1,929 matches
-
lui Hegel, omul este o ființă cunoscătoare, o spiritualitate pentru sine, care reflectă obiectul cu ajutorul gândirii. Poate s-o facă pentru că activitatea sa spirituală este condusă de conștiință, care îi deschide poarta spre înțelegerea abstractă, spre înțelegerea unei dinamici spirituale dialectice aparte, de cunoaștere a realității fizice, biologice și istorice în care trăiește. Dialectica hegeliană este de sorginte heracliteană, cu o importanță centrală dată contradicțiilor și rezolvării acestora. Acestea reprezintă motorul dezvoltării societății omenești. Contradicțiile sunt generate de confruntarea omului cu
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
revanșarde. Celelalte încercări filosofice, ale lui Henri Bergson (1859-1941) sau Friedrich Nietzsche (1844-1900) aveau prea puține șanse să fie însușite, să mai servească drept soluție rațională cu acceptare largă. Alte izvoare au fost căutate în fenomenologie, în pragmatism, în materialismul dialectic. În acea vreme a intrat pe scena disputelor filosofice Edmund Husserl (1859-1938) profesor de filosofie tot din Göttingen, cu un program reformator fenomenologic aparte. Acesta și-a fixat ca obiectiv reformularea fundamentelor logicii, ca o cale de pătrundere la izvoarele
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Cea mai criticată ipoteză a lui Freud a fost cea a existenței și însemnătății unui instinct al morții. Postulatelor biologice ale acestei paradigme Freud le-a grefat o serie de categorii economice, sociologice și politice, toate integrate într-un joc dialectic al vieții culturale. Este vorba de lucrările sale Viitorul unei iluzii, care a apărut în 1927, și de Relele civilizației, care au apărut în 1929. Cu ele însă, Freud s-a desprins din sfera patologiei vieții cotidiene, pentru a le
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
prin faptul că timp de mai bine de o jumătate de secol în România (ca și în celelalte state cu dictatură proletară) edificarea acestei secvențe a paradigmei de suport a psihologiei s-a făcut în spiritul partinic al raționalismului materialismului dialectic, în centrul căruia se afla un ateu, ale cărui probleme de credință creștină au fost aruncate la coșul de gunoi al istoriei. A fost spiritul în care la noi s-au format generații întregi de psihologi, în care s-au
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
semnificației nu mai urmează regulile comune, având o structură și o funcționare proprii. Dacă pentru conștiința vorbitorului și a interlocutorului, semnul lingvistic preexistă procesul de comunicare, semnul poetic nu are o existență anterioară actului creației; el ia naștere prin negarea dialectică a semnului lingvistic. Anterior există numai posibilitatea și căile acestei negări"105. În cazul limbajului poetic, raportul dintre planul expresiei și planul conținutului este extrem de complex: expresia, semnificantul, dobândește rol activ în construirea semnificației, iar semnificatul devine la rândul lui
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Intervenția împăraților în aceste conflicte a pus, între altele, problema relațiilor dintre Biserică și Stat. Arte liberale. Ansamblu de materii care constituie învățămîntul clasic în Evul Mediu, adică șapte "arte" repartizate în două grupe: trivium, alcătuit din gramatică, retorică și dialectică; quadrivium, alcătuit din aritmetică, geometrie, astronomie și muzică. Articole organice. Dispoziții adăugate Concordatului din 1801 și votate fără acordul Papei la 8 aprilie 1802 (18 germinal anul X). Bonaparte modifica spiritul Concordatului într-un sens galican. Astfel, spre exemplu, Papa
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a ideilor omului despre Dumnezeu, idei care [dată fiind mundanitatea lor] au dus la ateism. E nevoie de critica revelației, de dezvăluirea a ceea ce e aport uman în revelație, susține Berdiaev. Pentru amîndoi, ateismul purificator nu este decît un moment dialectic în cunoașterea lui Dumnezeu 5. El contestă definițiile reductive ale divinului, le dă la o parte din drum, restabilind astfel atît conștiința unui divin de necuprins în concepte, cît și elanul cunoașterii spre această țintă : e, ca atare, un moment
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ontologic. Aspecte tradiționale și interpretări moderne, Editura Pelican, Giurgiu, 2004. Bălan, Marin, "De ce a respins Thoma D'Aquino argumentul lui Anselm?", în Ion Tănăsescu (editor), Argumentul ontologic. Aspecte tradiționale și interpretări moderne, Editura Pelican, Giurgiu, 2004. Bennet, Jonathan, Kant's Dialectic, Editura Cambridge University Press, Londra, 1974. Berttoci, Anthony, Peter, Introduction to the philosophy of religion, Prentice Hall, New York, 1951. Bochenski, I. M., The History of Formal Logic, University of Notre Dame Press, 1961. Burrill, Donald, The Cosmological Argument, Dobleday, New York
