2,549 matches
-
manifestă implicit, cu diferite grade de relevanță, în toate aceste tipuri de discurs. Atunci cînd dialectica nu este urmată (intuitiv) ca mijloc de coerență, discursul dialogic devine absurd, ca în teatrul lui Eugen Ionescu. În perspectiva pragmaticii lingvistice, cercetările asupra dialecticii au intenționat realizarea unui model normativ prin care argumentarea să fie orientată spre rezolvarea diferențelor de opinie. În acest sens, au fost delimitate patru etape ale unei dezbateri dialectice: confruntarea (apariția unui dezacord), deschiderea (asumarea de către parteneri a statutului de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un paralogism, căci observațiile susținătorului și ale opozantului trebuie să urmeze tratarea rațională a diferendului. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, aceste realizări recente din teoria asupra dialecticii nu au implicații directe, importante rămînînd perspectivele oferite de pragmatica discursului dialogic construit, intenționat sau nu, în limitele exigențelor impuse de regulile logicii. V. dialog, doxă, paralogism, retorică, silogism. D. FILOZ. 1978; FLEW 1984; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de cuvinte, ce privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra simetriei (chiasmul), diverse construcții atipice (anacolutul, asindetul, hipalaga, zeugma), ca și repetițiile și acumulările (anafora, epanalepsa, pleonasmul, gradația). Studiile contemporane asupra discursului sînt ferm angajate în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, de aceea, realitatea gîndită și denumită de om este de natură ideală, deoarece este determinată de grila categoriilor transcendentale ale ideilor. Mai tîrziu, Hegel a substituit subiectului astfel conceput un proces abstract de ascensiune către ideea absolută, după o dialectică chemată să înțeleagă realitatea în același timp în care ea se constituie pentru a fi obiectivată. Pe terenul lingvisticii, teoria despre semnul lingvistic elaborată de Ferdinand de Saussure a fost apreciată ca fiind idealistă, fiindcă semnificantul și semnificatul sînt ambele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2002. RN IPSEITATE. Termenul ipseitate este folosit în filozofia persoanei, în scolastică și în fenomenologie, unde desemnează diferența individualizatoare, unicitatea identității și a deferenței în raport cu alții. De aici, termenul a fost preluat de hermeneutica narativității, unde s-a constat că dialectica identității narative și a ipseității reprezintă una dintre aplicațiile dialecticii dintre lumea povestirii și lumea reală. Aceasta pornește de la faptul că, pe de o parte, conștiința individuală se bazează pe identitățile narative ale acelora care furnizează relatări istoriografice și de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în scolastică și în fenomenologie, unde desemnează diferența individualizatoare, unicitatea identității și a deferenței în raport cu alții. De aici, termenul a fost preluat de hermeneutica narativității, unde s-a constat că dialectica identității narative și a ipseității reprezintă una dintre aplicațiile dialecticii dintre lumea povestirii și lumea reală. Aceasta pornește de la faptul că, pe de o parte, conștiința individuală se bazează pe identitățile narative ale acelora care furnizează relatări istoriografice și de ficțiunea care ține de genul biografic, iar, pe de altă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbii, reflectare proprie comunității vorbitoare și relevantă pentru modul de umanizare a mediului cosmic specific limbii. Această manieră specifică modelează la rîndul ei pe indivizii vorbitori, încît se regăsește în modul de alcătuire și în componentele discursului. V. categorizare, etnometodologie, dialectică, glosocosmos, praxem, reprezentare, traducere. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO LUARE DE CUVÎNT. Prin luare de cuvînt se înțelege contribuția unui locutor într-un anumit moment la conversație, adică ceea ce în limbajul teatral se numește replică. Luările de cuvînt ale diferiților
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deja activat de o predicativitate nominală. În fine, nominația reprezintă forma evidentă de manifestare a conștiinței de sine a omului, prin raportarea lui la realitate, prin realizarea unei relații plurivalente între el și realitate și prin umanizarea realității. V. categorizare, dialectică, dialogism, glosocosmos, logosferă, punct de vedere. NIDA 1975; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002. IO NON-VERBAL. Prin trăsătura "non-verbal" se înțelege "care nu este limbă naturală; care înlocuiește limba" și ea a fost atribuită inițial comunicării constatate la unele animale. Treptat însă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui. Mai mult, după cum s-a putut constata, chiar definirea conceptului respectiv este în mare parte sub semnul incertitudinii, în măsura în care el nu este încă integrat într-un sistem de relații ferme cu alte noțiuni științifice. V. act de vorbire, actualizare, dialectică, discurs, nominație, praxematică. