1,810 matches
-
de copăcei firavi care fuseseră plantați pentru a forma o pădure tremurau sub briză. Cu ramurile lor subțiri se aplecau unii către alții, dar fuseseră plantați la distanță și erau prea mici ca să-și poată atinge vecinii. Muzica războinică din difuzoare era, pur și simplu, aruncată pe lîngă urechile noastre, în înaltul cerului. Lumina aspră cădea peste noua tribună. Competiția de vîsle era amenajată în mjlocul peisajului oferit de parc ca o felie străină de apă, cu balize în culori strălucitoare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lume. Mâna Marei tot mai mângâia mâinile doamnei Aurelia. O STAȚIE Ușile se închiseră automat și Delia se trezi în lumina puternică de neon. Cu o mână aranjă cutele celofanului în care stăteau strânse garoafele sugrumate de degetul opozabil. Din difuzor veni anunțul cu stația următoare, iar mâna Deliei se înfășură ca o panglică în jurul barei reci din aliaj. Lumina de neon pătrunse în tunel, dar întunericul n-a biruit-o, doar a acceptat-o așa cum și Delia se învoise să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu Regimentul 25 Infanterie Vaslui, acum împreună sub denumirea de 25 infanterie Rahova, s-a ivit posibilitatea unei permisii de cinci zile. Aveam ordine de utilizare la Coasta Lupii - Nicorești. Utilizare. La conducerea țării venise mareșalul Ion Antonescu cu legionarii. Difuzoarele transmiteau cântece le gionare iar semnalul radioului public era “Garda -căpitanul”. Totul era tulbure. Nemții începuseră invazia pașnică a României, regele Carol al II-lea fugise și din nou fiul său, Mihai, revenise la tronul țării, ungurii intraseră în Nordul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
dură cam douăzeci de minute. În acest răstimp, toată lumea stătea, ciudat de tăcută, și aștepta. Oamenii păreau să privească, dar nu unul la altul, ci undeva în depărtare. Brusc, se făcu din nou auzită vocea aceea de băiat, dintr-un difuzor ascuns în tavan: - Da, vreau ca acela să fie de față. Nu-l lăsați să scape! Gosseyn hotărî că "acela" trebuia să fie el. I se păru că tonul împăratului nu sunase prea favorabil. După ce își termină gândul, vocea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
putere de reproducere erau strict dependente atât de starea vremii, cât și de sentimentele umane. Din această pricină, uneori se Întâmpla ca Însuși masterandul Oliver să fie năpădit de ele. Uneori chiar și duminica, În timp ce asculta Sfânta Liturghie transmisă la difuzor, meditând la Învățătura Sfintelor Evanghelii, masterandul vedea cu uimire cum o mulțime de frunze galbene și verzi de ce-i acopereau brațele și coapsele se metamorfozează sub privirea lui În cărți de joc, popi, dame și valeți, având imprimate pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se vor repezi asupra grămezii de carne ce se Înmulțea continuu. Și-ntr-adevăr, În timp ce trupul inginerului se Împuțina, fleicile de pe grătar se Înmulțeau ca pîinile și peștii lui Iisus. „Eu sunt carnea vieții; cine va gusta din mine”, se auzi la difuzor glasul grav al inginerului Edward, „se va simți Întotdeauna sătul... Veniți și ospătați-vă...” „Dar, chiar, ce-ar fi s-o Încercăm”, spuse Oliver, care, simțind din Piața Unirii mirosul de grătar, se Îndreptă cu pași mari spre Corso. „Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de frigăruie, acompaniind toată această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apoi o mângâie cu mâna peste părul cârlionțat. Asta a fost prea de tot. Vecinii au început să se agite, în special doi vlăjgani ciolănoși și cu priviri tulburi. Spiritele au început să se încingă. Muzica se revărsa dintr-un difuzor, delectându-ne cu o melodie de muzică populară săltăreață. Am început să povestim amintiri mai vechi sau mai noi, despre familii și rude. Pentru fiecare închinam câte un pahar de vin. Aflându-mă la WC-ul campingului aud în spate
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