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a similitudinii unor cuvinte sau grupuri de cuvinte cu sensuri diferite, a ambiguității unui context. Se realizează în jocurile de cuvinte, în calambururi etc. După A. Ombredane, citat de A. Cosmovici, funcțiile limbajului ar fi în număr de cinci: semnificativă, dialectică, practică, afectivă, ludică, la care se adaugă a șasea, funcția cathartică. Prin intermediul acestei funcții, recunoscută și de psihanaliști, vorbirea, ca și reprezentările, poate avea rol eliberator, ajutând la diminuarea stărilor de tensiune. Academicianul Ion Coteanu identifica vreo douăzeci de funcții
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
un simplu rezultat, un ansamblu de texte, ci un proces, o practică discursivă, legată de o practică intersemiotică, integrînd manifestări lingvistice, picturale, muzicale etc. Se postulează astfel scheme de corespondență între domenii diferite de manifestare ale spiritului uman, într-o dialectică regăsire a unei unități fragmentate de exigențele analizei. Principiile identificate mai sus se regăsesc, implicit sau explicit, în volumul Analyser les textes de communication, al cărui scop este declarat didactic; este vorba, însă, de o didactică a lingvisticii orientate către
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
deosebește de ea prin faptul că, pe când în metafizică frumusețea în sine sau frumusețea absolută e un concept abstract, impersonal și vag, în teologie ea e identică cu însăși ființa lui Dumnezeu. În metafizică, frumusețea în sine e o concluzie dialectică a operației de simplificare și absolutizare a frumuseții relative, adică e ideea tuturor ideilor de frumos. În teologie însă frumusețea nu e o idee, ci însăși existența revelată a lui Dumnezeu. Ideea metafizică de frumos e un simplu extract logic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
titanică a unui artist, ca artist, e să realizeze acesta perfectă conformitate. El e, din acest punct de vedere, un rob al operei pe care o plăsmuiește. O apreciere morală nu încape în acest domeniu, precum nu încape în tehnica dialectică a filosofului sau în metoda științifică a savantului. Ceea ce ne interesează moralmente în lucrul filosofului sau al savantului sunt consecințele ce rezultă, pentru viață, din gândirea sau din experiența lor. Tot astfel, opera de artă nu ne interesează în devenirea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sens al cuvântului, și adevăratul raționament, care, la drept vorbind, se numește demonstrație, precum și din ce formă și materie se face definiția acceptabilă, care se numește descriere, și din ce formă și materie se face raționamentul probabil, care este numit dialectic, când este tare și procură o persuasiune care se apropie de cea certă și evidentă; și retoric, când este slab și dă numai o opinie prevalentă; care de asemenea [recunoaște] din ce formă și materie se face raționamentul vicios care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cea certă și evidentă; și retoric, când este slab și dă numai o opinie prevalentă; care de asemenea [recunoaște] din ce formă și materie se face raționamentul vicios care se numește eronat și sofistic, adică cel care pare demonstrativ sau dialectic, și nu este; și din ce formă și materie se face raționamentul care nu dă naștere nici unei persuasiuni, ci numai unui gând, care obligă spiritul la un acord sau la un dezacord, care încălzește inima sau o strânge, adică raționamentul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
religioase, neeludându-se nici aspectele concrete ale Bisericii 1. Prin publicistica sa religioasă, filosoful român a încercat să readucă în atenția publică aceste chestiuni extrem de importante, ale căror semnificații se pierduseră de mult, cititorul reușind să descopere, în spatele unor "îndemânări dialectice și satisfacții logice" inițiale, esența acestor probleme. Încheiindu-se această primă etapă esențială, Nae Ionescu considera că se putea, astfel, trece la "discutarea principiilor", prin deplasarea accentului de la persoane la "marile adevăruri". În acest sens, el proiectează înființarea unui supliment duminical
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai ales după aceea, dacă intenționau să se facă remarcați. Când acestor dificultăți, cumva independente de dorințele "specialiștilor" formați în comunism, li s-a adăugat reaua voință, rezultatul a fost de-a dreptul catastrofal. Aceste cadre ucenicite la școala materialismului dialectic, străine de exigențele unei vieți academice, nu numai că blochează accesul unor tineri intelectuali de certă valoare, o bună parte a lor validați în marile centre universitare occidentale, dar și anulează orice speranță privitoare la reformarea sistemului educațional. O reformă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
realistă, împotriva căreia se situează și Kant, conștiința teoretică, practică și tehnică sofistică se crede plăsmuitoare de ficțiuni care operează asupra aparentului, logica omului autonom îndepărtându-se de Real și înlăturându-l ca fiind inutil și incognoscibil... Realul depășește speculațiile dialectice ale rațiunii presupus autonome, fiind transcendent în esență și îmbrăcând dogmatică a revelației". 4 A se vedea de asemenea articolul lui Joseph Pieper, "De l'élément négatif dans la philosophie de Saint Thomas", în Dieu vivant, 20, p. 43: "Potrivit