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PRAXEMATICĂ. Pentru a depăși proiectul ideal al unei sistematici abstracte și logice a limbii, promovat prin glosematica lui Louis Hjelmslev, a fost propusă o teorie lingvistică centrată pe analiza producerii sensului în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lucrări ca avînd trei surse de bază: 1) analizele gramaticale concepute de G. Guillaume, ce vizează o concepere dinamică a proceselor lingvistice, dar care sînt orientate într-un cadru realist, 2) abordarea filozofică a practicii de către fenomenologie și analiza de către dialectica marxistă a proceselor de producție, 3) accepțiunea dată de psihanaliză subiectului discursului. De la primul din aceste curente, au fost reținute, pe lîngă propunerile particulare (precum cele privind analiza determinanților sau tipurile verbale), o problematică ce favorizează cercetările care privesc modalizarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de-a doua sursă oferă mai multe elemente; ea a ajutat critica epistemologică a modelelor structuraliste care postulau imanența sensului, contribuind la fondarea teoretică a cadrelor unei lingvistici antropologice și la opțiunea realistă a analizelor lingvistice; acest realism este inerent dialecticii limbii și realității prin care practica lingvistică se articulează cu alte practici, fiind legat de însăși noțiunea de producere a sensului. În ceea ce privește psihanaliza, care sondează constituția și funcționarea psihicului uman ca subiect, ea face din acest subiect un om al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care au în vedere construcția sensului. Se pot cita, sub acest aspect, din orientările, dacă nu întotdeauna noi, cel puțin renovate: dimensiunea dialogică, interacțiunea verbală, luarea în considerare a contextului, dimensiunea materială a vorbirii și construcția subiectivității în limbă. V. dialectică, practică, praxem, producere a sensului. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PRAXEOGRAMĂ. Termenul praxeogramă a fost propus pentru a denumi schema acțiunilor verbale și nonverbale ce corespund reprezentării cognitive interiorizate care se derulează într-o interacțiune, (de exemplu, diferitele etape ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ce presupune o percepere prin consens a realității și ține cont de creativitatea individuală. Reglarea praxemului se realizează într-o manieră restrictivă pe fondul desfășurării practicii sociale, societatea impunîndu-și ordinea ei lingvistică. În acest mod, se urmărește a face vizibilă dialectica producerii sensului, animată de cel care produce enunțul și de realitatea extralingvistică, încît sensul cuvîntului se deplasează în procesul producerii lui. Astfel, producerea sensului relevă o relație între cuvinte, discurs, lume, subiect și ceilalți (cu care subiectul comunică) și, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a l i z a d i s c u r s u l u i presupune în mod deosebit identificarea și explicarea acestor fenomene și procese, din care să se deducă imaginea sensului cuvintelor antrenate în enunțuri. V. actualizare, dialectică, dialogism, reglare, semnificație. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PROGRAM. Cuvînt polisemantic cu frecvență apreciabilă în perioada contemporană, program are în semnificația de bază ideea de ordine (stabilită) după care se desfășoară o activitate. În a n a l i z
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
universului referențial. Cu toate acestea, folosirea semnelor în vorbire trimite în mod clar la referenți extralingvistici, încît se poate constata că mijlocirea de către limbă a universului referențial nu presupune ascunderea lui, ci, dimpotrivă, afirmarea conștiinței că el există. V. actualizare, dialectică, referință, reprezentare, semn. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2002. IO REFERINȚĂ. Implicarea referinței în a n a l i z a d i s c u r s
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de către romani, Quintilian atribuindu-i rolul de tehnică normativă a vorbirii, de artă de a vorbi bine, încît continuă gramatica ce reprezenta arta de a vorbi corect. Lumea medievală a alcătuit, de altfel, un trivium ce însuma retorica, gramatica și dialectica. Deși nu a mai fost cultivată spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, retorica nu a fost totuși uitată, fiind reactivată, pe principii noi, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin valorificarea ei în teoriile argumentative, în lingvistica
