9,048 matches
-
cu ce am trăit în România înainte de 1989 nu prezintă interes: important este că romanul surprinde esența totalitarismului comunist așa cum nu a mai făcut-o nici un roman românesc: distrugerea ființei umane. Limitele lui Danyel Raynal sunt limitele umanului în fața unei dictaturi. în sfârșit, nu putem să nu menționăm jocul de-a literatura din Al doilea mesager... Structura romanului este aproape labirintică: avem un roman în roman, Jean Elby, care conține întoarcerea acasă a eroului, revolta, dar și jurnalul ,reeducării" de la Institut
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
și modul cum înțelegea să-i ajute pe cei nevoiași. Oferea burse în străinătate (pe scriitoarea noastră, a ajutat-o să întreprindă o călătorie în Italia), se interesa de artiștii bolnavi, cum a fost cântăreața Hariclea Darclée. în anii instalării dictaturilor și ai războiului, când se legiferează inumana ură rasială, Lucia Demetrius, având mama evreică, trăiește și ea cu teama, devenită un fel de obsesie a ,sângelui amestecat". I-a fost într-adevăr scos numele de pe afiș teatral, unde figura ca
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
din "Săptămîna"", în Cuțarida "României Mari", mărșăluind în frontul clonaților Dăscălești, Verdeți, Păunești, Vadimi și special Funari, Marțieni, Văcari, în dimensiuni de la gramajul piticoid la înălțimea etalon Năstase - un fel de excrescență de Popescu-Dumnezeu. Lapidar spus, ,tranziția" se petrece de la dictatura paranoidă la dictatura șmecheriei, nemaimutîndu-și scaunele în ritm de cazacioc, ci de Așa-i românul.... Cum se împacă totuși un atare dezmăț oportunist cu libertatea presei? Sînt oare compatibile cele două fenomene, unul ținînd de prelingerea, aidoma unei purulențe, a
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
Cuțarida "României Mari", mărșăluind în frontul clonaților Dăscălești, Verdeți, Păunești, Vadimi și special Funari, Marțieni, Văcari, în dimensiuni de la gramajul piticoid la înălțimea etalon Năstase - un fel de excrescență de Popescu-Dumnezeu. Lapidar spus, ,tranziția" se petrece de la dictatura paranoidă la dictatura șmecheriei, nemaimutîndu-și scaunele în ritm de cazacioc, ci de Așa-i românul.... Cum se împacă totuși un atare dezmăț oportunist cu libertatea presei? Sînt oare compatibile cele două fenomene, unul ținînd de prelingerea, aidoma unei purulențe, a unui trecut infect
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
de vedere, în deplin acord cu Vladimir Tismăneanu). Spre deosebire de titoism (o fomulă ,opresivă, dar nu represivă", scrie TonyJudt), de gulaș-comunismul maghiar sau de cel emancipat, din Cehoslovacia, românii au împărtășit soarta albanezilor, aceea a unei ,societăți închise, sărăcite, aflată sub dictatura absolută a unui partid local autocrat, paranoic și atotputernic." ,Calea independentă" a României, începând cu 1958, n-ar fi, în aceste condiții, decât încercarea liderilor comuniști de la București de a se menține la putere, în condițiile în care jucaseră un
Postwar (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10938_a_12263]
-
înfăptui ulterior revoluția comunistă în Peru, mișcarea hippy din Londra cu tot ce-a reprezentat ea în dorința de a distruge valorile burgheze ale unei societăți rigide, puternic industrializate, cu muzica formației Beatles și montările îndrăznețe ale lui Peter Brook, dictatura generalului Velasco, și guvernările lui Belaunde Terry în Peru, lumea afacerilor oneroase dintr-o Japonie în care banul controlează totul, Parisul anilor șaizeci cu boema lui, cu avânturile revoluționare, cu emigranții latino-americani, cu tinerii dezamăgiți de mirajul unei vieți deloc
Rătăcirile fetei nesăbuite by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10913_a_12238]
-
În primă perioadă, abordările pe care Gramsci le-a avut în analiza fascismului se încadrează la nivelul cheilor de interpretare de tip marxist. Practic, fascismul era considerat a fi una din multele forme ale burgheziei. Fascismul, ca și statul liberal, dictatură și democrația nu erau altceva decât expresii ale regimului capitalist. Așa cum scria și Amedeo Bordiga: "...fascismul este doar aripa mărșăluitoare a clasei burgheze ... ultima formă de apărare a clasei burgheze" 24. În acest spirit, Gramsci arată că: "noi avem o
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
că: "noi avem o avem o explicație de clasa a fascismului, că este o jucărie în mâinile forțelor economice dominante 25... fiul spiritual al lui Giovanni Giollliti..." 26. Pentru teoreticianul sard, regimul democratic de dinaintea apariției fascismului era în realitate o dictatură, deoarece legalitatea nu există, atâta timp cât a acceptat condițiile de sclavie la locul de muncă impuse muncitorilor și țărânilor, iar reacția la toate mișcările democratice au fost masacrele realizate de instituțiile statului 27. Apariția fascismului și cucerirea prin violență a instituțiilor
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
