7,137 matches
-
La prânz și-au făcut apariția în sunete de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea din cealaltă parte a orașului. Toți purtau măști proaspăt pictate ca să nu fie recunoscuți de marile puteri: Diavolul și Moartea. Cei care se descopereau din nebăgare de seamă primeau o mamă de bătaie de la cavalerii ce formau cortegiile Diavolului și Morții. Carnavalul amenința să degenereze într-un haos îngrozitor. Nimeni nu mai recunoștea pe nimeni. Cuvintele grosolane erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care venea din cealaltă parte a orașului. Toți purtau măști proaspăt pictate ca să nu fie recunoscuți de marile puteri: Diavolul și Moartea. Cei care se descopereau din nebăgare de seamă primeau o mamă de bătaie de la cavalerii ce formau cortegiile Diavolului și Morții. Carnavalul amenința să degenereze într-un haos îngrozitor. Nimeni nu mai recunoștea pe nimeni. Cuvintele grosolane erau binevenite - fiecăruia îi era rezervată o insultă la care nu se gândise niciodată. Sticle de kirsch goale zburau în aer ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ciudat, vor avea ca finalitate faptul că vor târî încă o dată popoarele într-o nouă luptă îngrozitoare? Pantofii mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ cu oroare că nu înaintez deloc, defel. Pocnetul tocurilor încălțărilor cu care alerg pe podeaua în care și-au frântul gâtul nenumărați alți înaintași ai mei sună hâd prin chiar faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
la respect până și pietrele? Nu știu și nu pot pricepe, nu mai pot face de altfel nimic altceva decât să observ cum zvârcolirea și încleștarea noastră în încercarea pe care o obțin nevrând să-mi las pradă sufletul definitiv diavolului face ca întreaga întindere a acestor câmpiilor astrale să fie martora unei lupte fără precedent, care divide chiar lumea de dincolo, lăsând toate sufletele într-o înmărmurire neobișnuită pentru aceste tărâmuri. Trebuie să pot lupta cumva împotriva morții sufletului, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de graniță a împărăției sfinte, se făcu Cristian că nu bagă în seamă spusele fetei. Nu-i nimic sfânt aici, dimpotrivă, mai degrabă locul este blestemat. Vorbeai de zei, nu mai pricep nimic. Și cum ai vrea să-i numesc? Diavoli, spirite? ridică din umeri Ileana. Așa le spunem noi dintotdeauna. N-are nici o importanță ce sunt. Contează numai ce se întâmplă cu străinii care pătrund aici și gata. Noi știm și ne-am împăcat cu lucrul acesta. E teritoriul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
monștri din această lume sunt cei ce trec drept ființe umane, care au umbră și se reflectă în oglinzi, zâmbesc și vorbesc despre compasiune și varsă lacrimi convingătoare, în timp ce te înjunghie pe la spate. Dumnezeul creștin de ce nu-l distruge pe diavol? întrebă Ileana ca și când nu auzise nici un cuvânt din cele rostite de Cristian. Din același motiv pentru care zeii tăi nu fac nimic împotriva vâlvei. Întrebarea ta nu face decât să întărească spusele mele. Stă în puterea lui Dumnezeu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic împotriva vâlvei. Întrebarea ta nu face decât să întărească spusele mele. Stă în puterea lui Dumnezeu să-l facă pe Michiduță să dispară, dar una ca asta nu se întâmplă. De ce? Doar El a creat lumea, implicit și pe diavol, la fel cum poate să pedepsească și să-și distrugă propria creație, de ce n-ar fi în stare să facă același lucru și cu răul absolut? Acum nu vorbim de Dumnezeu. Tot aia e. Ce, zeii despre care spui tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sîsÎind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tînărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într-un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a-l salva pe țarevici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sîsÎind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tînărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într-un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a-l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pînza