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parte, și recunoscînd existența unor părți de discurs într-o organizare sintagmatică, pe de altă parte, retorica se relevă ca deosebit de apropiată demersurilor contemporane de segmentare și de definire a unităților discursive (de obicei mai extinse decît fraza). V. argumentare, dialectică, discurs, figură, gen de discurs. ARISTOTEL, R.; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN RIT GENETIC. Noțiunea "rit genetic" a fost introdusă, în 1984, de D.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fraseoloxía. Actas, Centro Ramón Piñeiro para a Investigación en Humanidades - Xunta de Galicia, Santiago de Compostela, 1998, pp. 63-81. Georg Wilhelm Friedrich HEGEL (1770-1831), filozof german, reprezentant de seamă al filozofiei clasice germane, întemeind o logică a mișcării și atribuind dialecticii cuprinderea legilor dezvoltării gîndirii și realității. Idei în legătură cu relațiile limbă-vorbire, limbă-comunicare, limbă-realitate, limbă-gîndire se întîlnesc în lucrări precum: Phänomenologie des Geistes, 1807 (trad. rom. Fenomenologia spiritului, Editura Academiei, București, 1965); Wissenshaft der Logik, 1812-1816 (trad. rom. Știința logicii, Editura Academiei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mitului sau al speculației metafizice. De fapt, această teorie, apărută în lumea protestantă la începutul secolului trecut, este specifică teologiei dialectice a lui Karl Barth, recul firesc față de ofensiva criticismului istoric și de lamentabilele reconstituiri istoriografice ale personajului istoric Iisus. Dialectica celor două istorii este descrisă concis de Casserley: "Istoria terestră (secular history) este mijlocul cu care și prin care Istoria sfântă (sacred history) înaintează mereu mai mult în direcția scopului său"20. A separa istoria sacră de istoria profană, avertizează
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
conflictul și interacțiunea între Dumnezeu și om, între Providență, fatalitate divină și necesitate, pe de o parte, și misterul de nepătruns al libertății umane, pe de altă parte. Aceste două principii sunt ireconciliabile. Ele formează o antinomie, o antiteză"95. Dialectică divino-umană nu este de tip hegelian, ci mai degrabă o sinergie, o cooperare tainică și liberă între harul lui Dumnezeu și voința omului, răspunsul credinciosului la chemarea Duhului Sfânt 96. O întâlnim în preambulul de inspirație apostolică al hotărârilor sinoadelor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cartea lui Iov arată atotputernicia lui Dumnezeu și futilitatea oricărei tentative omenești de a găsi o justificare sau compensație karmică pentru orice se petrece în istorie. Taina nonsensului aparent al vieții sau istoriei nu face decât să sporească puterea divină. Dialectica etică internă revelată în Biblie este bazată pe supoziția că un om drept se cuvine să fie răsplătit printr-o viață fericită pe pământ. Iov este nefericit pentru că nu înțelege rostul nenorocirilor sale, dar el este și primul fericit prevestind
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
rațiunea se folosește de oameni ca de niște instrumente, fără ca aceasta să anuleze libertătea individuală. În fapt, tocmai această suprapunere a libertații subiective cu necesitatea obiectivă permite "progresul în conștiința libertății". Raportul dintre libertatea individului și Rațiunea istoriei seamană cu dialectica liber abitru destin, cu mențiunea că între om și Dumnezeu există o comuniune harică, o sinergie bazată pe iubire, posibilă tocmai prin taina Întrupării. Filozoful evreu Maimonide vorbește despre "viclenia lui Dumnezeu" (ormat hașhem utebunato; talattuf fi allahu)92 în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Numai că la idealistul german finalitatea istoriei o constituia victoria lui Napoleon la Jena (1806) asupra monarhiei prusace, victorie care ar fi trebuit să deschidă calea formării unui stat universal, cadrul ideal pentru triumful Spiritului în conștiința libertății. Inspirat de dialectica "răsturnată" a lui Hegel, chiar și Marx găsea, ce-i drept în comunism, răspunsul la ghicitoarea istoriei. Noul eon ideologic, continuă Fukuyama, "statul omogen universal, se rezumă la democrația liberală în sfera politicului, combinată cu facilitarea accesului la video și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
se scurge mai lent decât succesiunea generațiilor și timpul lung, lunga durată a structurilor, timpul aproape imobil al invarianților. Tabel 3 Proceduri analitice Construcția obiectelor Macro analiză Mezo analiză Micro analiză Temporalități Societăți Partide politice Durată lungă Structuri Clivaje Conjuctură Dialectica actorului și a sistemului Organizații Evenimente Acțiune Participare Proiecția sociologică a teoriei lui Fernand Braudel este lesne de operat. Perioadei lungi de timp, consacrată cercetării invarianților istorici, îi corespunde analiza macro sociologică, obligatoriu holistă, care are în vedere reconstrucția structurilor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
înscrie într-o durată lungă. În cazul politicii comparate, regăsim aici perspectivele lui Eisenstadt, lui Rokkan, Tilly sau Skockpol. Timpului mediu, consacrat cercetării ciclurilor și interciclurilor, îi corespunde pentru a relua termenul lui Edgar Morin analiza mezosociologică, care scrutează dezvoltarea dialecticii actorului și a sistemului: aceasta fondează, potrivit celor spuse de doi dintre reprezentanții ei iluștri, sociologia organizațiilor. În domeniul politicii comparate, i-am putea găsi o variantă recentă în metodologia originală, deși statică, propusă de Charles Ragin. Timpului scurt, cel
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]