje, nici întâmplări, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
articol de specialitate, prefețe și alte notule, străbătute totuși de "horror unitatis". Și azi mai cred că "small is beautifull", cu toate că tractatele au încetat să mă dezguste. Unele, mititele & cochete, aș concocta. Numai: acelea îți sug viața ca niște lipitori diabolice. Mici și patafizice: nu degeaba îl voi fi frecventat, o vreme, pe Jarry, invalahizându-i, notulizându-i și prefațându-i chiar un roman. Iată, ai aflat acum, Adriene dragă, ceea ce bănuiai de un sfert secular, dar întru binele interviului simulaseși că ignori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rămas singur la Eforie prin plecarea subită și neanunțată a dom ni lor Al. Culoglu și dr. Gerota 56, era foarte impresionat de neno rocirea țării și foarte pesimist. I se părea că Aliații nu vor mai putea învinge puterea diabolică a Germaniei și că el, în orice caz, nu va mai vedea România restabilită în stare normală. Nervos, nu mai mânca, nu dormea și slăbea pe picioare. În primul an al ocupației, din statura lui, din fire măruntă și subțire
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
opriră înaintea lemnului încă colorat cu tricolorul unguresc, care închidea șoseaua. Siliți să ne întoarcem la gară pentru viza hârtiilor, trecem vama cu mai multă pierdere de timp și cu mult mai multă supărare ca odinioară. Supărați de această perseverare diabolică, începem admirabilul coborâș al Văii Timișului și bucuria de a-l ști al nostru șterge impresia penibilă. Cu cât înaintam, cu atât ni se părea mai frumos; fiecare cotiș, fiecare grup de brazi, fiecare livadă alcătuiește un colțișor al parcului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]