numai prin raportarea la râul concurent, ceea ce riscă să introducă un dubiu de îndreptățire câtă vreme adversarii nu aveau decât să inverseze perspectiva și să pretindă că opțiunea lor era de fapt cea corectă. Că manifestare volitiva pură, preferință pentru dictatură nu se deosebea esențial de preferință pentru regimul democratic, iar faptul că disputa s-a rezolvat prin aplicarea contondenta a superiorității militare era de natură să confirme tocmai rolul organizator al forței constrângătoare, în detrimentul voinței libere. În fond, concepția juridică
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
bilanț", Constantin Argetoianu aprecia că "noul regim, pentru a pune țară în apărare, a trebuit să facă în câteva luni, scump și în prispa, ceea ce Regimul Vechiu nu putuse să facă, ieftin și pe îndelete, timp de atâtea ani"5. Dictatură regală era considerată ca fiind un proiect cu costuri mult mai mari decât regimul de natură democratică de dinainte de anul de grație 1938. Retorica prodictatorială a lui Argetoianu era cunoscută încă din anii 30'. Argetoianu, în scrierile și articolele publicate
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc vom continua lupta pentr adevar si onoare. V-as ruga, daca puteti, sa luati legatura cu prof. Ioan Stanomir, presedintele executiv, pentru a vedea ce pasi ar urma pe linia Muzeului Dictaturii Comuniste. Imi amintesc ca la un moment dat ati spus ca ati fi dispus sa sustineti (inclusiv financiar) un asemenea proiect. IICCMER este in plina actiune pe directia amintita. Trimit acest mesaj colegilor de la IICCMER. Gasiti mai multe informatii pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
n-am timp nici să-mbătrânesc. 65. Cel mai mare dușman al meu sunt eu însumi... prin greșelile pe care le comit. 66. Vă vorbesc post-mortem... Trebuia sa fiu decedat după teribilul accident de pe autostradă... 67. Fiecare stăpânire își instalează dictatura ei. 68. Ești nărod de cuminte ce ești! 69. Ca profesor să te cobori la nivelul studenților, dar să nu rămâi acolo! 70. A fi cinstit e o avere [proverb]. 71. Deciziile nu se bazează pe corectitudine, ci pe putere
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
capul ei, fără o acoperire reală, însoțită de regulă de o ignoranță întinsă pe largi suprafețe ale planetei... (ultimele... trei secole?)... avură parte numai de prăpăduri civice. Sunt sociologi în stare să regrete, de exemplu,... comunismul, ca orice formă de dictatură, ce ar fi în stare să realizeze pe larg... instruirea maselor (Doamne ferește!) pe temeiul unei ideologii, pretins umanistă. Ei mai susțin că acesta,... comunismul,... a avut ghinionul de a fi fost încercat mai întâi pe ruși și de ruși (cunoscându
Corectură necesară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11052_a_12377]
-
Cecilia Ștefănescu, Letiția Ilea, Dan Lungu, Vlad Zografi, spectatorii au putut afla date și idei semnificative, fragmente dintr-un mozaic mai cuprinzător al problemelor ce preocupă și definesc universul socio-literar românesc în perioada post-decembristă, nu fără trimiteri lămuritoare la vremurile dictaturii. Iar contactele directe cu publicul au confirmat deopotrivă calitatea intelectuală a intervențiilor și valoarea textelor citite de actorii special angajați, cu eșantioane de expresie românească chemate să facă auzite sunetele specifice ale limbii originalelor. Paralel, în librării puteau fi găsite
Literatură română prin Europa by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/11060_a_12385]
-
copilărie Bucur }incu. în 1933, își caracteriza prima lui carte Pe culmile disperării ca încorporând un "radicalism feroce", scrisă "cu cea mai bestială vervă pesimistă". Tot pe atunci, bursier în Germania (hitleristă), simțea chiar entuziasm pentru ordinea politică de acolo, dictatura, pe care o considera necesară și în România, cu scopul stârpirii lichelismului. Simpatia lui față de extrema dreaptă va fi greu plătită după 1945. într-o ultimă scrisoare către Petru Comarnescu (1947) mărturisește că "avea necazuri la Paris cu compatrioții, fiind
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
fascismul. Primele reacții au provenit de la teoreticienii marxiști deoarece, Revoluția din Octombrie 1917 și câștigarea puterii politice de către bolșevici în Rusia țarista a permis, pentru prima dată în istoria umanității, apariția unei puteri politice care se revendică de la conceptele de dictatură de clasă și de dictatură a proletariatului. În plan ideologic, apariția fascismului a poziționat cele două mișcări politice pe poziții antagoniste. De aceea, primii teoreticieni care au atacat mișcarea și ideologia fascista au fost cei situați la stanga politică. Acuzațiile acestora
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
de la teoreticienii marxiști deoarece, Revoluția din Octombrie 1917 și câștigarea puterii politice de către bolșevici în Rusia țarista a permis, pentru prima dată în istoria umanității, apariția unei puteri politice care se revendică de la conceptele de dictatură de clasă și de dictatură a proletariatului. În plan ideologic, apariția fascismului a poziționat cele două mișcări politice pe poziții antagoniste. De aceea, primii teoreticieni care au atacat mișcarea și ideologia fascista au fost cei situați la stanga politică. Acuzațiile acestora, îndreptate împotriva fascismului se refereau