la Sankt-Petersburg. Curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind conspirația - că ar fi autentic, căci prin gura mediumului, grăia Însuși diavolul. Prințul N.D. Jevahov (care va ajunge la Novi Sad prin Istanbul, aflînd sub cerul Frușkăi Gora un ținut aidoma celui din copilăria sa, unde șesul urcă lin panta colinei, ca un talaz verde) nu se Îndoise o clipă În argumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vîrÎtă În buzunarul unei jachete negre, pentru ca mai apoi să se Îndepărteze, șchiopătînd. În scena la care tocmai asistasem, străinul acela putea fi un noctabul oarecare, o figură fără chip și fără identitate. În romanul lui Carax, acel străin era diavolul. 6 Un somn dens de uitare și perspectiva de a o revedea pe Clara În acea după-amiază mă convinseră că viziunea nu fusese decît o Întîmplare. Poate că acea neașteptată izbucnire de imaginație febrilă era doar presimțirea promisei și mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Aubert sau Coubert, nu-mi amintesc prea bine. — Laín Coubert? — Îți sună cunoscut? — E numele unui personaj din Umbra vîntului, ultimul roman al lui Carax. Isaac se Încruntă. — Un personaj de ficțiune? — În roman, Laín Coubert e numele folosit de diavol. — Cam teatral, aș zice. Însă, oricine ar fi fost, cel puțin avea simțul umorului, estimă Isaac. Eu, care aveam Încă proaspătă În amintire Întîlnirea cu acel personaj, nu vedeam farmecul nici măcar În treacăt, Însă mi-am păstrat părerea pentru ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ține. I-am zîmbit malițios. Însă dumneavoastră aveți o cheie paspartu, bănuiesc. Chiar dacă Îi spuneți individului ăluia că nu... Să nu-mi spuneți că nu muriți de curiozitate să aflați ce-i Înăuntru. Doña Aurora mă privi pieziș. — SÎnteți un diavol. Ușa a cedat precum lespedea unui mormînt, cu un scîrțîit brusc, exhalînd suflul fetid și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ravel. — Asta trebuie să fie cheia, am zîmbit eu către portăreasă. — Auziți, dacă Încăperea asta era Închisă, o fi vreun motiv. Fie și numai din respect pentru memoria... Dacă preferați, mă puteți aștepta jos, la poartă, doña Aurora. — SÎnteți un diavol. Hai, descuiați odată. 16 Un suflu de aer rece șuieră prin orificiul Încuietorii, măturîndu-mi degetele În timp ce introduceam cheia. Domnul Fortuny pusese să fie instalat un zăvor la ușa de la camera neocupată a fiului său, de trei ori mai mare decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
scrisoarea? — Era de dragoste. Ca alea de la radio, dar mai tristă, da, fiindcă suna de parcă era de-adevăratelea. Să știți, cînd am citit-o, mi-a venit să plîng. SÎnteți toată numai o inimă, doña Aurora. — Iar dumneavoastră sînteți un diavol. În aceeași după-amiază, după ce mi-am luat rămas-bun de la doña Aurora și i-am promis că o s-o țin la curent În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
doar cînd a crezut că Încă o atingere ar fi omorît-o. Chiar și așa, Sophie a refuzat să dea În vileag identitatea tatălui copilului pe care purta burtă. Antoni Fortuny, aplicînd logica sa particulară, a hotărît că era vorba despre diavol, căci acela nu era altceva decît fiul păcatului, iar păcatul nu avea decît un singur tată: necuratul. Încredințat astfel că păcatul se cuibărise În căminul lui și Între coapsele soției sale, pălărierul a Început să atîrne crucifixe pretutindeni: pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că fantezia și invenția Îl interesau infinit mai mult decît realitatea cotidiană din jurul lui. Dintre toate decepțiile pe care le-a adunat În viață, nici una nu l-a durut atît de mult pe Antoni Fortuny ca fiul acela pe care diavolul i-l trimisese spre a-și bate joc de el. La zece ani, Julián anunță că voia să devină pictor, ca Velázquez, căci visa să abordeze pînzele pe care marele maestru nu mai apucase să le picteze În viață, susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ocupa de afacere. Vizitatorul, Laín Coubert, s-a oferit să