KorAP: Find »[drukola/base=dinte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...62 63 64 ...707 >

17,651 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși aceasta era o brunetă voinică și frivol Îmbrăcată, cu nasul mare și dinți proeminenți. Dar când se așeză lângă Isaacs, pe bancheta din față, se Întoarse și-i zâmbi larg, spunându-i: N-am o carte de vizită, dar mă cheamă Stein. Apoi, rebegit de vânt, se văzu urcând o scară cu balustradele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un ochii pe ceas. Unu treizeci și unu. Unu treizeci și unu și jumătate. — Așa. Ia-ți zborul. Dacă nu l-ai dus până la unu și cincizeci, te raportez pentru luare de mită. Îi rânji cu veselie răutăcioasă, arătându-și dinții lați și mari, apoi o luă pe scări În sus. Unu treizeci și două. I se păru că a auzit un țignal și sări peste ultimele trei trepte deodată. Trenul era În mișcare. Un controlor de bilete Încercă să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se deranjă să-și nege identitatea, oferindu-i neglijent numele sub care călătorea: — Numele meu e John. — Doctor Czinner, grohăi ea la el, Închizându-și dinții mari peste buza inferioară, Într-un efort de-a se controla. — Richard John, director de școală, acum În concediu. — Mergeți la Belgrad. Nu. El ezită un moment. — Mă opresc la Viena. Ea nu-l credea, dar, cu un efort, Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de ea În nemțește, știind că-i englezoaică și Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
omului, prietenii și mobila lui, casa În care trăiește, și Îi poți vedea viitorul, soarta de doi bani care-l așteaptă. — Dumnezeule! spuse domnișoara Warren. Am prins-o! Domnul Savory tresări: — Despre ce-i vorba? Întrebă el. O durere de dinți? — Nu, nu, spuse domnișoara Warren. Simțea că-i este recunoscătoare pentru iluminarea care acum inunda mintea ei cu lumină, nelăsând nici un colț Întunecat În care doctorul Czinner s-ar fi putut ascunde de ea. — Un interviu atât de minunat, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
zgomote ale gării. Greșeala Îl făcuse să piardă secunde prețioase, așa că Își continuă coborârea neglijând cu nesăbuință gheața de pe tălpi, săltând câte două trepte o dată. Când ajunse la următorul geam, bătu ușor. Nu veni nici un răspuns. Murmură o Înjurătură printre dinți, ținând capul Întors spre acel colț al triajului În care urma să apară curând polițistul. Bătu iar și de data aceasta auzi un târșâit lejer de papuci. Închizătoarea geamului se ridică și o voce de femeie Întrebă: — Anton? Tu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
alb al uniformei de cameristă, iar În fața picioarelor ținea un prosop, ca să și le ascundă. El o privi batjocoritor. — Frumoasa Anna! Gura ei căzu și rămase deschisă, iar ea se uită la el tăcută și fascinată. Josef observă cu dezgust dinții ei inegali, care nu mai erau albi. Indiferent ce altceva o să trebuiască să fac, se gândi el, n-o voi săruta. Dar era evident că ea aștepta o Îmbrățișare. Modestia i se transformase Într-o oribilă cochetărie de femeie coaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Soldatul arătă spre o a doua clădire, dar adăugă cu blândețe că șeful de gară lipsea: era la Belgrad. Myatt Își ținu În frâu nerăbdarea. Omul era evident bine intenționat. Tovarășul lui scuipă ca să-și arate disprețul și murmură printre dinți ceva despre evrei. Unde pot cere câteva informații? — Este domnul maior, spuse omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu puteți vorbi cu maiorul. E la cazarmă, spuse celălalt soldat. Myatt, fără să se gândească, se dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