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
fost unul dintre cei mai importanțși lideri ai Internaționalei comuniste, consideră că fascismul nu există doar în țările unde au cucerit puterea politică, dar și în acelea unde deținea o largă baza de mase; "cu fascismul la putere se deschide dictatură teroristă a elementelor celor mai reacționare, măi șoviniste, măi imperialiste ale capitalului financiar". Făcând o comparație între nazism și fascism, Dimitrov consideră că, acesta din urmă este mai reacționar deoarece fascismul nu este o putere situată deasupra claselor, cum nu
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Lenin au reușit să impună "puterea sovietelor" în vechiul imperiu țarist, consideră că: burghezia " pentru a rămâne la putere avea nevoie de fascism, cu toate că nu iubește metodele plebee ale acestuia"4. În concepția lui Trotsky, fascismul nu era altceva decât dictatură capitalului monopolist, iar mică burghezie îi era asociată. Ideologul marxist atacă vehement clasa medie, identificată a fi mică burghezie, deoarece era alcătuită din țărani sărăciți, mici comercianți și meșteșugari, care se lăsau tentați cu ușurință de promisiunile făcute de fasciști
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
îndoială fundamentele societății burgheze. Aceștia considerau că regimurile democratice sunt conduse de oligarhii financiare care preferă în general sistemele democratice, deoarece pricipiul alegerilor și al consultărilor populare nu face decât să-i consolideze poziția evitând astfel excesele provocate de o dictatură personală sau militară. Într-un astfel de regim, raporturile cu mișcarea de opoziție sunt mult mai subtile, eficace, însă, la nevoie, ar putea să apeleze la un regim autoritar 10. A.Thalhrimer a încercat să răspundă la întrebarea: De ce în
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
aceste țări, deoarece a reușit să-și impună dominația la un nivel atât de ridicat încât a determinat "crearea unei noi garanții politice" pentru a-și asigura dominația. În situații critice, această tendință ar putea să conducă la forme de dictatură deschisă a capitalului, care nu este obligatoriu să fie similar cu fascismul. Acceptarea formei fasciste se datoreaza unui sentiment de nesiguranță pe fondul unei amenințări cu o iminentă revoluție militară. După ce burghezia a consumat toate formele sale de apărare apelează
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
crizele economice au subminat stabilitatea politică și ideologică a sistemului capitalist fapt ce a permis nașterea unor mișcări anticapitaliste. În anumite cazuri clasa conducătoare a preferat să distrugă legalitatea parlamentară și parlamentarismul cu scopul de a-și păstra dominația, instaurând dictatură fascista. 6) cucerirea puterii politice din partea mișcării fasciste nu ar fi putut avea loc fără un sprijin financiar și logistic din partea unor sectoare principale ale clasei conducătoare. 7) un stat organizat pe principiile legalității parlamentare care ar fi permis mișcării
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
prin intermediul clasei mijlocii) și proletariatul. Apariția fascismului se datoreaza intrării în criză a clasei mijlocii, datorită crizei economice. Aceasta își are originile și este sprijinită de categorii diferite ale clasei mijlocii. Scopul acestui efort a fost acela de ași menține dictatură de clasă văzută sub cheia de interpretare a dominației sociale. Iar aceasta nu putea fi menținută decît prin înființarea și susținerea unei mișcări politice ce avea ca obiectiv distrugerea organizațiilor proletariatului, impunerea terorii împotriva acelor reprezentanți ai clasei muncitoare, a
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
cuprinde studii semnate de Mioara Anton (Constrângeri și privilegii. Metamorfozele lumii literare în scrisorile către putere), Cristian Vasile ( Un traseu complicat: între înaltă birocrație culturală și lumea literară. Două studii de caz - Ion Ianoși și Paul Cornea), Cosmin Popa (Către dictatură absurdului. Politică ideologică în anii de început ai regimului Ceaușescu), Ionuț Bucuru (Demiterea lui Eugen Barbu de la revista Luceafărul sau începutul marilor rivalități din literatura română), Alină Pavelescu (Instrumentalizarea politică a literaturii. Cazul românului Delirul) și Ana-Maria Cătănuș (Scriitorii disidenți
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
și modul cum înțelegea să-i ajute pe cei nevoiași. Oferea burse în străinătate (pe scriitoarea noastră, a ajutat-o să întreprindă o călătorie în Italia), se interesa de artiștii bolnavi, cum a fost cântăreața Hariclea Darclée. în anii instalării dictaturilor și ai războiului, când se legiferează inumana ură rasială, Lucia Demetrius, având mama evreică, trăiește și ea cu teama, devenită un fel de obsesie a "sângelui amestecat". I-a fost într-adevăr scos numele de pe afiș teatral, unde figura ca
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]