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
noua serie, "simbolul unui început nou în condițiile unei libertăți care începea să spere că va fi în stare să semene cu cea veche". Pentru Marcel Petrișor, Convorbirile sînt o "Arcă noemică și transportatoare prin vremi a acelor poveri noetice, dialectice și problematice, care-și așteaptă încă dezlegarea. Ospitalitatea practicată cu exigență", de către publicația noastră, oferă colaboratorilor, cum remarcă Maria Carpov, "un cadru mult rîvnit, intrarea într-o comunitate care obligă". Solomon Marcus subliniază reușita revistei ca "în lunga ei viață
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este adesea mustrător față de fratele și nepotul său, Iancu". Și în final, în aceeași manieră, consemnează: "Nicolae îndoaie mai bine fraza decît fratele său, Alecu, aspirînd la rafinamentul și faima tatălui. Nu ajunge la formule memorabile, versurile rămîn uscate, prea dialectice pentru gustul modern. Nu este mai puțin adevărat că în confesiunile lui stăpînite putem descoperi un capăt al poeziei de concepție de mai tîrziu. Treaza plăcere este un prim semn. Nicolae introduce în poezia galantă a Văcăreștilor o notă de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
uman, de reflectare a însușirilor și fenomenelor realității obiective, precum și a relațiilor esențiale între ele. Gândirea se realizează prin analiză, sinteză, comparație, abstractizare, generalizare, concretizare, clasificare, sistematizare. Acestea nu se desfășoară izolat și se influențează reciproc, se întrepătrund fiind momente dialectice ale unui proces unitar. Canalizând toate aceste însușiri spre obiectul matematică se ajunge la nevoia cunoașterii logice prin definirea noțiunii, a judecății, a raționamentului. Toate acestea conduc la realizarea procesului de înțelegere care reprezintă o activitate a gândirii, de pătrundere
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Mariana TOTH () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93148]
-
din Reims (1211-1275), prin st?p�nirea propor?iilor, a structurii, a spa?iului ?i a diverselor moduri de decorare, sistemul constructiv ?i expresiv gotic ajunge s? produc? un model gotic denumit clasic (vezi pliantul, foto 4). O rela?ie dialectic? se instaureaz? �ntre plasticitatea senzual? a fă?adei occidentale ?i puritatea geometric? a linearit??ilor structurii interne aparente, transfigurat? de lumină vitraliilor. Catedralele din �le-de-France s�nt modele pentru cele din Normandia, de la Lisieux (1170-1235), de la Coutances (1218-1274), din Picardie
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
accesat 2 aprilie 2015. Pârvu, Ilie, Introducere în epistemologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984. Quine, Willard Van Orman, "Two Dogmas of Empiricism", în The Philosophical Review, vol. 60, nr. 1, 1951, pp. 20-43. , "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și științele moderne - Epistemologie. Orientări contemporane, Ilie Pârvu (ed.), vol. 15, Editura Politică, București, pp. 33-59. , Word and Object, MIT Press, Cambridge (MA), 1960. Rawls, John, A Theory of Justice, Harvard University Press, Cambridge (MA), 1971. Stich, Stephen P. și
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sintagmele "conjuncție de ipoteze", "conjuncție de enunțuri" și "conjuncție duhemiană". White, A Philosophy of Culture, pp. 54-56, 80, 154-166. 44 Duhem, La théorie physique, pp. 303-304 [trad. n.]. 45 Vezi Willard Van Orman Quine, "Două dogme ale empirismului", în Materialismul dialectic și științele moderne - Epistemologie. Orientări contemporane, Ilie Pârvu (ed.), vol. 15, Editura Politică, București, p. 55 [subl. n.]. Quine are în teza Duhem, atunci când spune că: "enunțurile noastre asupra lumii externe înfruntă tribunalul experienței sensibile nu în mod individual, ci
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
galicismele și germanismele. *3 (a) Totuși, teza lui Bateson este evident exagerată, fiindu-ne imposibil să acceptăm ideea că poezia reflectă pasiv schimbările lingvistice. Legătura dintre limbă și literatură este - și acest lucru nu trebuie să-1 uităm niciodată - o legătură dialectică: la rândul ei, literatura a influențat profund dezvoltarea limbii. Nici franceza modernă, nici engleza modernă n-ar fi limbile care sunt astăzi dacă n-ar fi existat literaturile neoclasice respective, tot așa cum germana modernă n-ar fi ceea ce este fără
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Cel de al patrulea termen pe care-l analizăm este acela de "mit", care în Poetica lui Aristotel apare cu sensul de intrigă, structură narativă, "fabulație". Antonimul si contrapunctul lui este logos. "Mitul" este narațiunea, povestirea ca gen opus disertației dialectice, expunerii ; el reprezintă, de asemenea, exprimarea irațională sau intuitivă în contrast cu exprimarea filozofică sistematică : mit este tragedia lui Eschil în comparație cu dialectica lui Socrate. *15 Mitul", un termen îndrăgit de critica modernă, este asociat cu o importantă sferă de gândire, care cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]