făcută din saci, aproape toată zăpada se topise sau o scăpase pe jos, dar apăsă ce-i rămăsese pe gura doctorului. Asta păru să-l ușureze. Stătea nemișcat, iar zăpada i se topea pe buze și i se scurgea printre dinți. Era Într-atât de liniștit, că fata mai aprinse o făclie, ca să-i vadă fața, și fu surprinsă de privirea lui inteligentă și conștientă. Îi vorbi, dar el era prea plin de propriile lui gânduri ca să-i răspundă. În situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întâmpinare. Se bucură că Janet putea vedea cum era recunoscut În hotelurile cele mai Îndepărtate de casă. — Ce mai faceți, domnule Carleton Myatt? Ne bucurăm teribil să vă revedem. Domnul Kalebgian Începu să strângă mâini, aplecându-se din șolduri, cu dinții lui incredibil de albi strălucind de o Încântare neprefăcută. — Bucuros să te văd, Kalebgian. Managerul e plecat, ca de obicei? Aceștia sunt prietenii mei - domnișoara Pardoe și domnul Savory. Întregul hotel e pe umerii lui Kalebgian, le explică el lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

de pe 9th Street, seamănă cu un mic paradis Manhattan. Nu e de mirare că, mai nou, este plin de turiști În weekend. Vizitatorii din afara orașului stau pur și simplu pe acolo, cu gurile căscate, holbându-se la albul orbitor al dinților Nevestelor Superbe din West Village, la părul lor minunat, care este Întotdeauna strălucitor și se mișcă Înainte și Înapoi cu regularitatea unui metronom. Liv Tyler, Olatz Schnabel 1, SJP2 - de atâtea mămici celebre cu cărucioarele lor, de-abia mai poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
aminte că nu mai aveam Drano 2, așa că m-am Îndreptat către partea din spate a magazinului ca să iau. În timp ce mă uitam prin rafturi, am Început să adaug În cărucior mai multe obiecte de uz casnic - exfoliant delicat, pastă de dinți - toate produsele de care pare să fie nevoie În cantitate din ce În ce mai mare atunci când te căsătorești. Destul de deprimant, de fapt, mă gândeam, Îngrămădind În cărucior detergenți și praf de curățat pentru mașina de spălat vasele. Adevărul este că măritișul presupune și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Lipsă“. Oricum, după nouăzeci de minute de activitate care nu s-a lăsat cu nici un orgasm, eu transmit semnalele de „vreau să dorm“, iar el se cară, cu un „sper că nu te-ai supărat, mi-am adus periuța de dinți“. Cât pe-aci să dau la boboci. Brusc, era o relație, cică. Era exact ca În episodul din Seinfeld când el se vede nevoit să se despartă de iubita lui pentru că ea și-a adus periuța de dinți. Așa că i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
periuța de dinți“. Cât pe-aci să dau la boboci. Brusc, era o relație, cică. Era exact ca În episodul din Seinfeld când el se vede nevoit să se despartă de iubita lui pentru că ea și-a adus periuța de dinți. Așa că i-am spus că trebuie să discut cu el despre periuța de dinți. I-am zis că trebuie să și-o ia Înapoi. Ce rost mai are să fii divorțată dacă trebuie să ții În baie periuța de dinți a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cică. Era exact ca În episodul din Seinfeld când el se vede nevoit să se despartă de iubita lui pentru că ea și-a adus periuța de dinți. Așa că i-am spus că trebuie să discut cu el despre periuța de dinți. I-am zis că trebuie să și-o ia Înapoi. Ce rost mai are să fii divorțată dacă trebuie să ții În baie periuța de dinți a unui străin, să-ți stea ca un pai În ochi pe superba marmură albă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
de dinți. Așa că i-am spus că trebuie să discut cu el despre periuța de dinți. I-am zis că trebuie să și-o ia Înapoi. Ce rost mai are să fii divorțată dacă trebuie să ții În baie periuța de dinți a unui străin, să-ți stea ca un pai În ochi pe superba marmură albă din baie? I-am spus că aș putea să-Împrumut o periuță de dinți, dar că nu putea să și-o aducă pe a lui. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