ALTA. DREPT CARE FAPTUL CĂ ATÎT DE GREU ÎNȚELESESE POSIBILITĂȚILE ACESTUI ECRAN REPREZENTA APROAPE O SINUCIDERE. TRECU UN MINUT ȘI PLACA RĂMASE GOALĂ. DOUĂ MINUTE \ OARE ĂSTA ERA SUNETUL CARACTERISTIC? N-AVEA DE UNDE SĂ FIE SIGUR, DAR PĂREA SĂ VINĂ DE LA DIFUZOR, SUNETE ESTOMPATE DE MIȘCĂRI CUM AR FI FOST \ DA, DA, ASTA ERA \ PAȘI. SE OPRIRĂ BRUSC ȘI SE FĂCU TĂCERE. HEDROCK ÎNCERCĂ SĂ VIZUALIZEZE UN OM CARE PRIVEȘTE NESIGUR LA ECRANUL LUI, FĂRĂ SĂ POATĂ LUA HOTĂRÎREA DACĂ SĂ RĂSPUNDĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe aceeași cale spre ziua morții, pășind în fața ușii și apoi dispărînd definitiv. Imaginea mintală nu părea completă și el încă și-o mai rotunjea în minte cînd glasul aspru cu care se deprinsese între timp îi spuse printr-un difuzor ascuns deasupra ușii: ― Nu te-ai prea grăbit cu venitul. Hedrock îi răspunse calm: ― Am venit direct încoace. Urmă un scurt răstimp de tăcere. Hedrock își închipui că individul măsoară mintal distanța de la Clădirea Mică Trellis. Păru mulțumit de rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE VADĂ O A TREIA UȘĂ, DESCHISĂ ȘI EA, IAR DINCOLO DE ACEASTA, PLUTIND ÎN AER, ERA UN TUN ENERGETIC MOBIL, MONTAT ÎN CONDIȚII SUPERIOARE PE PLĂCI ANTIGRAVITAȚIONALE. CELE TREI ȚEVI ÎL URMĂREAU MECANIC DAR NECRUȚĂTOR PE HEDROCK. DINTR-UN ALT DIFUZOR SE AUZI ACEEAȘI VOCE ASPRĂ ȘI ÎNCORDATĂ: \ PROBABIL AI LA DUMNEATA UN PISTOL DE LA ARSENALE. SPER CĂ-ȚI DAI SEAMA DE INUTILITATEA UNEI ASEMENEA ARME ÎN FAȚA UNEI BATERII CU O PUTERE DE NOUĂZECI DE MII DE CICLI. ARUNCĂ REVOLVERUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
este extrem de dificilă, studiul caracteristicilor lor se face numai experimental. Totuși, în practică se întâlnesc mai des primele trei tipuri de membrane elastice, îndeosebi cele circulare. Membranele elastice se folosesc în construcția multor aparate și dispozitive, din care amintim : microfoane, difuzoare, captatoare de vibrații ș.a. Cu ani în urmă membranele se foloseau si în construcția gramofoanelor și a patefoanelor. De aceea, cunoașterea modului de vibrație al acestora prezintă o mare importanță practică. Studiul lor conduce la asigurarea unei mai bune calități
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
suflet, nici pe ceafa lui Akemi Yokota, nici pe pereții acestui bar, sau poate era la fel de imperceptibil ca starea mea de beție. Grupul de studenți reproducea În cor, Într-o japoneză stricată, cuvintele unui cântec pop care se revărsa din difuzoarele barului. Obrajii le luceau Îmbujorați din cauza sake-ului ieftin, a cartofilor prăjiți și fripturii de vită, iar deasupra suvițelor de păr negre, date cu gel, se reflectau mănunchiurile de lumini proiectate de un tonomat de prin anii ‘50. Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din toate Încheieturile. Din spatele uneia dintre ușile solide răzbăteau sunetele Înăbușite ale unei tobe În ritmuri de rap. Partea interioară a ușii probabil era capitonată cu câteva straturi de materiale antifonice. Muzica se auzea foarte slab, dar aveam impresia că difuzoarele dinăuntru erau date la maximum. Yazaki se rezemă de ușa din fața lui, descuie una câte una cele cinci yale și intră În cameră. Ușa dădea Într-o cameră imensă, care părea să aibă de zece ori mărimea apartamentului meu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fond, ca de tropăit de cizme, o voce de femeie cânta aceste versuri: Inamicul a intrat în oraș și noi ne-am uitat pe ferestre. Inamicul s-a oprit în piață și noi am deschis ferestrele. Inamicul a citit prin difuzoare ceva și noi am ieșit din case. Inamicul ne-a îmbarcat bărbații în mașini și noi le-am făcut cu mâna semn de rămas bun. Inamicul ne-a împușcat apoi mamele și copiii și noi am strigat "trăiască inamicul". Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încăperea. Odată ajuns în culoar, se îndreptă spre acoperiș. Mai multe avioane se găseau garate lângă cușca scării de unde ieși. Când se așeza pe scaunul din față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din spatele ecranului pentru umbre sau pentru proiecții. Pe ecran o emisferă, asteroidul Micului Prinț. Vizibilă Floarea. Micul Prinț vine, în mână cu o stropitoare și cu o lopată, ambele de jucărie. Cercetează Floarea, trebăluiește cu lopata și cu stropitoarea. În difuzoare vocea lui, ușor reverberată, confidențială. Fond muzical discret.) MICUL PRINȚ: Vezi, pe planeta mea, ca pe toate planetele, sunt ierburi bune și ierburi rele. Ele dorm în semințe, în tainița pământului, până când le vine vremea să se trezească și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trezea dintr-un somn atât de profund că i se părea aproape dureros, cu inima bubuind și așternuturile ude de atâta transpirație. Săptămâna trecută, în timp ce medita în poziția shavasna, altfel absolut relaxantă — chiar dacă instructorul a simțit nevoia să pună la difuzoare o versiune bisericească a melodiei “Amazing Grace” — a simțit că o săgetează o durere ascuțită în piept de fiecare dată când inspira numărând. Chiar și azi dimineață când privea mulțimea de navetiști înghesuindu-se în trenul N — se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