cumpere toate exemplarele care ar rămăseseră din romanele lui Julián. Eu m-am gîndit că era vorba de o glumă de prost-gust. Laín Coubert era un personaj din Umbra vîntului. — Diavolul. Nuria Monfort Încuviință. — Ați apucat să-l vedeți pe Laín Coubert? Tăgădui și Își aprinse o a treia țigară. — Nu. Însă am auzit o parte din conversația lui cu fiul, În biroul domnului Cabestany. Lăsă fraza suspendată, ca și cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acolo și să vă trag de urechi, Am depășit vârsta, domnule ministru, Dacă vreodată veți fi ministru de interne, veți afla că pentru trageri de urechi și alte corecții n-a existat niciodată limită de vârstă, Să nu vă audă diavolul, domnule ministru, Diavolul are auzul atât de bun că nu are nevoie să i se spună lucrurile cu voce tare, Atunci să ne păzească dumnezeu, N-are rost, ăla e surd din naștere. Așa s-a terminat conversația clarificatoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vă trag de urechi, Am depășit vârsta, domnule ministru, Dacă vreodată veți fi ministru de interne, veți afla că pentru trageri de urechi și alte corecții n-a existat niciodată limită de vârstă, Să nu vă audă diavolul, domnule ministru, Diavolul are auzul atât de bun că nu are nevoie să i se spună lucrurile cu voce tare, Atunci să ne păzească dumnezeu, N-are rost, ăla e surd din naștere. Așa s-a terminat conversația clarificatoare și scânteietoare dintre ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uneori despre o personalitate stranie care intră în trupul unui om și o alungă pe a lui. Sufletul trăiește nestatornic în trup și e capabil de prefaceri misterioase. Pe vremuri s-ar fi spus că Charles Strickland e posedat de diavol. Dna MacAndrew își netezi rochia lăsând să cadă spre încheieturile mâinilor niște brățări de aur: — Toate astea mi se par niște lucruri nesăbuite, îmi zise ea cu acreală. Eu nu neg că poate Amy a greșit acordându-i un credit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unei galere. Pasiunea care-l robea pe Strickland nu era mai puțin tiranică decât dragostea. — Vai, ce ciudat că-mi spuneți una ca asta! i-am răspuns. Cu multă vreme în urmă am avut ideea că e posedat de un diavol. Era pasiunea care-l ținea în puterea ei pe Strickland, pasiunea de a crea frumusețe. Asta nu-i dădea pace. Îl mâna încolo și încoace. Era un fel de pelerin etern urmărit de nostalgia divină, și demonul din sânul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-am ținut gura, căci știu că clericilor li se pare aproape o blasfemie dacă mirenii le încalcă domeniul. Unchiul meu Henry - vreme de douăzeci și șapte de ani paroh la Whitstable - avea obiceiul să spună în asemenea împrejurări că diavolul e întotdeauna în stare să citeze Sfânta Scriptură în folosul lui. Își amintea încă zilele când mai puteai căpăta gratis un timbru în plus ori de câte ori cumpărai de un șiling o duzină întreagă. A Modern Artist: Notes on the Work of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bargello. Și lui Dante Îi venea greu să Își creadă ochilor. Ușor Înclinată Într-o rână, o galeră de război zăcea rezemată de malul râului, cu Întregul rând de vâsle Întinse, pregătită parcă să o pornească În larg. - Pesemne că diavolul a călăuzit-o până aici, murmură bargello Înfiorându-se. Dante nu izbuti să Își stăpânească un zâmbet. Cunoștea bine legendele care circulau pe seama acelui loc. Dar dacă la mijloc era Într-adevăr diavolul, cel puțin avea să-l vadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să o pornească În larg. - Pesemne că diavolul a călăuzit-o până aici, murmură bargello Înfiorându-se. Dante nu izbuti să Își stăpânească un zâmbet. Cunoștea bine legendele care circulau pe seama acelui loc. Dar dacă la mijloc era Într-adevăr diavolul, cel puțin avea să-l vadă la față. - Nu se vede nimeni la bord. Pare abandonată, observă unul din străjeri. - Da, nu e nici urmă de viață, confirmă poetul, scrutând pustietatea de la castel prora. Pe Îngustul coridor central nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]