mai are să fii divorțată dacă trebuie să ții În baie periuța de dinți a unui străin, să-ți stea ca un pai În ochi pe superba marmură albă din baie? I-am spus că aș putea să-Împrumut o periuță de dinți, dar că nu putea să și-o aducă pe a lui. Nu prea a priceput el complexitatea subtilă a acestei cereri. Fără să țin cont de asta, i-am dat Înapoi periuța lui și i-am Împrumutat una șic de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
dat Înapoi periuța lui și i-am Împrumutat una șic de la mine, știi tu, una dintr-aia cu mâner din carapace de broască țestoasă, de se pot cumpăra de la Asprey. Știam că dacă Își lăsa la mine o periuță de dinți, asta ar fi dus la haine lăsate pe la mine, ceea ce ar fi dus la rămânerea lui pe la mine... așa că, știi ce? Încă sunt În căutarea unui tip pentru Cuplarea nr.3! Să te distrezi minunat la Paris și ne vedem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
95 m - iar părul său blond era lipit de cap din cauza transpirației. Avea fața stropită cu noroi din timpul meciului, ceea ce nu făcea decât să intensifice culoarea albastră a ochilor săi și să facă să-i pară și mai albi dinții când zâmbea. Nu e de mirare că nu apare pe Google, spuse Lauren. Dacă ai putea da de el pe internet, ar avea mai multe admiratoare Înfocate decât Elvis. Sunt atât de emoționată. Nu mă pot duce pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

citesc poezia cu voce tare sub lumina de neon, la o lățime de birou de editorul meu, care stă cu cravata desfăcută și cu gulerul descheiat, lăsat pe spate în scaun, cu ochii închiși. Gura îi este întredeschisă; și pe dinți, și pe cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice: — Da, și ce dracu’ înseamnă asta? Duncan are ochii verzi. Scuipatul lui aterizează pe brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-l transformi într-o marionetă sexuală. Dahmer nici nu voia altceva. Și atunci eu cu ce mă aleg pentru cei cincizeci de dolari? — Pot să-ți dau un nume, zice. Îi dau două hârtii de douăzeci și una de zece. Trage cu dinții o felie de carne din sendviș. Bucata de carne îi atârnă peste bărbie până să-și dea capul pe spate și să și-o arunce în gură. Zice, în timp ce mestecă: — Da, știu, mănânc ca un porc - iar gura îi trăsnește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se mai vede decât albul. Mănușa i se ridică spre piept, dar încremenește la jumătatea distanței; genunchii i se taie. Bărbia i se lovește așa de tare de marginea de sus a gardului, de se aude cum i se izbesc dinții. Din gură îi zboară ceva roz. E vârful limbii. Număr în continuare - 345, 346, 347; salt un picior peste baricadă, apoi pe celălalt, și-mi văd de drum. O femeie cu un walkie-talkie mi se pune în cale, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
uită la mine. Zice: — Coacăză crede că știi un descântec. Pula i se termină în stalactita roz pe care o formează prepuțul ridat. Vârful e perforat de un inel de argint. Și Helen îmi aruncă o privire, zâmbind, dar cu dinții încleștați. Puștiul ăsta, Stridie, apucă poalele halatului flaușat al Monei și zice: — Mamă, da’ ce de haine ai pe tine! Se apleacă peste oală și o sărută. — Noi practicăm nuditatea rituală, zice Mona, cu ochii în podea. Roșește și face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fiecare deget sclipind încărcat de smaralde tăiate pătrat, de safire irizate șlefuite rotund și de diamante negre cu defect tăiate în hexagon. Zice: — Alege-ți ceva din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană, ține-ți pentru tine gablonțurile astea penibile de travestit. Zâmbetul de pe fața lui Helen nu se clintește nici un pic. Bărbatul dă ochii peste cap, iar fața și mâinile-i devin inerte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng în pumni așternutul și scrâșnesc din dinți. Cu spatele arcuit, toți mușchii mi se crispează preț de câteva secunde bune. Așternutul e rece și leoarcă de sudoare. Bășicile astea îmi acoperă aproape toată talpa, ca niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]