prin schimburi. Jucătorul a râs strângându-le mâinile. Am regăsit cel puțin vestiarele, spunea el, e și asta ceva. Puțin după aceea, administratorul îi petrecea pe Tarrou si pe Rambert, când un sfârâit nemaipomenit s-a auzit din tribune. Apoi difuzoarele care, în vremuri mai bune, erau folosite să anunțe rezultatul meciurilor sau să prezinte echipele, declarară cu o voce nazală, că internații trebuiau să se întoarcă la corturile lor pentru ca să poată fi distribuită masa de seară. Agale, oamenii au părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tabere de felul acestea, despre care naratorul, din scrupul și din lipsă de informații directe, nu poate spune mai mult. Dar ceea ce poate să spună este că existența acestor tabere, mirosul de oameni care venea de acolo, vocile puternice ale difuzoarelor în amurg, misterul zidurilor și teama de aceste locuri condamnate, apăsau greu asupra moralului concetățenilor noștri și se adăugau la zăpăceala și suferința tuturor. Incidentele și conflictele cu administrația s-au înmulțit. ÎNTRE TIMP, PE LA SFÂRȘITUL LUI NOIEMBRIE, DIMINEȚILE AU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
colorat în nuanțe sepia. La capătul livezii vedeam o piață mare. În mijlocul ei, un ring de box, foarte înalt. Pe ring, Ceaușescu, Ceaușeasca, microfoane și un alt activist în spatele lor. Ceaușescu uruia ceva, îi auzeam ca de obicei vocea în difuzoare, fără să-l pot urmări. La un moment dat, mulțimea a început să urle: urlet contra urlet. Activistul l-a împins pe Ceaușescu de pe ring. El a căzut foarte jos, la picioarele mulțimii și s-a transformat într-un morman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că mă despart curând de astfel de oameni. În magazin, o vânzătoare mai în vârstă ca mama mi-a tot căutat o apă minerală fără arome. Eu nici nu am știut că mai caută. M-am trezit la casă cu difuzorul: „Doamna care voia apă minerală să vină la mine că i-am găsit o singură sticlă, din păcate”. Și femeia de la casă, și cea care îmi punea cumpărăturile în pachete (o negresă tare grăsuță) ne-au surâs din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de lacrimi. Nu pot să plâng. Sunt partener acum. Iar partenerii nu plâng. Mă uit pe fereastră, încercând să-mi păstrez cumpătul. Trenul pare să meargă mai încet, ceea ce e destul de straniu. — Stimați pasageri... Se aude o voce pârâind în difuzoare. Acest tren circulă astăzi în regim de personal. Se va opri la Hitherton, Marston Bridge, Bridbury... — Ce ? Guy ridică privirea. E personal ? — Iisuse Hristoase. David Elldridge se schimonosește la față. Și cât facem ? — ... și va ajunge la Paddington cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu un bărbat care s‑a apucat de circ la șaizeci și cinci de ani, spune Rory. — ...și vom da 5000 de lire în cadrul concursului. Ghicește! La revedere! Toată lumea îngheață în poză, apoi, în momentul în care muzica de generic răbufnește în difuzoare, se relaxează brusc. — Și zi așa, Becky... aud că pleci la New York, zice Rory. — Da, spun, radiind de încântare. Pentru două săptămâni! — Ce frumos! zice Emma. Dar cu ce ocazie? — Nici o ocazie... Ridic vag din umeri. Așa mi‑a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nou peste câteva momente pentru a afla mai multe despre povestea noastră de azi: povestea tragică... îhm... șovăie, ascultând ce i se spune în cască... sau, mai degrabă, povestea... ă... despre triumful... ă... Jingle‑ul de generic izbucnește dintr‑un difuzor și ea aruncă o privire iritată spre cabina producătorului. — Să se hotărască naibii odată! Mai vorbim, zic și mă ridic. Trebuie s‑o șterg. — S‑o ștergi? zice Emma. Dar nu poți să pleci acum! — Ba bine că nu. Duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]